Kuglof cu morcovi şi banană. Desertul ideal în drumeţie

Este prima dată când fac kuglof şi este prima dată când iau cu mine un desert în drumeţie. Şi acesta să şi reziste drumului făcut.

Forma aceasta specială de kuglof era de ceva vreme în cămara mea şi acum am zis să o şi folosesc. Şi vai câtă încântare a fost pe feţele copiilor când au văzut cum a ieşit din formă desertul. Tot îmi vine să-i zic „chec”, dar nu e. Este rudă cu Chec dulce cu morcovi. Seamănă, dar nu răsare 😛

Ingrediente necesare pentru acest kuglof:

• 6 ouă
• 1 banană
• 3 morcovi medii
• 350 gr de făină
• 200 ml ulei
• 200 gr zahăr
• 1 sticluţă de esenţă de vanilie
• 1 plic de praf de copt
• coajă rasă de la o lămâie
• 100 gr de merişoare deshidratate

Pentru uns tava si glazură

Pentru a unge tava ai nevoie de margarină sau unt şi făină. Iar pentru glazură eu am folosit ciocolată menaj, dulceaţă de zmeură şi câţiva fulgi de cocos.

Prepararea aluatului

Morcovii curăţati şi răzuiţi pe partea mică. Banana curăţată şi răzuită pe partea mare.

Apoi toate sunt puse într-un mare bol şi adăugat fără o ordine anume. Se amestecă până compoziţia devine omogenă.

La cuptor

Cel mai complicat şi greoi procedeu în acest preparat, este ungerea tăvii de kuglof. Adică trebuie să mergi cu margarina peste fiecare denivelare şi fiecare părticică a tăvii ca să fie bine unsă. Nu ai cum pune foaie de copt în ea. Nu ies denivelările cum trebuie. După ce ai pus margarina, presari făină şi începi să scuturi tava. Până este tot acoperit.

Aluatul se toarnă în formă şi se dă la cuptor pentru 40-45 de minute.

Ce-a ieşit?

Ceva delicios şi neaşteptat de frumos 😉

Chiar nu mă aşteptam să iasă din formă aşa uşor. Daaar, am fost norocoasă. Eu eram pregătită cu ditamai glazura, pentru eventuale găuri în aluat, cauzate de aluatul lipit de tavă 😛

Glazurat şi pus la păstrare

Am topit ciocolată menaj şi am turnat peste kuglof. Apoi am uns cu dulceaţa de zmeură şi am pus nişte fulgi de cocos deasupra. Şi apoi, am servit câteva felii, de probă. Restul trebuia să ne ajungă pentru drumeţie.

A fost mult mai gustos a doua zi. Poate şi locul ne-a făcut mai sensibili 😛 sau el chiar a fost bun aşa. L-am tăiat pe un fund de lemn şi l-am servit în natură. A fost delicios!!!!

Nu am mai apucat să-i fac poze aşa, ar fi fost mai artistică prezentarea. Dar e bine şi aşa, nu?

Voi ce desert luaţi în drumeţii?