Am așteptat să adun mai multe idei, să cântăresc mai bine ceea ce am experimentat și apoi să caut informații mai avizate, înainte de a veni cu acest articol legat de întrebarea ”ce face copilul cu banii?„
Băiatul meu de 8 ani a fost cel care m-a provocat tare mult în ceea ce privește banii în această vară. Și eu sunt, cred, o persoană cât de cât deschisă la diferite metode de educare, mai ales pe partea de educație financiară.
Le expun pe rând, în speranța că va avea sens și pentru tine, nu doar pentru mine.
Prima dată când am intrat mai serios în contact cu acest subiect, a fost când am scris despre un eveniment minunat ce a avut loc la începutul anului 2018 în București: Educaţie financiară.
Întrucât eu nu am ajuns la eveniment, am citit cu mare interes ceea ce a scris Ana Nicolescu despre cum a fost și ce a reținut ea ea în urma participării la eveniment: https://mamicaurbana.ro/educatia-financiara-pentru-copii/. Te invit și pe tine să citești articolul, sunt convinsă că va fi tare util.
Cel mai frumos gând al articolului său a fost: ”Bani vin când faci ceva bun pentru altcineva”.
Încă un pic despre educația financiară
Adrian Asoltanie a scris o mare chestiune în articolul său ”Copilul tău vrea și are nevoie de educație financiară”:
”Educația sexuală nu e despre sex. E despre sănătate, încredere, limite, responsabilitate, alegeri, maturitate,… În aceeași măsură, educația financiară nu e despre bani, e despre viață. Despre soțul sau soția, angajatul sau antreprenorul, părintele, vecinul sau liderul care vor deveni copiii noștri.”
Și așa este!
Cel puțin eu asta vreau să le ofer copiilor. O cale sănătoasă de a-și fructifica opțiunile ce le vor aduce împliniri. Și mai știu că vor fi la un moment dat și în postura în care poate nu vor dori să mai creadă tot ce zic părinții, ci vor dori să încerce pe propria lor piele.
Câteva detalii de știut despre cum am explicat băiatului meu treaba cu banii
Pentru a înțelege de ce a fost solicitant în această vară pe partea de educație financiară, hai să îți zic cum am încercat eu să moderez subiectul banilor.
În primii ani, cumpăram copilului ceea ce credeam că își dorește și că este folositor.
Apoi, am început să îl întrebăm și pe el. Și, în funcție de dorințele sale, analizam ce și cum se poate.
După ce a învățat la școală mai în detaliu despre monede și bancnote, am început să îi ofer o limită atunci când mergem la cumpărături. De exemplu, mergem într-un magazin de jucării și ai 25 de ron să îți cumperi ce îți dorești tu. Și îl lăsam să își cumpere ce dorea. Chiar dacă era fragil, chiar dacă era atipic. Din punctul meu de vedere, așa va aprecia unele situații mai bine.
Apoi, am început să îl răsplătim pentru diverse treburi ce le făcea în casă sau pe lângă casă. De asemenea, consider că ceea ce ține de spațiul personal sau bune maniere, nu sunt răsplătite financiar. Adică, nu primește pentru făcut patul sau pus haine în coșul de haine sau strâns jucării. Sau pus farfuria în chiuvetă sau mâncat. Sau citit sau făcut teme suplimentare. Primește de exemplu dacă spală toate vasele din chiuvetă sau dacă șterge praful de pe mobilă sau dacă pregătește singur gustări pentru toată familia.
Am insitat însă foarte mult pentru înțelegerea faptului că el ar trebui să facă unele lucruri doar pentru că își dorește să ajute. Nu să facă doar pentru că primește ceva la schimb.
Ce face copilul cu banii?
Bun, și acum ceea ce m-a făcut să mă gândesc serios cum merg mai departe cu subiectul educație financiară a copilului.
După ce am venit din concediul avut în Mamaia Nord anul acesta, am stat câteva zile la bunici la țară. Și al meu băiat s-a dovedit a fi foarte productiv. Și-a dorit să facă multe lucruri ce nu le-a făcut până atunci și ne-am gândit să-l răsplătim pentru efortul depus. A ajutat la săpat gropi pentru o anexă, a purtat iarbă cu roaba, a udat flori și grădina de legume și multe alte sarcini mai solicitante fizic. Cert este că după o săptămână, s-a adunat o sumă frumușică de bani în borcanul său de economii.
Doar că el nu avea un țel anume. Nu-și dorea ceva anume să cumpere și nu știa ce să facă pe moment cu banii. Și i-am zis că nu este musai să-i cheltuiască, ci poate să-i strângă. Sau, să mai punem noi la banii săi și să-i cumpărăm o bicicletă mai mare.
A refuzat și a zis că se mai gândește.
