Tradiţia întâlneşte tehnologia

ceai natural

O poveste ce poate fi a fiecăruia.

Anuţa este cel mai mic copil din familia sa, având 19 ani. Deşi mai are încă cinci fraţi. Locuiesc în zona de munte. A rămas singură cu părinţii săi, fiindcă ceilalţi frati au plecat fiecare la casele lor, prin alte sate şi judeţe.

În familia lor se trăieşte după vechile tradiţii.

Şi chiar dacă s-au adaptat la viaţa din secolul 21, cafeaua se face la ibric, pâinea se prăjeşte pe plita sobei din bucătărie, se coace în cuptorul de lut (chiar dacă au aragaz), duminica se merge la Biserica în straie populare, şi lista poate continua.

Anuţa împreună cu mama şi bunica ei, sunt cele mai renumite din zonă pentru cozonacii făcuţi în cuptorul de lut. Tot la două săptămâni ele pregătesc cozonacii pentru patronii de pensiuni şi hoteluri din zonă.

Luigi este un chef renumit……

…..dar a părăsit Italia pentru a călători şi pentru a învăţa noi reţete şi să întâlneasă oameni frumoşi.

A ajuns în România cam de şase luni. Şi de trei zile a ajuns şi în satul în care trăieşte Anuţa cu familia ei. Pentru a-şi finanţa călătoriile el scrie săptămânal pe blogul său de călătorii culinare.

Ajuns în sat el află despre faimoasele domne care fac un cozonac fenomenal şi merge să se întâlnească cu ele.

Întâlnirea are loc în curte, timpul frumos fiind de partea lor.

Luigi şi Anuţa au cam pus ochii unul pe altul. La sfârşitul întâlnirii, părinţii acesteia observând atracţia, îl invită pe Luigi peste o săptămână ca să vadă cum fac doamnele cozonaci.

Anuţa, dornică să-l impresioneze pe Luigi, merge la vecina din josul uliţei să-şi comande aparatură electrocasnică. Avea ea nişte bani pusi la saltea, pentru momente de urgenţă. Acesta era unul din ele. Vecina avea un laptop, era mai modernă un pic (păcat ca nu ştia găti 😛 )

Până să vină comanda şi întâlnirea oficială, Anuţa şi cu Luigi se vedeau pe ascuns.

Povesteau câte în lună şi în stele, despre multe şi mărunte. Şi se sorbeau din priviri de fiecare dată când se întâlneau.

Comanda a venit, părinţii au rămas afiş când au văzut aparatura în bucătăria lor. Dar au înţeles motivul , când o auzeau pe Anuţa vorbind despre întâlnirea cu Luigi.

Emoţiile vin la cutie!

În prima zi de făcut cozonaci, Anuţa nu prea îşi găsea locul.

Mai ales când îl vedea pe Luigi atât de aproape de ea. A şi uitat ea de electrocasnice (nici nu a avut timp să înveţe cum funcţionează). Dar s-a calmat şi a trecut la frământarea aluatului în postava mare de lemn. Luigi s-a oferit şi el să frământe, doar că după cinci minute a obosit.

Cuptorul din lut a fost pentru Luigi dragoste la prima vedere. Era fascinat, era încântat, era absorbit de zonă, de tradiţii, de mâncare, de Anuţa.

Cele două zile au trecut repede. A fost mare dezamăgire atunci când Luigi a anunţat că se întoarce în Italia. Mai ales pentru Anuta.

Spera ca el să rămână

Părinţii deja îşi vedeau fata măritată, se pregăteau de nuntă. Îşi pregătiseră din zestre.

Dar Luigi a plecat.

După o lună, cineva le strigă la poartă.

-ANUŢAA!!!! ANUŢAAA !!!!

Era Luigi.

Plecase în Italia pentru a-şi încheia socotelile, pentru a-şi aduce economiile în România. În acest timp şi-a cumpărat o căsuţă în capătul satului, pe care a pus-o la punct după gustul său.

Când Luigi a dus-o pe Anuţa să vadă unde vor locui, aceasta a fost plăcut surprinsă.

Avea o bucătărie foarte modernă, plină de aparate electrocasnice care mai de care mai frumoase.

-Dar nu trebuia să cumperi atâtea. Le aduceam pe cele de la mămica! zise Anuţa.

-Am crezut că sunt defecte, fiindcă nu v-am vazut să le folosiţi cât timp am fost la voi în vizită. De aceea am cumparat altele. Mai trebuie doar un robot de bucatarie şi ai tot ce-ţi trebuie.

-Nu sunt defecte, sunt noi nouţe. Nu le-am folosit niciodată şi nici nu ştiu cum se folosesc. Le-am cumpărat ca să te impresionez pe tine.

-Draga mea! Lasă că le facem cadou părinţilor tăi. Ca să se poată bucura şi ei de bătrâneţe. Acum că nu mai au nici un copil prin preajmă. Măcar până vin nepoţii! zise Luigi cu jumate de voce.

Iubiri de pus în ramă!

Nunta a fost de vis!

Forfotă mare în sat. Doar se mărită Prinţesa Cozonacilor, cum o alinta Luigi pe Anuţa.

În familia Luigi-Anuţa, bucătăria este un loc de întâlnire pentru vecini si prieteni. Luigi le face mâncăruri de restaurant, iar Anuţa faimoşii cozonaci.


Nu mă întrebaţi reţeta cozonacilor, nu o dă la nimeni.

Eu nu m-aş dezlipi de mixer decât dacă mă obligi. Vremurile în care trăim sunt mult mai complicate, poate şi datorită nouă. Astfel că Anuţa poate frământa cozonacii în postavă, nu are atâtea griji.

Dar eu la bloc, cu doi copii, sigur bag mixerul în priză şi fac altceva între timp.

Vi se pare că tehnologia la sat este bună sau nu?

tehnologia la sat

7 Comments on “Tradiţia întâlneşte tehnologia”

  1. Ce poveste frumoasa,adevarul este ca tot ce este facut la tara de mainile harnice ale gospodinelor nu se compara deloc cu ceea ce facem noi la oras,sunt mai gustoase …..si eu tot la bloc cu mixerul :))))))

Părerea ta contează pentru mine!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.