Primul zbor cu avionul

Mă bucur că am reuşit să fac şi acest lucru. Este încă un lucru nou pe care l-am încercat şi în urma căreia m-am ales cu trăiri intense. Primul zbor cu avionul este ceva special. Depinde de fiecare în parte, cât de special este. 😛

Rută internă

Am avut ocazia să zbor cu avionul pe ruta Oradea-Bucureşti, cu un avion al companiei Blue Air. Din cauza unui minunat Weekend în Bucureşti.

Sunt mândră de faptul că autorităţile din Oradea au început să aducă aeroportul la un nivel înalt şi de faptul că se operează tot mai multe rute, către diferite destinaţii. Naţionale şi internaţionale.

Până să ajung în avion, au fost câteva lucruri care au trebuit bifate.

Mai întâi a trebuit să fac check-in la ghişeul companiei. Am prezentat buletinul şi am aşezat bagajul de cală pe banda rulantă de lângă ghişeu. I s-a pus o bandă mânerului de la bagaj, ca să se ştie în ce avion se duce şi al cui este bagajul. Apoi am primit biletul de îmbarcare.

A urmat controlul de securitate.

Un aspect ce trebuie menţionat, este că nu am avut voie cu recipiente cu lichid (apă, suc, ceai, cafea etc.) să trec de controlul de securitate. Aceste recipiente rămân în aeroport şi dacă era nevoie, puteam achiziţiona de cealaltă parte a punctului de securitate.

De asemenea, am pus într-o tavă, geanta de mână şi toate obiectele şi accesoriile ce pot conţine urme de metal. Acestea le-am recuperat după ce au trecut de monitorul cu raze şi după ce eu am trecut de detectorul de metale.

Urmează vama, unde se verifică biletul. O parte din bilet rămâne la ei şi partea cu tichetul care arată locul în avion rămâne la mine.

colectia femei

Apoi am ajuns în sala de aşteptare.

Acolo am aşteptat până s-a anunţat îmbarcarea în avion. Am avut un pic de aşteptat, cam 40 de minute, dar am preferat să aştept, decât să pierd avionul 😛

În funcţie de cât de aglomerată este ruta şi aeroportul, recomandarea mea este să ajungeţi cu minim 1 oră înainte de ora de decolare a avionului.

Când s-a anunţat îmbarcarea, am fost transferaţi din sala de aşteptare, în autobuze, care ne-au dus direct la avion. Şi de acolo am urcat pe scările detaşabile în aeronavă.

Pregătire de decolare

Locul în aeronavă este scris pe biletul rămas, iar acesta îl găsiţi deasupra scaunelor. Aeronava cu care am zburat eu, avea scaunele împărţite pe două coloane, cu câte trei scaune pe fiecare rând.

M-am aşezat, am căutat bine centura şi am cuplat-o înainte de a ni se spune…. aveam prea mari emoţii.

Am ascultat cu atenţie instrucţiunile echipajului şi m-am pregătit cât de mult am putut eu pentru momentul zero.

Decolarea

Dacă până acum nu vi-am dat indicii care să arate cât de emoţionată eram de acest zbor, acum vă spun direct: aveam emoţii cât carul!!

Emoţiile vin la cutie!

Am ochit bine punga de hârtie pentru situaţii neprăvăzute şi am aştepta momentul critic. Cred că am omis să vă zic că nu mă înţeleg aşa bine cu înălţimile. 🙂

Avionul a început să se mişte, s-a plimbat un pic pe aeroport şi la un moment dat, a prins viteză. Dar viteză, nu joacă. Aşa viteză, că aveam impresia că intru în scaun.

Apoi am simţit că ne ridicăm (la fel şi stomacul şi tensiunea). Urechile mi se tot înfundau, eu înghiţeam în sec pentru a le desfunda, până am rămas fără salivă în gură.

Când am simţit că este o stabilitate a aeronavei, am zis să mă uit şi pe geam. Că doar am fost privilegiată cu un loc la geam. Mare greşeală! Am simţit cum mă cuprind ameţelile. De fapt, şi acum le simt, când mă gândesc la acele momente.

A fost minunată priveliştea!

Dar am renunţat la ea, după ce am făcut aceste poze. Am preferat să închid ochii şi să aştept să ajung la destinaţie.

Lucru ce s-a întâmplat tare repede.

