Cum să te înţelegi cu soacra


 Încă nu am ajuns în acea postură, de a fi soacră, dar mă pregătesc şi pentru acest rol. Care nu de multe ori este unul destul de ingrat. Dacă stai un pic să analizezi situaţia, cred că-i al naibii de greu să fii soacră!

Hai să o luăm uşor.

Soacra vine la pachet

Nu vine singură, nu vine neinvitată. Vine la pachet cu jumătatea vieţii tale. Cu acea persoană cu care te vezi petrecând tot restul vieţii.

casatorieDar, cine crezi că a crescut acea persoană?

Această jumătate a ta, a fost crescută de doi părinţi. Părinţi care au ales pentru copilul lor, astfel încât să ajungă la o vârstă la care să poată lua decizii singur, să poată alege ceea ce este bine şi ceea ce este rău, să poată ajunge să te întâlnească şi să te impresioneze pe tine.

Atunci, de ce ne luăm doar de soacră? Ce are ea mai special ca socrul?! El nu trebuie inclus în ecuaţie?!

Mama sau Soacra?

mother in law

Mama este doar una pe lume!

Şi, dacă eşti cu un pic de creier, nici nu ai alege între ele 😛  Cel puţin nu public, ca să nu îţi faci singur rău.

Ambele sunt ale tale. Pe ambele trebuie să le respecţi. Ambele fac parte din noua ta viaţă, cea de familist.

Schimbă perspectiva

Dacă mama e doar una, gândeşte-te la soacră ca şi la o mamă adoptivă. Te asigur că îţi vei schimba atitudinea. În momentul în care te căsătoreşti, mama jumătăţii tale, devine mama ta adoptivă.

Acum, imaginează-ţi că te trezeşti cu un copil de 30 de ani, să zicem, despre care ştii mult prea puţine lucruri. Cum crezi că se simte soacra ta?

Ca să nu mai punem la socoteală faptul că acum tu eşti persoana la care copilul ei apelează înaintea tuturor. Copilul pe care ea l-a crescut şi îngrijit cum a putut ea mai bine, îşi împarte viaţa cu altcineva, apelează la altcineva pentru sfaturi şi nu o mai caută aşa des pe ea.

Părinţii nu se schimbă

Aici nu mai contează că vorbim despre soacră sau mamă. Ei vor rămâne mereu părinţii care vor încerca să te educe şi după ce ai proprii tăi copii. Vor avea uneori impresia că ei ştiu mai bine, doar fiindcă au un anumit bagaj de cunoştinţe şi o vârstă mai mare.

Ceea ce vei învăţa pe propria piele, după ce devii părinte la rândul tău, este că uneori părinţii au dreptate şi că uneori mai şi greşesc. Depinde însă de fiecare dacă recunoaşte atunci când a greşit.

Cum să te înţelegi cu soacra

Gândeşte altfel. Vei ajunge şi tu soacră la un moment dat, şi atunci, ce te faci?

Vei ajunge şi tu să fii socru, atunci ce te faci?

Eu pe când o să ajung în acest rol, îi dau blogul la citire, să vadă în ce se bagă 😛

Până atunci, îmi respect soacra, îmi respect mama, şi-mi văd de familia mea. Atunci, toată lumea este fericită! Acesta este sfatul meu pentru voi! 😉

Voi, în ce relaţii sunteţi cu socrii?

Citat-Maurice-Chevalier

P.S.

Ştiu că sunt şi oameni care nu au parte de soacre sau a căror situaţie este diferită, dar acum am vorbit despre cei care se regăsesc în situaţiile de mai sus.

26 de gânduri despre “Cum să te înţelegi cu soacra

  1. Soacra mea s-a prefăcut că nu mă vede în ziua nunții, aproape mi-a călcat rochia în picioare, inclusiv pe mine…ce să mai zic?!
    Nu știu ce e în mintea și inima unei soacre, dar de multe ori am impresia că sunt „afurisite” doar pentru că așa spune tradiția. E dificil să fii bun cu un om care nu știe decât să te înțepe și să te desconsidere. La început am făcut adevărate exerciții de calm și bunătate, acum e mai bine. Cred că lucrurile se îndreaptă și sper ca într-o zi să mă aflu și eu în partea celor cu soacre bune, care te adoptă, care te respectă și nu te fac de 2 lei în fața tututor.

