În vizită la Salina Turda

Zilele libere de la începutul lunii Decembrie ne-au prins pe drumuri. Am tras o vizită la Salina Turda, de unde am poze şi informaţii pentru a împărtăşi cu voi.

Am pornit pe 30 noiembrie din Oradea, cu maşina.

Trei ore a durat drumul şi am văzut şi minunata Autostradă Transilvania – care nu are stâlpi de iluminat. Este o adevărată provocare să intri şi să ieşi de pe autostradă. Norocul meu cu gps-ul telefonului.

Cazarea ne-a fost „Casa Simona”

Localizată pe strada Slatinelor 42, Turda. Preţul pentru o cameră cu 3 locuri era de 100 ron/noapte.

Deşi camera era spaţioasă şi lucrurile păreau a fi în regulă la prima vedere, după ce am despachetat am observat unele lucruri. Lucruri care pot fi remediate, dacă se comunică.

Salteaua de la patul mare este incomodă, iar cearceafurile sunt uzate la maxim. Şi nu sunt nici albe, ca în pozele de pe site. Caloriferele erau reci, aveau ceva program care pornea căldura la anumite ore şi era destul de răcoare în camere.

Şi apa caldă era cu porţia. Trebuia să faci un duş rapid, nu se poate să te săpuneşti bine, că vine apa rece peste tine. Bucătăria comună era mare, dotată, dar tot nu este ca la tine acasă. Cu timpul am învăţat însă să mă bucur de momente, nu de lucruri.

Avantajul oferit de cazare, este apropierea de intrate în salină.

Intrarea în salină

Durează trei minute, într-o plimbare pe jos şi intri în salină. Intrarea din oraş, nu cea din Durgău.

Salina Turda are program în această perioadă de la ora 9.00 la ora 17.00, cu ultima intrare la ora 16.00.

Miercuri când am ajuns noi, nu am mai apucat să mergem dimineaţa, aşa că am fugit repede pe la ora 16.00 să o vizităm.

Mai întâi trebuie să parcurgi un tunel de 771 de metri.

Asta până ajungi la semnul care te trimite la lift. Apoi mai cobori vreo patru ture de scări, mici, alunecoase, înguste- denumite Scara Bogatilor- ironic, nu?! ….. tocmai bune pentru folosit cu doi copii 😛 Apoi mai stai ceva timp să aştepţi la lift. Care poate transporta doar 7 persoane pe tură.

Am coborât, ne-am minunat şi a început să sune o voce „superbă” în salină, care ne trimitea spre ieşire.

Era deja 16.30 şi lumea trebuia să pornească spre ieşire.

Coada care s-a făcut la lift ne-a determinat să urcăm scările. TREISPREZECE (13) nivele de scări la fel de înguste şi alunecoase. Nu ştiu ce a fost în capul nostru. Mi-au trebuit  45 de minute să-mi revin. Soţului îi era frică să nu explodez, aşa roşie eram la faţă şi aşa greu respiram. Este nevoie de mişcare pentru a face faţă acestor scări.

Acesta este liftul şi lângă el sunt scările.

A doua zi am avut timp să ne delectăm în salină.

Am pornit la 9 dimineaţa de la cazare şi am ajuns printre primii.

Preţul biletelor: 20 ron/adult, 10 ron/copil cu vârsta trecută de 3 ani. Copii sub trei ani au acces gratuit.

Am parcurs acelaşi minunat tunel, dar ne-am oprit să vizităm Camera Ecourilor şi Sala de Extracţie. Sunt superbe.

Apoi am coborât cu liftul.

Ce oferă salina:

• loc de joacă pentru copii- topogane şi masă care se învârte
• teren de minigolf
• două piste de bowling
• mese de biliard
• mese pentru tenis de masă- fostul teren de fobal
• o roată uriaşă, în care poţi vedea salina de sus 😛

Pentru a ajunge la lac, mai trebuie să cobori o tură cu liftul- maxim 4 persoane pe tură sau 6 nivele de scări. Acolo poţi să foloseşti bărcuţele ca să te învârţi în jurul lacului. Nu ştiu care este farmecul, dar na. Eu am stat cu cea mică prin jur, iar soţul cu băiatul au testat bărcuţele.

Mare parte din farmecul salinei este dat de luminile orizontale. Dacă nu ar fi ele, ci alte surse de lumină, nu cred că ar avea acelaşi impact.

Salina mai are şi o bază de tratament.

Unde accesul este permis pe bază de abonament sau pe bază de trimitere de la medicul specialist. Nu ştiu ce oferă în plus faţă de restul salinei, fiindcă nu a fost nimeni acolo pe care să întreb. Iar la ieşire am uitat să întreb personalul de afară.

Baia salinei este o ruşine pentru unitate. Mirosul este insuportabil, iar mizeria este la ea acasă. Am văzut persoanele care se ocupă de curăţenie, dar se poate să nu facă faţă.

Iar mobilierul de lemn, pare vandalizat. Pictat şi scris de oameni cu mai puţină cultură. Chiar nu mă interesează că „Dorin iubeşte pe Izabela”, sau că la data de … x-ulescu a fost acolo. Ar trebui vopsit mobilierul, nu lăsat aşa fiindcă nuu  dă bine la vizitatorii străini. Care nu-s puţini. Publicitatea este mare, iar aşteptările sunt mari, la fel cum este şi dezamăgirea când dau de loc.

Preţurile suvenirelor sunt acceptabile, doar lampă cu sare nu am găsit. Ceea ce ne-am fi dorit mult. Poate la Praid este.

Era să uit să vă zic de vizita la faimoasa pensiunea Sarea-n Bucate. De unde am plecat şi mai dezamăgită. Au nişte preţuri la mâncare de-mi piere pofta. Ciorba de pui cu găluşte-12 ron, Gulaş- 16 ron, o porţie mică de Mămăligă-n Salina (denumirea lor) – 25 ron, Platou ţărănesc (mic)- 35 ron. Şi nici nu au fost gustoase. Adică aşteptările erau pe măsura preţului, dar şi produsele de la meniul zilei de la un restaurant de oraş erau mai gustoase decât ce am servit noi. Ce a fost bun, Limonada. 🙂

La Salina Turda vom mai merge.

Este un loc frumos şi presimt că va fi şi mai bine pentru noi, după ce vor mai creşte copii. Acum a fost mai greu. Prinţesa mea fiind cea care concura cu vocea de pe staţie care anunţa închiderea salinei. Dorea să meargă peste tot, să pună mâna peste tot şi să testeze tot.

Nu am reuşit să vizitez Clujul. Ceea ce regret. Aveam în plan să fug până în Iulius Mall şi să ne plimbăm pe centru.

Dar am avut parte de un foc de artificii frumos, într-un cartier din Turda, cu ocazia zilei de 1 Decembrie.

Iar vineri ne-am făcut un grătar pe teresa oferită de locul nostru de cazare.

Sâmbătă am mai dat o fugă în Salină, apoi am pornit spre casă.

A fost frumos, per ansamblu. Amintirile ne vor ţine de cald până la următoarea ieşire!

Vouă cum vi se pare la Salina Turda?

Am fost şi în anul următor. Am scris aici mai multe detalii: Terapia cu aerosoli salini.