La o săptămână de la discuție, apare prima dorință. Fiind într-o cofetărie la un suc, a văzut vitrina de torturi, nu de prăjituri, și a zis că-și dorește un tort. L-am refuzat și i-am explicat că momentan nu am bani la mine pentru un tort, că acesta de obicei îl cumpărăm la ocazii speciale și că putem face o prăjitură atunci când ajungem acasă.
Răspunsul său: ”Am banii mei acasă, pot să cumpăr din banii mei?”
Nu am găsit un motiv pentru care să-l refuz și am zis că revenim pentru tort. Zis și făcut. Doar că, m-a șocat reacția lui DUPĂ ce a primit tortul cumpărat din ”banii lui”.
”- Îmi cer scuze, dar nu vreau să împart cu voi! Vreau să am măcar ceva doar al meu. Următorul tort o să îl împart.”
Am rămas afiș!
Chiar nu mă așteptam!
I-am zis că nu îmi place reacția lui, i-am explicat că este un tort destul de mare și că nu îl va putea mânca singur- fără să îi fie rău– și că s-ar putea ca reacția sa să aibă urmări. Să începem și noi să nu mai împărțim cu el.
Mna, atât m-a dus capul să fac și așa am făcut.
A mâncat tort timp de două zile și în a doua zi l-am aruncat, căci nu aveam încredere să-l mai țin încă o zi. Dar, nu a împărțit cu nimeni.
Ce am învățat din această experiență?
Că trebuie să insist mai mult pe partea de apreciere a ceea ce are. Nu este un copil răsfățat, dar nici unul care să se plângă că nu are. Așa că, mai puțin nu cred că va strica. În timp sigur va aprecia mai mult ceea ce are deja.
Că trebuie să lucrez la un plan în care banii pe care el îi primește să aibă un scop. Să fac o listă de dorințe, care să îl motiveze să strângă bani. Și, cum am citit și în sursele menționate la începutul acestui articol, să împart pe categorii câștigurile.
Căci, după experiența cu tortul, am sistat răsplata financiară. Banii au rămas în borcanul de economii, doar că nu mai avea voie să primească sau să-i folosească pe cei adunați deja. Insista el prea mult deja pe acești bani. Aveam impresia că vrobesc deja cu un adolescent, nu cu un băiat de 8 ani…
Probabil a fost un moft pe care a vrut sa si-l faca. Eu cred ca era bine sa discutati inainte sa cumpere. Adica sa pui multe intrebari despre cum vede el chestia asta cu cumparatul. De ce vrea un tort intreg, ce vrea sa faca cu el, cu cine se gandeste sa imparta, daca stie ce ar pute face cu banii de tort etc. Si cred ca e valabil la orice chestie pe care o cumpara. Ca banii se irosesc si se împuținează daca îi da asa. Acum, daca fapta tot e epuizata, ati putea discuta despre ce a invatat din asta. Poti sa faci o paralela si sa ii spui ca daca ar fi cumparat 4 felii sau cat a mancat ar fi costat x bani, iar restul de bani i-ar fi aruncat la gunoi. Sa poata realiza ca nu putem cumpara oricat, sau nu stiu…
Cand te afli in situatie, e mai greu decat sa observi din afara si oricum eu nu am ajuns pana acolo, dar cred ca asa as face. Uneori copiii au nevoie sa le indeplinim niste dorinte ca sa se simta si ei mari. Probabil asta isi doreste si al tau, sa aiba controlul, sa faca si el ca adultii. Cauta sa ii satisfaci nevoia asta si altfel…
Eu pe Edy il trimit sa intrebe tot timpul cat costa (daca vrea o jucarie, pop corn sau altceva) si ii dau lui banii lui sa se duca sa cumpere. Nu stiu cum va fi el mai tarziu, dar deocamdata incerc sa nu ii dau impresia ca doar eu decid cand vine vorba de bani. Metoda cea mai buna e sa ii verbalizezi toate dorintele. Asta cu nu am bani nu prea merge. Dar sa pui intrebari si sa ii satisfaci dorinta in fantezie, merge foarte bine… cel putin la varsta de 4 ani. Gen: „interesant ca iti doresti un tort. Ce ai face daca ai avea 20 de torturi? Cat de mult ai manca? Si ai fi plin plin de ciocolata pe la gura etc.” Asa poti sa ii spui riscurile voalat, fara sa fii mama aia rea care nu ii cumpara. Poti sa afli si ce frustrari sunt in spate.
Pusculita e a lui si o poate folosi la nevoie, dar era si chestia aia cu 3 plicuri. Bani de cheltuiala, bani de donat si bani de strans. Si aia de cheltuiala pot fi nu stiu.. 30% din tot si chiar sa ii poata da pe tort daca asta isi doreste. Stii macar ca nu se atinge de ceilalti…
Sigur a fost un moft. Și într-un fel mă bucur că și l-a făcut. Acum suntem în perioada în care discuțiile nu mai au așa efect ca și înainte. Așa că prefer să trecem la acțiune. Astfel poate vedea singur că orice acțiune are consecințe, dacă nu se gândește până la capăt.
