Se mai schimbă treaba după ce devii mămică! 😉
Înainte auzeam din partea soţului replica: „Mai stau mult după tine?! Au trecut deja cele 5 minute promise. Vezi că plec şi rămâi acasă!„
5 minute
Le urăsc, sunt o îngrădire, o aşteptare prea mare pe care o are cineva de la persoane care au nevoie de minim 30 de minute pentru a se pregăti. Da, urăsc cele 5 minute de muuuult timp, fiindcă niciodată nu le-am respectat.
Şi decât să las totul pe ultimele cinci minute, mai bine mă pregătesc din timp, sunt gata de plecare înaintea tuturor. Acum stă altfel treaba. Nu îmi permit să fiu aşteptată, acum aştept după copii. Da, ei au devenit acum ţinta noastră atunci când vine vorba de ieşit din casă. Indiferent că mergem în oraş, în parc sau la plimbare, mereu lasă totul pe ultimele cinci munte. Oare toţi copiii sunt aşa?!
Eu mi-am învăţat lecţia
Ca orice femeie am nevoie de timp pentru a mă pregăti înainte de plecare. Şi încep cu zeci de minute înainte de momentul X. Da, cu zeci de minute înainte. Fiindcă între timp se pot ivi neşpe mii de situaţii neaparat de rezolvat, care nu suportă amânare. Gen, s-a rupt vârful de la un creion, sau unul nu-l lasă pe celălalt să-şi termine nu ştiu ce turn şi trebuie să audă şi vecinii acest lucru. Chiar dacă le repet mereu că vom pleca de acasă, parcă aş vorbi singură.
Şi îi las în pace. Mi-am învăţat lecţia.
O bluză de damă, un pantalon lejer dar sofisticat 😛 , o pereche de pantofi de damă comozi dar eleganţi, un pic de machiaj, un pic de aranjare a părului şi apoi aştept. Orice modele aş alege, trebuie să fie ceva în care să mă simt sigură pe mine. Să nu fiu nici prea lejeră, nici prea incomodă, ci numai bine pentru a face faţă minutelor ce urmează.
Aştept să vină soţul
„-Dragă, ieșim pe ușă în 5 minute, da?
-Nu ştiu dragă, eu sunt gata, întreabă-ţi copiii dacă sunt gata!” replica mea care-i închide gura soţului şi care-i mobilizează pe ai mei copii.
Mamiiiiii, unde-mi sunt hainele?! De ce nu mi-ai zis că plecăm?! Unde plecăm?! Unde sunt pantofii mei?! Stai că vin acum, nu plecaţi fără mine!
Toate aceste avalanşe de trăiri, toată agitaţia din casă, vine după ce eu sunt gata de plecare, soţul este gata de plecare, dar ei nu ne-au nici băgat în seamă ce făceam. Şi vai ce zâmbet am eu pe moacă, acela care îl are o femeie când vede că bărbatul nu mai stă după ea, ci după copiii 🙂
Bineînţeles că-i ajut, de aceea ţinuta mea este una potrivită pentru a face faţă acestei agitaţii!
Wow,da. corect ,cine nu e pregatit ramane acasa asa eram si eu inainte sa am fetita si la fel ii fac si eu sotului ..si ma simt biiine bvo pt articol ,imi place mult !
Ma bucur ca nu sunt singura care face d-astea treburi 😛