    Apreciat de 1 persoană

    • Pfoai…. urâtă situaţie!
      Nu ştiu cum aş fi făcut, însă mi-am dat seama că trebuie să fii şi un pic impunătoare, uneori acidă cu persoanele care vor să te desconsidere. Indiferent de natura relaţie cu acestea!

      Unele soacre fac ce fac, doar fiindcă aşa ştiu ele că se face. Sau fiindcă aşa au fost ele tratate şi li se pare cea mai bună metodă!
      Îţi doresc să ai parte doar de lucruri bune, după măsura faptelor tale 😉

      Apreciază

  2. Este un subiect delicat si imi place cum l-ai abordat. Partea tristă este ca există acei tip de socrii care nu înteleg că tu ai o familie, o nouă familie. Bineinteles, nu trebuie neglijata nici casa de unde ai plecat, doar ca accentul se pune acum pe familia ta.

    Apreciază

    • Există tot felul de oameni, însă, dacă ne-am consuma energia pe familia noastră şi pe menţinerea ei sănătoasă şi fericită, în loc să ne consumăm pentru cei care nu înţeleg acest lucru, am fi un pic mai liniştiţi.

      Şi la un moment dat, tot trecem şi noi prin aceste faze. Vom ajunge şi noi să ne vedem copii la casele lor, şi atunci să vezi exerciţii de comportament.

      Apreciază

  3. PÂnă la urmă pentru cei care vor săa facă acel pas să se căsătorească trebuie să aibă în vedere că soacra socrul nu îi va înghniți din vari motive,dar până la urmă de ce ți-ar păsa? Tu îl iubești/o iubești pe X și asta e tot ce contează. Cu toate că e cel mai bine să discuți calm cu soacra socrul să îți expui clar tot ce ai de spus să îi spui ce o deranjează la tine așa direct pe față și nu să umblăm cu subterfugii. Dacă există o discuție amiabilă fără si fie discuții în contradictoriu și eventual certuri totul e bine. Știu că suntem oameni cu toții, nu ne putem înțelege, nu ne putem suporta dar e bine să aflii și motivele ce au dus la aceste lucruri.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Probabil e si diferenta de generatie o problema. Eu nu am avut probleme cu socrii mei, m-au acceptat ca si pe fiica lor, sunt la per tu cu ei si asta a ajutat mult. Ne sunam si ne ajutam, povestim si ne intelegem bine.
    Am mai avut si noi mici divergente, dar am lasat de la noi si a fost bine. Nu vreau sa fie o stare de tensiune intre noi. Am ajuns la concluzia ca vom vedea noi, ca socrii, cum vom fi.

    Apreciat de 1 persoană

  5. Eu cu soacra nu avem aceleași vedere despre viață, nu ne plac aceleași lucruri și n-am trăit, cu siguranță, aceleași experiențe, dar iubim același bărbat. Pentru el, suntem determinate să facem tot ce-i de făcut să ne înțelegem. Se simte în aer și știu de multe ori că am putea ajunge la conflict. Ocolesc subiectele cu potențial de conflict și mă retrag când îmi dau seama că discuția nu duce nicăieri. O văd mereu, cu toate necazurile și grijile, așa că las compasiunea să vorbească. Nu deținem niciuna dintre noi adevărul, așa că sunt capabilă să schimb perspectiva pentru armonia din familia noastră.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Da, am incercat sa o vad in toate modurile posibile. It’s not going to work :)) Plus ca sunt si o persoana destul de privata care considera ca intr-o relatie sunt doi oameni si atat.
    Am vazut in schimb ca la unii chiar se poate, si chiar se inteleg. Ma bucur sincer pentru ei 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  7. Un sibiect interesant, chiar aud despre tot felul de situatii si nu inteleg de ce unele mame devin asa nesuferite, am impresia ca de multe ori sunt si egoiste si nu pot accepta faptul ca propriul copil trebuie sa isi intemeieze o familie. Mi e drag si cand aud ca oamenii au parte de socrii buni 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  8. Nu sunt inca in postura de a vorbi despre soacra mea, si asta pentru ca nu am ajuns la acel moment. Insa se va intampla in viitorul apropiat si stiu ca va fi bine pentru mine, pentru noi. Si asta pentru ca persoana de partea cealalta este o fiinta cu care m-am inteles bine inca de la prima noastra intalnire. Ma asculta, vorbim aprope orice si imi da sfaturi. Avand in vedere ca am crescut fara parinti aproape de la varsta de 13 ani, m-am atasat foarte mult de ea in ultimii 2-3 ani si se vede ca si ea tine la mine. O apreciez pentru tot ce a facut pentru familia lor si imi creste inima in mine atunci cand merg sa o vizitez si imi spune „fata mea”. Mi-as dori sa ramanem asa si dupa momentul oficial, si sincer nici nu vad de ce s-ar putea schimba asta.

