Te simţi bine?
Te-a supărat cineva?
Vrei să vorbeşti despre acest subiect?
Câteva întrebări, care par banale, al cărui răspuns ar trebui să ajute o persoană să-şi spună oful, să-şi expună emoţiile. Acum, încercaţi să scoateţi ceva răspunsuri dacă aceste întrebări le-aţi adresa unui copil.
Ştiu din propria experienţă că nu veţi obţine mai nimic. Ştiu şi cum am procedat eu ca şi copil, şi văd acum la copiii mei. Dar, nu sunt specialist în domeniu, nu aş avea ce sfaturi noi să vă ofer, nici metode sigure care să funcţioneze la toţi la fel.
Pot doar încerca să vă ajut, expunând unele situaţii prin care am trecut eu. Şi sperând ca aceste informaţii să vă fie de folos.
Cu emoţiile nu-i de joacă
Hai să ne raportăm acum doar la emoţiile copiilor. Cei mari au alte emoţii de gestionat, sunt mai capabili (vorba vine) şi îşi găsesc singuri metode pentru a le face faţă.
Copiii au nevoie de ghidare, de cineva care să le fie alături, să le explice, să le arate. Şi acest rol revine părinţilor. Dar este un rol al naibii de greu. Dacă-i mai uşor când sunt mici, când au emoţii şi necesităţi simple, din momentul în care intră în colectivitate, se schimbă foaia.
Apare umilinţa, respingerea, agresivitatea, timiditatea, ruşinea, minciuna, toate emoţii negative. Care, de multe ori nu mai ajung la părinţi. Şi nu fiindcă ar avea copiii reţinere faţă de ei, ci fiindcă nu ştiu cum să se exprime.
Emoţiile sunt cele care domină acum lumea!
Totul merge pe emoţie. De la filme, la reclame, la produse, la poveşti! Emoţia vinde!
E dură afirmaţia, dar este adevărată. Nici prea multă emoţie nu este bună. Strică!
Cum naiba să găseşti un echilibru în altfel de momente?
Răbdare, comunicare, joacă
Mă doare sufletul de fiecare dată când aud la televizor mesajul acela social:
„Pentru sănătatea emoţională a copilului dumneavoastră, petreceţi cât mai mult timp cu el.”
Acolo s-a ajuns! Să fie nevoie de mesaje televizate pentru a ne îndemna să petrecem cât mai mult timp cu propiul copil. TRIST!
Apoi, mă scutur de toate emoţiile negative şi mă concentrez pe cei care-mi domină acum lumea: COPIII MEI! Ei au nevoie de mine, au nevoie să ştie că voi fi acolo indiferent de ce va fi. Cunosc bine teoria, dar practica este cea care îmi dă bătai de cap!
Uneori obosesc, tot căutând metode care să mă ajute să ajung la emoţiile copiilor mei. Nu a zis nimeni că va fi atât de greu. Alteori, găsesc ajutor în locuri şi lucruri nebănuit de simple.
Luaţi aceste două exemple: ORĂŞELUl EMOŢIILOR şi Set agresivitate- Puzzle şi poveste terapeutică.
Sunt două jocuri care au ajuns recent la noi în casă şi mă bucur tare mult. Mai ales că au fost alegerea strict a copiilor. Am fost la magazinul de prezentare al site-ul jucării-vorbăreţe.ro şi le-am spus că au voie să-şi aleagă fiecare câte un produs. Şi cu acestea am venit acasă.
Şi am trecut la joacă
Am fost plăcut surprinsă de cât de receptivi au fost la acest gen de joacă. Şi cât de uşor răspundeau la unele întrebări şi provocări. Acestea în mod normal îmi dădeau de furcă, mai ales dacă apăreau într-o zi grea sau apăreau la ambii copii în acelaşi momente.
Cu Orăşelul Emoţiilor ne jucăm aproape în fiecare zi. Este distractiv, se pot juca amândoi şi răspund mereu altfel. Probabil gândindu-se la diferite momente.
Setul pentru agresivitatea este unul care prezintă o poveste, atât din perspectiva agresorului, cât şi a victimei. Nu vă gândiţi la situaţii complicate. În lumea lor, totul este simplu. Noi suntem cei care ne complicăm şi ne pierdem în detalii.
După ce le-am citit povestea, au răspuns la câteva întrebări, apoi au făcut puzzle-ul. Totul împreună.
Nu sunt produse care au schimbat lumea, dar sunt produse care mă ajută să construiesc ceva frumos împreună cu ei. Acest gen de produse sunt cele care vor avea tot mai multă căutare (SPER).
Pentru că tot mai multe persoane vor conştientiza şi vor ajunge la concluzia că, „Cu emoţiile nu-i de joacă„. Şi cred că este mai uşor să cauţi mai întâi rezolvare pe cont propriu, deşi aceasta implică şi prezenţa şi sprijinul tuturor celor implicaţi în ecuaţie.
Însă, dacă lucrurile scapă de sub control, ajutorul specializat sigur ar trebui să ajute.
Voi cum vă gestionaţi emoţiile?
Eu nu am copii inca, dar ma apuca frica citind diverse articole de acest gen…
Dar frica nu are nevoie de un loc asa mare printre asa emotii constructive! Mai ales de pe acum 🙂
Da, frica poate avea rolul ei bun, dar sa nu o lasam sa ne dirijeze restul trairilor. INSTINCTUL este cel care ar trebui sa ne ghideze. El este cel care trebui ascultat si cautat in cele mai multe situatii. Si cu practica, totul trece mai usor si mai frumos!
