Uneori ma simt egoista

Si nu este o stare generala. Eu fiind o persoana altruista, care imparte cu cine nu are, care-si ajuta semenii. Dar, din cand in cand, ma simt egoista.

Si acest sentiment nu apare fiindca nu am dat cuiva ceva. Apare in acele momente in care ma gandesc in ce lume am ales sa aduc si sa-mi cresc cei doi copii ai mei.

E greu să fii mamă!

Dragostea, aventura, momentele tandre, de nebunie, de frustrate, de implinire sufleteasca, venite de la un copil, nu se compara cu nimic altceva de pe aceasta lume.

Si totusi…

Mai aveam aceste simtiri si inainte, dar de cand am vazut una dintre persoanele publice declarand la televizor ca ea nu-si doreste copii fiindca nu vrea sa-i aduca in aceasta lume perversa, am ramas cu acest gust amar.

Si cu gandul ca stiu ca are dreptate.

Aceste aspecte fac parte din riscurile si partea negativa de a avea unul sau mai multi copii. Gandurile care ne transforma in fiinte paranoice, in parinti cicalitori,  care risca sa le  ingradeasca copiilor orice miscare.

Mie au inceput sa-mi dispara din aceste ganduri dupa ce a venit pe lume al doilea copil. Dar gustul amar de a sti cu ce se vor confrunta cand vor fi mari, tot a ramas.

Venirea pe lume a unui copil este un moment  magic, plin de iubire.

Dar  parca si durerile nasterii prevestec ce va urma pentru tine, ca parinte.

cartile-care-boicoteaza-ignoranta-slider_mare2

Nu stii de ce plange bebelusul. Nu accepta mancarea. Nu doreste sa faca la olita. Nu doreste sa se imbrace.

  Iar tu trebuie sa faci in asa fel incat sa-l multumesti si sa ghicesti de fiecare data ceea ce doreste. Asta pina incepe sa vorbeasca.

Temperatura, varsaturi, diaree, tuse, alergii (parca tot mai mutante), eruptii cutanate, infectii respiratorii si lista poate continua.

Iar tu sa suni disperata pediatrul pentru a te programa la consultatii sau pentru a-l chema acasa.

Oricare situatie presupune un maxim de rabdare din partea ta, fiindca in ambele situatii, dureaza pana se rezolva situatia. Iar copilul se simte rau. In cel mai rau ca ajungi la urgente, unde dai peste alte cadre medicale satule de munca, care nu comunica cu tine si te mai si repezesc. Situatie in care tu trebuie sa ai si mai multa rabdare, pentru ca este spre binele copilului.

Continuam cu cresa/gradinita.

Din nou la grădiniţă!

Unde, indiferent de unitate, de educatoare , de ingrijitoare, copilul tau nu beneficiaza de atentia dorita. Sunt multi copii, iar sistemul nostru de invatamant are grija ca acestia sa fie educati in turma.

Copii sunt foarte usor influentabili, sunt foarte sensibili si foarte fragili.

Este o lupta continua,  a mea cu lumea in care am ales sa-mi cresc copii.

Este o lupta in care eu incerc, cat pot eu de bine, sa-mi pregatesc copii sa faca fata oricarei situatii.

Dar asta nu inseamna ca nu am inima cat un purice atunci cand vad unele grupuri/grupulete de la scoala, care injura, care fumeaza, care se lovesc (mai in joaca-mai in serios).

Acest gen de comportament este foarte usor de copiat de catre cei mici.

Este o lupta cu lumea

În care trebuie sa explici unui copil toate situatiile pe care le vede, de care aude si mai nou pe care si le imagineaza.

De ce cauta unii oameni in gunoaie?

De ce tiganii cersesc?

De ce fetita primeste si eu nu?

De ce baiatul acela bate pe tanti?

De ce masina aceea scoate asa mult fum (masina tuningata, la semafor)?

De ce nenea acela doarme pe jos?

De ce tanti aceea miroase asa de urat?

De ce vorbesc urat acei copii?

De ce tanti aceea nu are picioare (cersetorii falsi, care profita de naivi)?