În cazul tortului, nici nu mi-a trecut prin cap că nu va împărți. Dar atunci când i-am auzit argumentele, nici nu am vrut să insist prea mult. Căci se lăsa cu compromis din partea lui, pentru a ne face nouă pe plac. Și țin minte cum mă simțeam eu când eram mică, și mereu trebuia să împart și nu aveam nimic ce să fie doar al meu. Eram foarte frustrată că ai mei nu mă lăsau și nici nu mă ascultau.
Cu banii este o chestiune tare grea. Și voi încerca să fiu mai ordonată în ceea ce privește dorințele ce se pot îndeplini cu ajutorul banilor strânși de el. Voi încerca cu plicuri și cu lista de dorințe. Sper că va funcționa.
Multumesc mult pentru sfaturi! 😉
Da, sunt sigura ca varsta isi pune amprenta pe toate si probabil vine si la mine vremea. Dar din toate invatam si e grozav si ca avem internetul si cartile si atatea informatii in jurul nostru…
Succes in toate!
Invatam si evoluam impreuna 🙂
Wow, toate ca toate, pana am am citit despre reactia baietelului tau. Tine si de educatie financiara si de educatie, in general, dar cred ca mai tine si de o parte a personalitatii sale – in FORMARE. Si aici intervenim noi, parintii, pentru a-i ajuta sa isi modeleze un „fel de a fi” cat mai curat.
Ce as fi facut eu in locul tau? Nu am idee. M-ar fi incuiat si pe mine replica lui. Oricum, e bine ca nu ii vei alimenta acest gen de gandire si ca ai „accesul” la borcanul cu economii, cel putin de moment, asa.
omisiune:
[…] si ca ai „sistat” accesul la borcanul cu economii…
Sistat e bine spus 🙂
Cred ca educatia nu se termina niciodata! 🙂 Si sper ca se prinde cat mai mult de ai mei copii, ca sa fie mai usor pe viitor.
Mai avem puțin pana la vremea întrebărilor și întâmplărilor cu bani. Profit :)))
Profita!!!! 🙂
Se pare ca nu numai tu ai ramas masca, dar nu m-as fi asteptat la asa ceva. Intr-adevar copiii te pot pune oneori in dificultate. Ma gandesc ca i-as fi putut spune ca suntem o familie si trebuie sa impartim tot ceea ce avem. Nu stiu cat de mult succes as fi avut cu asta, dar poate ca as fi incercat sa-l fac sa inteleaga ca eu, ca mama, impart absolut orice cu el si ca asa ar fi frumos sa faca si el!
Sunt convinsa ca acest subiect al banilor te-a pus pe ganduri si, mai mult de atat, mai pus pe ganduri chiar si pe mine.
I-am zis de familie, de impartit, de sentimente, de toate cele. Doar ca a tinut-o pe a lui! Sa vad cum va fi pe viitor!
Pff… in dificila situatie te-a pus. Am patit si eu ca fetita mea sa faca diverse treburi doar pentru ca stia ca primeste o rasplata, ba chiar o cerea. Asa ca am hotarat sa nu ii mai dam bani asa, pentru orice. Nu stiu cum as fi reactionat in locul tau.
Foarte dificila situatie, chiar asa. Voi vedea daca am facut bine, in timp!
Copiii trebuie să învețe de mici să prețuiască banii.
Ar trebuii, dar prea puține persoane se ocupă de educația pe acest domeniu.
Lista de dorințe e o idee foarte bună. Copilul meu nu prea are noțiunea banilor, pt el dorințele sunt fără limite, evident. Mi-ar plăcea sa I se facă educație financiara la școală, fiindcă pe mine oricum nu ma asculta.
Și eu zic că ai mei nu mă ascultă, dar cred că fac doar când sunt prezentă în așa fel încât să pară mai speciali. La școală nu cred că ar face față cerințelor și cursului firesc al noțiunilor.
Eu tot incerc sa o invat pe nepotica mea sa economiseasca, ea are impresia ca minunatul card bancar este un sac fara fund.
Încă nu am ajuns la capitolul card… sper să ajung mai târziu acolo, căci este mai complicat de explicat!
Ai facut bine ce ai facut.
Chiar sper să fi făcut bine!
O educatie financiara e mereu binevenita. E important sa invete copiii cum sa economiseasca. Eu tin minte ca aveam o pusculita in forma de porc de culoare verde si eram tare mandra cand puneam acolo banuti
Eu nu mai țin minte de aveam sau nu o pușculiță, dar știu că nu erau atâtea tentații și reclame agresive, îndreptate spre copii 🙁