Însă m-a pus ispita să ma uit pe geam, când ne-au zis că începe procedura de aterizare. Şi să văd cum se înclină avionul, cum coboară! A doua mare greşeală! Aceleaşi senzaţii intense şi ameţeli m-au luat.

Aterizarea

Nu credeam că mă voi bucura aşa tare de o întâlnire dură cu solul. Că ne-am zdrucinat un pic.

Dar eram prea bucuroasă că am aterizat, că nu mai sunt în aer, că nu mai am goluri în stomac (norocul meu că nu mâncasem înainte!), că s-au terminat ameţelile.

Transferul în aeroport

Din aeronavă, am fost transferaţi tot cu autobuzul în sala de aşteptare a bagajelor. Nu scapi aşa uşor din aeroport 😉

Apoi poţi pleca să explorezi destinaţia aleasă!

Cum văd eu zborul cu avionul?

Sunt câteva aspecte la care mă raportez eu atunci când mă gândesc la modul de călătorie.

ceas barbati

  • Cu maşina pe distanţe scurte.

Pe distanţe lungi merge doar când eşti cu gaşca, fără copii. Sau atunci când copiii sunt destul de mari încât să facă faţă unei călătorii mai lungi. Deşi opririle sunt indicate, având copii mici cu tine, acestea nu sunt foarte plăcute, nici foarte bine primite (părerea mea). Nu am încercat pe distanţe lungi, dar şi pe cele medii a fost o „distracţie”…..

  • Cu trenul oricând

Acesta merge şi pe distanţe scurte sau medii, dar pe distanţe lungi este o aventură. Am fost cu doi copii timp de 19 ore pe tren şi a fost o nebunie frumoasă. Însă ei şi acum îşi aduc aminte experienţa şi cât de mult le-a plăcut.

  • Cu avionul când este necesar

În urma celor trăite, nu pot zice că sunt foarte încântată de călătorie. Nici nu este o experienţă pe care să vreau să o retrăiesc cât de curând. Însă, pe distanţe lungi, la momentul portivit (oferte de preţuri la bilete), avionul este alegerea potrivită. Am parcurs în 50 de minute distanţa Oradea- Bucureşti. Cu trenul mi-a fi trebuit minim 8 ore.

Şi ca să închei într-o notă amuzantă, am comparat călătoria cu avionul cu o tură cu rollercoaster-ul sau cu aparatele acelea ce vin la festivale şi-ţi oferă senzaţii tari.

primul zbor

Ai reţineri în a te urca în ele, o faci până la urmă, râzi nervos când simţi intensitatea trăirii, dar îţi piere zâmbetul când vezi că nu se mai termină.

Eu nu am avut companie, am zburat fără „însoţitor” şi nu cred că dădea bine să mă apuc să râd singură în avion! 😛

Care vi se pare cel mai bun mod de a călători?

Dacă aţi încercat, cum fost primul zbor cu avionul?

primul zbor cu avionul

38 Comments on “Primul zbor cu avionul”

  1. Vaai :))
    Imi amintesc si eu primul zbor. Abia am asteptat sa decolam.
    Toata lumea spunea ca este posibil sa simti o presiune asupra capului sau ca este posibil sa ti se faca rau, dar pentru mine totul a decurs foarte bine. Imi place acea senzatie. :))

  2. O sa te obisnuiesti si o sa fie ca si cum ai merge cu autobuzul. E drept ca eu am fost mai nesimtitoare din prima clipa, n-am avut nicio problema, nu-mi era frica sau alt sentiment de ingrijorare. Eu cum ma asez pe scaun astept sa vina cu mancarea, sa rontzai, sa beau ceva, asa se socializeaza cel mai bine, cu burta plina. :))

  3. Mie îmi place la nebunie zborul cu avionul. Am zburat des și aș zbura non stop, dacă ar fi după mine. 😀 Bineînțeles că ne-am plimbat mult și cu mașina, dar pe distanțe foarte lungi prefer oricând avionul. 🙂

  4. Mie îmi e rău pe distanţe lungi cu maşina iar dacă şoferul conduce nervos adică viteză-frână-viteză-frână, îmi e rău şi după 300 de metri. Aşa că m-am temut de primul zbor. Dar am zburat fără nicio problemă, nici nu simţeam că-s în aer şi am stat numai cu nasul lipit de hublou, privind în jos. 😀

Părerea ta contează pentru mine!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.