Griș cu lapte ca pe vremuri

Am mai făcut griș cu lapte, de multe ori. Dar niciodată nu mi-a ieșit atât de gustos și cremos ca și de această dată. Și atunci am zis că ar fi indicat să notez undeva ce și cum am făcut, pentru a ști pe viitor.

Inițial nici nu am cântărit sau aproximat gramajele. Doar după ce am văzut că a ieșit atât de bun am cântărit ceea ce a rămas în punga de griș și în cutia de lapte. Și unde mai pui că am adăugat și ceea ce îmi servea tata în copilărie în farfuria de griș cu lapte…

Da, la mine în familie tata este cel care le are cu gătitul. În sensul că el experimentează mereu rețete și combinații inedite. Se vede că sunt ”fata lui tata” căci am moștenit această pasiune de la el.

 Mama este cu altfel de gătit, pentru ea înseamnă aranjare în farfurie, gătit pe repede înainte. De aceea mă întreabă ea de multe ori cum am făcut diverse preparate, pentru a le încerca și ea. Acum e mai simplu, îi trimit linkul rețetei de pe blog :))))

Griș cu lapte ca pe vremuri

Cremos. Nu foarte consistent, dar nici foarte lichid. Potrivit de dulce.

Cu un pic de scorțișoară deasupra, cu un pic de cacao deasupra și cu dulceață sau gem din soiul ce îl aveam la îndemână prin casă.

Aroma acestui desert parcă trecea prin pereți și uși. Nu apuca tata să pună grișul în farfurie că eu eram prezentă lângă el. Și luam cu lingurița doar de pe margini, câte un pic. Și când nimeream lingurița cu griș mai fierbinte, nu ziceam nimic. Ca să nu mă certe că nu am răbdare sau să-mi spună că se va lipi de stomac grișul.

 Aceste amintiri mi-a fost dat să le retrăiesc cu ajutorul aceastei porții reușite de griș făcut de mine!

Ingrediente necesare

Am menționat mai sus că am cântărit ingredientele după ce le-am folosit. Adică, pachetul de griș are 400 de gr și atunci am calculat cât a mai rămas după ce am făcut porția de griș cu lapte. La fel am măsurat și laptele.

  • 115 gr de griș
  • 550 ml de lapte
  • 2 linguri de zahăr

Pentru ”decor” am folosit scorțișoară, cacao –se vede mai jos în poze cât a ajuns peste griș–  și dulceață de vișine. Din acea dulceață ce am folosit și la Rulada din pandișpan umplută cu vișine și frișcă.

Prepararea grișului cu lapte

Într-o oală înaltă am pus laptele și apoi am pus oala pe foc. Am adăugat cele două linguri de zahăr și am amestecat continuu. În momentul în care laptele a început să dea în clocot, am adăugat cantitatea de griș. Și am amestecat iar continuu, ca să nu iasă cu cocoloașe.

A stat amestecul pe foc până când consistența era una cremoasă. Am gustat și din griș, ca acesta să fie fiert și am oprit focul.

Asamblare

După ce am luat oala cu amestecul de griș cu lapte de pe foc, am repartizat repede amestecul în boluri.

Și deasupra fiecărui bol am adăugat câte un pic de scorțișoară, un pic de cacao și câte 1 lingură de dulceață!

gris cu lapte gris cu lapte si cacao gris cu lapte si cacao si gem

Prezentare

Sincer îți zic că nu am făcut de muuult timp acest preparat. De câțiva ani! Copiii nici nu știau ce bunătate poate să iasă din această combinație de arome.

Așa că, au fost plăcut surprinși de ceea ce le-am prezentat. Clar va deveni un desert d-al casei!

Chiar dacă apoi am zis să fac altfel plaitingul pentru poza de prezentare pe blog 🙂

gris cremos cu lapte

Cum ți se pare această variantă de griș cu lapte?

21 Comments on “Griș cu lapte ca pe vremuri”

  1. Odata cu postarea asta,imi aduc aminte de buna mea bunica,care ne îndulcea cu gris cu lapte de cate ori o vizitam, mereu vruia sa ne bucure si sa ne faca fericiti si reusea! Sa fiu sincera nu am mai mancat de cel putin 7 ani asa ceva,dar voi încerca desi nu cred ca va avea acelasi gust ca in copilarie!

  2. Ehee….ce bun era cand nu erau dulciurile de azi ! Si mie tot tata imi facea,mama era antitalent la facut bunatati! Asa ca ea era bucatarul si tata cofetarul!

  3. Mie imi place mai mult orez cu lapte sau fidea cu lapte ,nu sunt fan griș! Nu mi- a placut niciodata dar gusturile nu se discuta!

  4. Cate amintiri îmi trezește acest articol. Acest desert era preferatul meu și cred că al tuturor.Era mare bucurie când ni-l făcea mama mea sau bunica .Era desertul meu preferat!

  5. Arata foarte bine! E desertul de pe locul 2 din copilarie, dupa orezul cu lapte, si tocmai mi-am amintit ca nu am mai facut/mancat de multe luni.

    1. Multumesc pentru apreciere 🙂 De as incerca cu ciocolata sigur nu ar mai incerca varinata fara.. Asa am patit la clatite. Dupa ce am servit cu ciocolata, nici nu au mai vrut sa incerce cu alte umpluturi :)))

Părerea ta contează pentru mine!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.