Este greu cu atâtea jucării

A început vacanţa mare! Și se pare că este greu cu atâtea jucării… cel puțin pentru copiii mei!

Se face cumva, că de câţiva ani încoace, vreo trei la număr, în această primă zi de vacanţă mereu fac sortare printre jucăriile copiilor. Dar ca în această zi încă nu am păţit.

Mai întâi, să lămurim cum stă treaba cu jucăriile

Se face că noi, eu şi soţul, nu suntem adepţii cumpăratului de jucării doar de dragul de a avea copilul jucării.

Şi se mai face că avem unele jucării, jocuri şi cărţi pentru copii strânse în ani. Cel puţin la categoria cărţi, sunt strânse de pe când avea băiatul vreo doi ani – acum are opt ani.

Şi, se mai face că mereu fac curăţenie printre ele. Astfel, i-am obişnuit să renunţe la jocuri sau jucării care nu le mai sunt de folos. Cu care nu se mai joacă.

De-a lungul anilor am dus jucării şi jocuri- în stare bună – la grădiniţă şi la şcoală.

Am donat din ele când am găsit persoanele care să le dea celor care au nevoie- De ce au nevoie copiii defavorizaţi?.

Sau au fost relocate pe la bunici la ţară.

Acestea s-au strâns din cadouri de la zilele lor de naştere, cadouri primite de sărbători sau cadouri oferite în diferite ocazii.

Este greu cu atâtea jucării

Expresia nu a venit de la mine.

Băiatul a fost cel care s-a exprimat şi a mai şi adăugat un efect dramatic!

-Este greu cu atâtea jucării!

Vi-l puteţi imagina, nu?! Oftând cât de greu îi poate fi să le gestioneze…

Cu emoţiile nu-i de joacă!

Şi asta după ce azi i-am pus la treabă!

Ordine şi curăţenie!

Nu sunt dictator, dar nici nu îmi  place să fie totul lăsat în voia sorţii. Mai ales jucăriile 🙂

Regula cu jucăriile este simplă:

• Dacă nu te mai joci cu ele, le pui la loc!

Şi azi s-au sustras de la acest procedeu de prea multe ori.

Chiar şi atunci când m-am oferit să-i ajut. Ceea ce fac foarte rar, acum că ştiu ce şi cum. O făceam mai des când erau mai mici şi eu le dădeam exemplu. Ca să vadă cum se face, ca să îi încurajez. Dar acum că ştiu face singuri, eu mereu insist să o facă ei.

Soţul este cel care cedează cel mai des şi fetiţa este cea care profită de această slăbiciune 😛

Le-am luat iar la rând şi am adunat aceste pungi:

Pungi cu jucării şi jocuri, care iar vor ajunge la bunici.

Bineînţeles că am adunat o pungă şi cu cărţi, care nu-şi mai au rostul. O pungă care va ajunge la alţi copii, de la grădiniţa şi şcoala din satul bunicilor.

Sper ca alţi copii să se bucure mai mult de ele. Ai mei le-au găsit alte utilităţi. Dar tot mai au destule cărţi în dulap!

De unde oftatul băiatului?

Bineînţelesc că la oricare acţiune de acest gen, descoperă jucării sau jocuri de mult uitate prin dulapuri sau sertare. Şi nu mai contenea cu ele.

Iar eu îl rugasem să le folosească pe rând. Şi când a văzut că nici el nu mai ştie cum să le gestioneze, atunci mi-a trântit acea expresie.

Ce a rămas în urma sortării?

Expun asta aici nu pentru a mă lăuda, ci pentru a avea cumva o evidenţă. O dovadă că a fost cândva aşa şi să văd cum reuşesc să le gestionez pe mai departe.

• O căsuţă din lemn– Care acum este doar a păpuşilor. A fost drăguţă fetiţa şi a lăsat un compartiment şi pentru cărţile ce nu au mai avut loc în dulap.

• Două rafturi cu cărţi interesante– Musai să găsesc o cale mai eficientă pentru a le deschide apetitul pentru carte. Pentru citit sau pentru stat la lectură.

• Două rafturi cu cărţi şi alte jucării– Cărţile sunt pentru şcolari, iar jucăriile sunt amestecate.

• Utilajele mai mari pe care le-a primit băiatul cadou de la bunicul patern- Sunt printre primile jucării ale băiatului şi nu cred că le voi reloca sau găsi alt loc vreodată.

• Un sertat cu jucării mici– De tot felul şi de care nu au vrut să se despartă. Încă.

• Un sertar mare cu cuburi de lemn şi de plastic– Sunt unele cuburi ce le avem de când era băiatul de trei ani. Sunt foarte rezistente şi mereu îşi găsesc rostul.

• Un raft mai mic cu jocuri– Sunt unele jocuri care ne pun pe toţi la treabă. Dar cum fetiţa este mai mică, încerc să nu le las la îndemâna ei. Le folosim doar când suntem toţi pregătiţi de joc.

Mai sunt câteva cutii cu puzzle-uri care sunt în altă cameră şi care sunt folosite prin rotaţie.

Ce fac cu atâtea?

Nu prea multe!

Deşi poate veţi crede că acestea sunt folosite mereu sau că i-am răsfăţat, nu este aşa.

De multe ori trec zile în care nici nu se ating de jocuri sau jucării. Preferă să deseneze sau să inveteze tot felul de proiecte.

Jucăriile mai mari nici nu  le mai pomenesc. În debara doar o motoretă mică, fără pedale, a încăput. Restul sunt la bunica- biciclete, trotinete, skateboard. Nici nu am- momentan– loc pentru ele.

Ei au nevoie de părinţi!

Noi suntem jucăriile preferate ale copiilor noştri!

P.S. Şi eu am făcut o sortarea- din nou- a lucrurilor ce le am în debara 😉 Sunt acele pungi albe ce se văd în fundal în prima poză. Este bine. Este ca şi în articolul – Curăţenie în casă, suflet, viaţă