De ce? De ce? De ce?

Si cel mai grav este ca nu toti parinti au aceste griji, nu au timpul, energia, interesul, pentru a explica unui copil aceste lucruri. De aici si diferentele de comportament dintre copii.

Nu de multe ori alegeam sa nu comentez sau sa nu dau sfaturi, care pentru parintii in cauza pot parea ofensatoare. Dar copilul meu nu are de castigat daca tu ca parinte nu iei masuri pentru a-ti educa copilul tau.

Fa-ti si tu griji asupra impactului pe care lipsa de educatie a copilului tau, poate afecta pe alti copii.

Fiecare face cat il duce capul!

Pot decide singură. Tu?

De ce mă simt egoistă?

de ce mă simt egoistă

21 Comments on “Uneori ma simt egoista”

  1. Exact asa si eu gandesc, mi am facut si plan, vreau sa mi dau puiul de mica la karate, tehnici de aparare (nimeni si nimic sa o atinga)… Un exemplu: Am unprieten care era vu familia in grecia, are o fetita grasuta dar nu a avut probleme niciodata ca cineva sa rada de ea sau vreun coleg sa se lege de ea. Acum ei sunt in romania, fetita e la scoala dar el e nevoit sa se duca la 2-3 zile la scoala (ba unul/mai multi copii rad de ea, ba rautaciosi). E diferenta, vina parintilor si ce crezi copilul e tabloul parintelui!!! La noi valoarea materialului/financiar e mai presus decat toa si toate. Atatea influente (fetita prietenului meu e printre cei mai buni din clasa cu toate ca a pierdut 2 ani de scoala, alt sistem de invatamant, sta cu google translate sa traduca cuvinte din romana in greceste si cu toate acestea nu vrea sa duca la scoala din cauza copiilor). Pot sa mai dau un ex: ce tipuri de parinti exista „si a blestemat copilul sa l calce masina doar pentru simplul fapt ca ia folosit machiajurile” , poi parintii trebuie ciufuliti in prim plan. Am exemplificat ca e cel mai bun de inteles.

    1. Daaa, din pacate este de lucru la nivelul adultilor ce sunt parinti. Nu putem avea asteptari de la un copil sa fie altfel decat ceea ce a vazut si invatat de acasa.
      Nici nu-i bine a ne gandi la ceea ce se intampla in societate. Mai bine lucram sa oferim ce-i mai bun copiilor si celor din jurul nostru. In speranta ca va fi mai bine!

  2. Ciudat e si cand copilul iti spune ca e grea viata, cand te intreaba care e rostul lui pe pamant… ramai blocat si nu stii ce sa ii raspunzi si te intrebi daca ai facut bine aducandu-l pe lume…

  3. unde locuesc eu cv distanta de vreo kti va km sunt romi si e knd merge dim la gradi aude pe strada de la ei fel si fel de vb urate sau ca trag arunca imi este foarte greu sa-i explic copilului ca uite asa e el si asa la educat ca tu nu trebuie sa faci ce face ei,copilul meu cand trece pe langa ei normal k ei miros si zice mama de ce miroase asa urat..incerc cat de mult sa-i explic ce e bine,,,si ca el trebuie sa fie diferit nu ca ei,,,

  4. Sa iti spun ceva. Unde a invatat baiatul meu primele clase am dus o lupta continua cu unii parinti care nu si-au invatat copii sa vorbeasca frumos, sa nu injure, sa nu loveasca. A fost o lupta dusa cu morile de vant, dar baiaul meu nu a luat nici un obicei urat de la colegii lui, din contra a invatat pe rupte si acum in clasa a V este elev al uni liceu foarte bun din oras, unde este multa disciplina si se invata carte.

  5. Asa e draga mea,e o lupta continua in ziua de azi de a-ti educa copii cat mai bine,am trecut prin asta,poate totusi erau vremuri mai bune….nu eram inconjurati de atata rau si lucruri urate….totul depinde de parinti,trebuie sa ne facem mereu timp pentru copii nostri!

Părerea ta contează pentru mine!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.