    Apreciat de 1 persoană

  9. Eu am o noua soacra :))). Ce observ la fosta cat si la noua este ca adora sa le faca ele pe toate si ca vor sa le ceri aprobarea in orice…adica sa ne sfatuim cu ele. Asa ca ma sfatuiesc… cand am timp, zic ca ea si fac ca mine si imi vad de treaba :)). De fapt, eu am invatat sa fiu mai rabdatoare si sa iau omul asa cum este. Exact cum spui tu… e ca o mama adoptiva pentru mine si o las sa fie mama. Foarte interesant articoul tau!

    Apreciat de 1 persoană

  10. Mama mea a fost la fel de nesuferită pentru ginere ca și soacra pentru mine.
    Sper ca fiul meu și nora să stea cât mai departe de mine pentru a nu avea de ce să mă enervez că nu e ca mine și pentru a-mi fi atât de dor de ei încât să trec cu vederea dacă ea nu e gospodină, atunci când ne întâlnim. Până la urmă, căsnicia e alegerea fiecăruia.

    Apreciat de 1 persoană

  11. Eu recunosc cu mandrie ca am reusit! Nu din prima, ca aveam multe stereotipuri in cap si am plecat cu ura de la inceput pe biata femeie, dar in cativa ani ne-am reglat conturile si acum ne intelegem chiar bine

    Apreciat de 1 persoană

  12. Eu mi-am luat si o carte acum vreo 3-4 ani, se numeste Socrii toxici, semn ca socrii astia nu sunt rai doar in imaginatia nurorilor si ginerilor. :))) tre’ sa o recitesc. :))) sper sa ajung si eu soacra intr-o zi si asa cum in cresterea copilului incerc sa nu repet niste situatii traite pe pielea mea cand eram copil, asa sper sa nu repet niste situatii din ipostaza de soacra pe care le-am trait noi cu soacrele noastre. nu vorbim de rautate crancena, ci de situatii in care oamenii nu stiu sa respecte alegerea propriului copil.

    Apreciat de 1 persoană

  13. Scumpa mea un articol foarte util multumesc de sfaturi ai mare dreptate din tot ce zici dar acum depinde si de socre pt k unwle.sunt bune altele.rele.si atunci nai.cum.sa.oi faci loc sa faca parte din familia.ta.ei.cu.socra nu am o relatieintrebare.destul.de buna.ma gand.cand.o sa fiu si.eu socra sa nu.fiu ca ea.:😁😁😁

    Apreciat de 1 persoană

  14. Neah. N-o suport. Minte foarte mult. Am prins-o cu minciuna de multe ori plus ca ea nu are pensie si noi trebuie sa ii dam o suma de bani in fiecare luna, Simt ca ma sufoc din cauza asta, mai ales ca stiu ca atunci cand sotul meu trebuia sa mearga la liceu, ea n-a putut merge la munca sa-l tina in scoala (dupa decesul tatalui) si el a renuntat la scoala. El anul asta termina liceul. In schimb, 4 ani mai tarziu, a putut merge la munca sa isi tina fata in facultate (3 ani platiti la 3 facultati diferite si in final fata mamii tot… a ramas). Dupa ce s-a maritat fii-sa, iar n-a mai putut merge la munca si acum, ai sau n-ai, renunti la tricouri sau chestii pentru tine si da-i soacrei! Deci o iubesc de nu mai pot.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s