O adolescentă de 14 ani, cu suviţe blonde şi bucle proaspăt scoase la aer (după o noapte în care au stat pe moaţe), cu o falsă aroganţă, păşeşte în clădirea ce va urma să-i fie o a doua casă pentru următorii patru ani.
Aşa a început prima mea zi de liceu.
Am urmat cursurile unui grup şcolar, printr-o pură coincidenţă.
Dar îmi aduc aminte mereu cu drag de perioada liceului. Am avut parte de cei mai uimitori colegi de clasă şi de profesori de nota 11.
Profesori care au reuşit să ne predea materia lor de specialitate şi să ne şi ghideze prin viaţă. Să ne ofere indicii despre ceea ce ar trebui viaţa să ne ofere. Cum să gândim logic şi cu răbdare. Aceasta este cea mai importantă lecţie învăţată de mine în liceu.
Pe lângă aceşti profesori minunaţi, am avut şi profesorul meu preferat. Acel profesor şarmant, febleţea elevelor şi a profesoarelor din cancelarie. Profesorul meu de geografie.
El a fost pachetul meu de stil din liceu.
A fost acel profesor cool pe care toată lumea îl admira.
Avea o uşurinţă în exprimare şi o lejeritate în mişcare, că ne miram mereu de ce este profesor şi nu model.
La orele de geografie am fost printre primele eleve în materie de note. Îmi imaginam mereu că sunt alături de el în fiecare din locurile despre care ne preda. Aşa ţineam minte despre ce s-a predat la oră şi nu aveam probleme la teste sau extemporale.
Atunci când eu eram în clasa a noua, el era în primul an de predare la o catedră. Era de meserie speolog, dar făcea parte şi dintr-o echipă de salvamontişti.
Toată atenţia şi toată vâlva din jurul său, toate vorbele rele şi toate privirile invidoase ale colegilor, l-au determinat ca atunci când noi am terminat liceul să-şi anunţe şi el plecarea din învăţământ. Mereu a fost atent să nu dea atenţie avansurilor, mereu a încercat să împace pe toată lumea, dar se pare că nu a fost de ajuns.
Curăţenie în casă, suflet, viaţă!
Eu mereu l-am admirat
Dacă în primul an visam cu ochii deschişi la o relaţie romantică, uşor totul s-a transformat într-un respect profund pentru ceea ce încerca să insufle elevilor săi.
Când apărea la ore cu geaca lui Diesel, pantaloni de piele sau blugi negri, cămaşă sport, bocanci de munte, emanând un parfum subtil dar masculin, mă bucuram că stau în banca a doua. Aveam mereu fluturi în stomac şi mă înroşeam dacă se uita la mine.
Avea şi atitudinea aceea, de „m-am îmbrăcat cu ce am găsit în dulap” şi atunci îmi dădeam seama de ce toată lumea îl invidia.
După ce am terminat liceul nu am mai auzit de proful meu de geografie, dar imaginea lui o am şi acum în minte.
Stilul său m-a ajutat în alegerea unui partener care să emane respect şi care să aibă un vino-n-coa. Soţul meu le-a avut pe toate, chiar dacă acum merge mai mult pe mâna mea 😛
Partea masculină a unui cuplu are mereu nevoie de ajutor în ceea ce priveşte moda, nu?
Frmoase amintiri.
Cred ca asa sunt profii de geogra in general. Cei tineri. :))) Si proful meu din liceu era super. Tot asa, la gecuta si blugi, tinerel si sarmant.
Cred ca si materia îi face așa sarmanti. Nu trebuie sa memoreze calcule sau ecuații, ci sa prezinte locuri minunate 🙂
Un articol foarte frumos si mie imi rascoleste amintiri frumoase.in cea.ce.priveste moda sotul meu mereu are nevoie de ajutor.pt noi.femeile decidem.si.singure nu