Eu am inceput de curand o carte pentru controlul emotiilor, deocamdata nu am copii dar consider ca rolul unui parinte este destul de dificil in comunicarea cu copii iar astfel de joculete vin in ajutor.
Eu nu am curaj sa citesc pentru mine carte pentru controlul emotiilor. Sunt mult prea multe care ar iesi la suprafat si inca nu sunt pregatita. Dar, progresez împreuna cu ai mei copii.
Interesante jocuri,
Nu cred ca pot exprima in cuvinte, ci n-ai degrabă ma adaptez situațiilor. Este greu sa Reușești in ziua de astăzi și îmi doresc sa nu fac greșeli prea grave in ceea ce privește copilul meu
Cred ca mai important este sa stim ce sa facem cu greselile. Ca toti facem la un moment dat!
eu nu prea le gestionez, le tin cat mai mult in mine :))
mama a incercat tot timpul sa aiba o relatie prieteneasca cu mine, dar nu m-am putut deschide in fata ei. nu am vrut sa o ranesc stiind ca mi-e rau psihic/ emotional..si asa m-am obisnuit
sora mea in schimb are o relatie super cu ea si ma bucura asta
Ooooo, nu ai vrea sa stii ce relatie am avut eu cu mama!!!! Nici acum nu suntem in termeni buni….. si nu cred ca vom fi vreodata. Din pacate, ce nu s*a schimbat in atatia ani, nu se va schimba acum. Si la fel este si ea cu sora mea 😉
Emoțiile sunt atât de frumoase!
Daaaa, doar sa stim ce sa facem cu ele, nu?!
Imi place modul in care gestionezi tu aceasta situatie cu copiii tai, prin joaca si multa atentie. Sper sa imi aduc aminte de sfaturile tale atunci cand o sa am si eu copii.
Mă străduiesc să fac cât mai bine ceea ce fac 😉
Noi petrecem destul de mult timp invatandu-i pe copii cum sa-si gestioneze emotiile (iar asta se vede). Daca nu citim carti, jucam jocuri simple – cum e aruncatul cu sosete, despre care si fetita mea le povesteste si altor copii
Reduceri la jucarii-vorbarete! Super!
Mă bucur mult să descopăr astfel de relaţii!!! 😉
Da, foarte frumos mesajul, insa multi aud cuvintele, insa nu inteleg sensul lor. E nevoie de mai mult…
Cine caută, sigur va găsi 😉
Si pe mine ma intristeaza cand aud la televizor acea fraza. Mi se pare inadmisibil ca si parinte sa nu-ti petreci timp cu copilul, indiferent cat muncesti, timpul petrecut cu copilul tau este sfant! Oraselul emotiilor pare un joc foarte interesant!
Sunt multe mesaje noi transmise la tv care mă fac să mă minunez pe lumea in care traim. Dar incerc sa fac fata cat mai bine.
Si eu am observat ca baiatul meu e tare fericit atunci cand ne jucam astfel de jocuri si ma simte langa el. Este o varianta excelenta
Ma bucur ca ati gasit ceva ce va place 😉
Eu am emoții pe când o să am copii. Aș vrea să le fiu acel echilibru la care să apeleze și la bine și la rău, să le fiu și prietenă și confident și ghid în viață. Sper să reușesc.
Acel echilibru este cel mai greu de gasit. Si chiar de-l gasesti, nu va ramane pentru totdeauna. Mereu vor aparea situatii si situatii. De aceea este asa greu. Dar, ce-ar fi viata fara……
Dragut articol. Ma bucur ca in acestia ani parintii se preocupa de emotiile si sentimentelor celor mici. Eu fac parte dintr-o generatie in care aceste aspecte nu s-au valorificat in mod exagerat si ma bucur ca progresam. Un an nou cu bucurii! :*
Si eu sunt dintr-o generatie in care trebuia sa fim sanatosi si educati. Nu conta cum ma simt, conta sa fiu acolo in cea mai buna forma. Sa nu-mi fac famila de rusin. Progresam!
Intr-adevar cateodata e greu sa-ti gestionezi emotiile.
Mie imi place sa citesc despre experientele altor mamici…sa stiu si eu ce ma asteapta. Cu toate ca sunt multe pe care le voi afla cand va fi momentul. Dar chiar cred ca este cea mai grea meserie ever – sa fii parinte!
Multa rabdare si iubire!
Cea mai grea si cea mai frumoasa in acelasi timp. Ciudat, nu?!
Se pare că este un joc tare drăguț.
Sunt interesante toate, doar cine sa se joace mai trebuie 😉
Pare interesant Oraselul emotiilor. O sa-l caut pe la noi sa-l cumpar si copiilor mei. Frumos articol!
Multumesc mult pentru apreciere! Acest joc m-a uimit si pe mine 😉
Si mie imi plac mult materialele de la jucarii-vorbarete! Acolo am vazut cele mai multe activitati propuse pentru dezvoltarea inteligentei emotionale. (Am cumparat si noi, bineinteles 😛 )
Ma bucur sa vad ca nu sunt singura caruia ii place site-ul! Eu am sansa sa si merg la magazin, si este un loc atat de minunat. De unde am venit mereu cu energie buna si produse care m-au uimit <3