Mămică de băiat

Are mama un băiat, frumuşel şi alintat!!

A venit cu surle şi trâmbiţe în vieţile noastre în anul 2010. Sătul de burtica lui mami, la 34 de săptămâni a dat alarma. A venit uşor, nu a chinuit-o pe mami foarte tare.

Dar a venit prea devreme. Scorul a fost de 8/9, 49 de cm şi 2,5 kg.

Am tras o sperietură grozavă

Fiindcă mă aşteptam să stăm mult timp în spital cu el, însă domnişorul meu a vrut acasă. Aşa că s-a pus pe mâncat, a luat în greutate şi fiindcă nu avea probleme medicale, ne-au dat drumul în lumea noastră.

Au trecut aşa repede anii şi nici nu mi-am dat seama că am deja un domnişor în casă. Care vrea să-şi facă freza, care vrea să fie chipeş, care-şi face singur micul dejun (cereale cu lapte), care înţelege mult mai multe decât credem noi.

Care este şcolar şi vrea să ducă mărţişoare pentru toate colegele lui. Să nu se supere nici una că nu a primit. (Bucuria lui mami 😛 )

Dar nu mă plâng.

Fiindcă această educaţie a primit-o. Atunci când eşti mamă de băiat trebuie să te gandeşti la mai multe aspecte ale educaţiei pe care vrei să o transmiţi copilului.

Cum să se comporte cu o fată, mai bine zis, după vorba lui fiu-miu :

Cum să fiu un gentelman!

Orice copil are nevoie de cei 7 ani de acasă, bine structuraţi şi bine implementaţi.

Vine şcoala şi acolo te bazezi doar pe el ca să aleagă ce-i bine pentru el. Nu te poţi baza doar pe cadrele din învăţământ ca să aibă grijă de copilul tău.

Iar băieţii sunt mai sensibili. Cel puţin al meu este. Şi dacă nu se arată pe moment, ţine minte ceea ce i s-a spus şi când nu mă aştept îşi aduce aminte.

În clasa lui, el este cel mai mic ca şi vîrstă. Şi unii copii au început să-l tachineze. După ce mi-a zis ce-l supără, i-am dat răspunsul pentru colegii săi:

Nu sunt cel mai mic, sunt cel mai tînăr !!

A fost foarte mândru de el atunci când mi-a povestit că ceilalţi copii au încetat să-l mai tachineze.

sprayuri naturale

Parcă fetiţele nu sunt aşa sensibile.

Cel puţin cele pe care eu le-am văzut de-a lungul vieţii mele de mămică. Şi cât sunt mici. Când sunt adolescente, alftel stă treaba. Deși  Relaţia mamă- fiică este una sensibilă.

Băieţii parcă sunt învăţaţi de mici să lase după fete.

Asta am observat eu. Jucăriile sau gustările unui băiat, se împart mai uşor cu o fată, decât cu un băiat. Că doar e fată.

Dar după ce creşte un pic, se discută altfel. Nu ştiu de unde poate auzi sau învăţa, decât de la grădiniţă, că fetele se iubesc cu băieţii.

Şi după o perioadă, deja nu mai dorea să se pupe pe obraz cu nici o prietenă de-a lui. Fiindcă nu-i iubita lui ! Auzi la el !!! IUBITĂ, la 4 ani !!!

Mie nu-mi plac astfel de practici sau întrebări din partea rudelor

Care-i gagica ta ?

Dau ochii peste cap şi încerc cu diplomaţie să-i explic omului ce presupune astfel de încurajări asupra gîndirii unui copil. La un moment dat, băiatul meu a început să-mi zică:

Mami, eu când o să fiu mare, o să mă căsătoresc cu tine!

Apoi apucă-te şi explică-i copilului. Şi speră că va înţelege ceva din ce încerci tu să-i transmiţi.

Mai aud şi acum expresii de genul:

Eşti cea mai frumoasă mămică din lume! Te iubesc mult !

Mami eşti cea mai bună din lume !

Dar acum ştiu că aceste sunt linguşeli. Doar atunci le aud când vrea ceva sau a făcut ceva minunăţii.

Mămica de băiat va încerca să-şi crească băiatul exact cum ar fi vrut ea să aibă parte de un prieten, iubit sau soţ. Acele maniere, acea gândire, acel comportament pe care ea ar vrea să-l aibă din partea unui bărbat bine crescut!

Am dreptate???

Cine mai este mămică de băiat?

mămică de băiat

14 Comments on “Mămică de băiat”

  1. Am citit cu zambetul pe buze articolul gandindu ma la ce urmeaza.Ianis, baietelul meu are in curand 1 anisor si ma gandesc cu emotie la dezvoltarea lui frumoasa

Părerea ta contează pentru mine!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.