Omul cocoş pe trecerea de pietoni

„Omul cocoş a ieşit la plimbare. Vrea să mai arate oraşului cât este el de cocoş. Să-şi umfle penele, să-şi etaleze creasta şi să caute loc bun pentru cântat. Cine poate fi ca el?! Nici măcar nu se uită când trece strada. El este cocoş, iar conducătorii auto sunt obligaţi să-i acorde prioritate dacă traversează pe trecerea de pietoni.

Doar că azi, alt cocoş s-a gândit să meargă cu maşina la muncă. Şi nu este foarte atent. Şi nu-l vede pe cocoşul pieton că se aruncă ţanţoş pe trecerea de pietoni. Şi uite cum doi cocoşi devin pui. Unuia îi zboară penele pe trecerea de pietoni, unuia îi piere glasul în maşină. Contează că nu au fost atenţi?! Doar sunt cocoşi, cu drepturi! Unul sigur că are dreptate şi nu i s-a acordat prioritate. Unul, că celălalt cocoş s-a aruncat în faţa maşinii.”

Animale sau oameni?

Vreau să continui ceea ce am început în articolul Animalul din OM şi să povestesc azi un pic despre trecerile de pietoni şi despre drepturi şi obligaţii.

Ceea ce aţi citit mai sus, scurta povestioară imaginară, poate fi asociată fiecăruia din noi. Toţi suntem cocoşi la un moment dat. Mai ales pe trecerea de pietoni. Mai ales când ştim că este dreptul nostru. Că avem prioritate.

Dar viaţa ta, câtă prioritatea are?

Cazuri sunt destule

M-a pus naiba să caut filmuleţe sugestive. În care să găsesc exemple în care un pic de răbdare, un pic de atenţie, un pic de asigurare în plus, ar fi salvat vieţi.

Şi am găsit ceea ce am căutat. Dar nu mă lasă sufletul să vă arat cele cu impact emoţional mare. Deşi poate aşa s-ar trezi unii oameni din bula de drepturi în care trăiesc.

Am găsit însă un clip mai mult decât sugestiv.

De ce treci pe culoarea roşie a semaforului?

A, te-ai asigurat şi ştii că nu eşti în pericol. Pe naiba!

Mereu eşti în pericol. De ce te sperii, dacă ştii că nu eşti în pericol?!

Copiii văd tot!

Poate nu crezi că au văzut, dar când te aştepţi mai puţin, îţi arată că ei aşa au văzut atunci.

Mai nou încerc altă metodă cu ai mei copii. Când suntem la trecerea de pietoni, aşteptăm să vedem intenţia şoferului. Încetineşte? Ne-a văzut? Sau nici nu ne bagă în seamă?

Provocarea vine la trecerea de pietoni cu semafor. Unde, deşi este culoarea verde, mereu îi rog să se asigure înainte de a trece. Chiar dacă o fac cu mine.

La o campanie recentă a Poliţiei Rutiere şi a şcolii pe care băiatul meu o frecventează, am avut ocazia să văd ce şi cum. O planşă interactivă, pe care copiii au folosit-o ca traseu rutier. Aveau semafoare şi treceri de pietoni.

Ce am văzut?

Copiii care nu se asigură (nu toţi, dar destui).

Copiii care trec împreună cu ceilalţi din grup, fără să ridice privirea din pământ. Agentul de poliţie a numit acest comportament, efect de turmă. Dacă mai multe persoane trec strada, înseamnă că este sigur. Şi ei nu se mai asigură.

De unde au învăţat că aşa se face?

Nu lăsa nimic la voia întâmplării! Asigură-te cât poţi de mult când treci strada!

Exemple un pic dure

Eu căutam pe clipuri, al meu domşor s-a gândit să-mi ţină companie. Am schimbat genul, ca să nu fie foarte dur. Şi am găsit ceva mai uşor. Zic eu.

Dacă aveți de știre de un clip relevant, dați de știre– cele găsite de mine se tot dau jos de pe YT!

Nimeni nu este rănit, dar sperietura este mare. Şi el s-a speriat un pic. Dar am fost acolo să-i explic ce şi cum. Sper să fi reţinut importanţa acestor lucruri.

Este vorba de fracţiuni de secundă. De forţarea limitelor. De atenţie şi instinct.

Drepturi şi obligaţii

Ai dreptul de a trece strada pe o trecere de pietoni şi să ţi se acorde prioritate.

Ai însă şi obligaţia de a te asigura (de mai multe ori) înainte de a face acest lucru. Nu forţa limita, doar pentru a obliga conducătorul auto să frâneze. Poate nu-i merg frânele bine. Poate nu estimează bine distanţa. Şi atunci rămâi cu dreptul tău, cel de mai sus.

Dar dreptul la viaţă? Nu vrei să te bucuri de el cât mai mult timp?!

Lasă-i pe alţii să-şi încerce norocul, apreciază-ţi viaţa! Mai mult decât orgoliul. Doar nu eşti cocoş!

Voi, cum treceţi strada? Vă asiguraţi?

Cunoaşteţi trecerea de pietoni?

trecerea de pietoni

9 Comments on “Omul cocoş pe trecerea de pietoni”

  1. Sa sti ai foartemare dreptate uni sunt ca cocosi trecand steada de pietoni dar in multe cazuri si.soferi sunt.de vina eu am patito de multe.ori sa stau la trecere ma asigur ma uit si ineu stanga si ineu dreapta vad k trece masini ast poate opreste sa imi dea preoritate sa trec si sunt uni.chear care nu le pasa se uita la mine si merg cu viteza mai departe sunt si cum.ai spus viata are prioritate si de aceeia trebuie noi.sa ne asiguram daca trece ca.cocosi cei care apoi au de suferit patim la fel

  2. Cat am stat pe ganduri daca sa scriu sau nu despre asta…. pornisem un articol si m-am oprit. De ce… nu stiu! Poate pentru ca am vazut prea multe de ambele parti. Dar da! In multe cazuri cu pietoni accidentati pe trecere, vina le apartine pietonilor cu toate ca legea spune altceva. Unii pur si simplu se arunca pe trecere de parca ar intra de pe hol in sufragerie si asta cand soferul e la 1 metru de trecere de parca ar sti el ce are istetul de pieton de gand sa faca. Merge in aceeasi directie cu tine si brusc se arunca pe trecere. Tu ia si de franeaza in juma` de metru. Iar daca ai cauciucuri proaste nu ca vrei tu sa fie proaste dar nu-ti permiti din alea scumpe… si oricum pe piata doar asta gasesti si daca mai e si ud pe jos, iei cocosul pe capota si il inveti sa zboare. Bine, nici cu unii soferi nu ma laud, mai ales pe strazile cu sens unic si doua benzi. Il vezi pe ala ca e oprit, tu nu accelerezi ca boul si il depasesti. Ca nu e oprit sa admire dungile de pe asfalt!

    1. Eu m-am pus la laptop şi am zis că nu mai ies până nu public aceste gânduri. În ideea că poate cuiva îi vor fi de folos. Măcar un om de este mai atent, eu sunt mulţumită 😉

  3. Ce faine-s cuvintele acelea cu omul-cocoș și penele pierdute în accidentele vieții. În rest, sunt total de acord cu tot ce spui, dar mai ales cu dreptul la viata!

Părerea ta contează pentru mine!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.