De ce ne săturam cu un pui, pe vremuri?

Acele vizite la bunica, de unde mergeam mai fericiţi spre casele noastre. De unde mergeam mai plini, dar nu cu dureri de burtă sau crize de fiară.

De ce ne săturam cu un pui pe vremuri?

Şi nu-mi ziceţi că din cauza cărnii, că acum e plină de chimicale şi nu te mai satură ca pe vremuri!!

Animalul din OM vrea să iasă la înaintare!

Ne săturam fiindcă nu eram aşa lacomi!!

Fiindcă ne săturam cu dragoste, ne simţeam plini cu energie, ne săturam cu starea de bine oferită de atmosfera din casă.

Mergeam la bunica în vizită la sfârşit de săptămână. Sâmbăta munceam, bunica tăia o găină să ne facă duminica de mâncare, iar o găină era pentru pachet.

Iar duminica, punea pe sobă o oală mare plină cu zarzavaturi şi carnea de găină. Şi oala rămânea pe foc până venea bunica de la biserică. De obicei rămânea cineva să aibă grijă de foc.

Venea de la biserică, strecura zama, o punea la fiert cu tăieţei de casă, carnea o punea la prăjit cu două cepe şi cineva curăţa cartofi pentru un piureu de toată pofta.

Şi aveam doar leveşe, echivalentul supei de pui de azi, doar că fără grăsimea de găina aferentă, iar la felul doi aveam piureu de cartofi cu tocăniţă de găină. Şi eram la masă ŞAPTE OAMENI!!!

Şi nu era unul care să nu fie mulţumit de ceea ce a primit! Sau care să mai ceară!

Uite aşa ne săturam!

soba veche a bunicii

Nu eram lacomi, ci RECUNOSCĂTORI pentru ceea ce aveam!

Acum, bunica parcă nu mai conteneşte cu felurile de mâncare. Nu bunica mea, căci este pe tărâmuri mai bune, ci bunica copiilor mei (mama mea sau soacra mea).

Avem planuri de sărbători ce implică mers la bunici. Nu vom sta la oraş. Nu vom mai sta la oraş. Mergem să ne descreţim minţile, să ne umplem de bucurie şi colinzi. De miros ca la bunica.

Dar ce să vă fac de mâncare? întreabă bunica paternă.

Ce ne faceţi aia mâncăm!

Dar eu nu ştiu face mâncăruri sofisticate. Fac friptură la cuptor, sarmale, leveşe, chiftele, şniţele, avem cârnaţ şi cardaboş. Şi dacă mai vrei ceva, facem când vii.

Mâncăm ceea ce este. Nu mai fiţi aşa agitată. Atâta timp cât este mâncare, nu murim de foame. încerc eu să o calmez.

Ca să nu mai zic de pachete. Când mergem în vizită, ar fi în stare să ne pună cu sacul.

Numai să nu murim de foame. Li se pare ciudat când refuzăm. Dar trebuie să ne şi moderăm consumul.

Nu vi se pare şi vouă că lumea s-a prea lăcomit?

Că suntem mulţumiţi doar când este masa plină de multe feluri?

Eu sunt mulţumită de ceea ce primim!

Nu mai vreau cantitate, vreau calitate!!!!

De ce ne săturam cu un pui pe vremuri?

15 Comments on “De ce ne săturam cu un pui, pe vremuri?”

  1. Nu sunt sigura ca in acest caz, al alimentatiei, este vorba despre lacomie, neaparat. Cred ca alimentele de azi sunt tratate cu fel de fel de substante care sa ne creasca pofta de mancare din doua mari motive: sa faca bani industria alimentara, si sa faca mult mai multi bani industria suplimentelor-de-slabit-care-nu-au-niciun-efect. Pentru ca daca un medicament sau supliment are efect, este retras de pe piata (vezi cazul Reductil-ului, care era un medicament foarte bun si cu adevarat tăia pofta de mâncare. Dar pentru că din cauza lui alții pierdeau sume importante, a fost retras….)

  2. Doamne cate amintiri frumoase avem noi de pe cand bunicii nostri erau cu noi .Acum acel mister a disparut doar gustul gainii de la tara a ramas , parca si oamenii simpli de la tara s-au schimbat , nu stiu eu nu msi am pe nimeni la tara si mi-e dor , tare dor de acele vremuri , de mangaierea bunicilor , de curtea mare cu flori si legume , de tot si toate .Puii adtia din comert nici nu-i mai pot manca , nu stiu de ce stomacul meu a inceput sa -i refuze . Of Doamne , ma opresc , te invidiez ca poti msnca o supa ca la mama acasa .Pofta buna draga mea , pupici

    1. Cred ca ne sta in putere sa schimbam ceva in jurul nostru. Ne putem crea singuri amintiri, doar sa ne ambitionam si sa punem osul la treaba.. vorba vine. Ceea ce este un pic trist, este ca ne trebuiesc cativa ani sa realizam importanta unor lucruri. Dar, mai bine si mai tarziu, decta niciodata. Mereu este loc pentru schimbare!

  3. Acest articol mia rascolit multe amintiri mai ales ca eu am crescut cu bunica si asa mi.dor de vremurile alea de o data asai draga mea bunica gatea un pui si park ne saturam o familie intreaba atat de buna era mancarea imi aduc aminte de cirba bunici cu turte copte domne ce bune erau si mereu la fel ma intreba ce sa va faca bunica voua eram cuprinsi de dragoste si am crescut frumosi si sanatosi

  4. Multumesc pentru apreciere.
    Gandurile au venit in urma unor constattari personale. In urma unor evenimente, copii au fost privati intentionat de toate jucariile. Si acum apreciaza ceea ce au, se joaca impreuna, coloreaza, inevnteaza diferite scenarii (unul de 2 ani, unul de 6 ani). Nu se mai cearta asa des, nu mai se bat pe jucarii. Impartesc mai mult.

    Asa este si cu mancarea.Daca nu am avea, am aprecia ceea ce primi. Ceea ce putem pune pe masa, fara sa fim lacomi, fara sa judecam o masa dupa cantitatea de produse sau plaiting.

    Multumesc mult pentru vizita si Sarbatori Fericite si voua!

    1. Mulțumesc pentru apreciere! Sa știi ca și eu m-am gândit la faza cu tv-ul. Chiar deunăzi am fost la bunici și nu aveau curent. Iar ai mei copii s-au găsit alta ocupație prin curte. Și a fost mult mai bine! Mi-a adus aminte de copilărie 🙂

Părerea ta contează pentru mine!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.