Pentru ce se merge la spital

Contrar așteptărilor, încă mai sunt persoane care nu conștientizează deplin pentru ce se merge la spital. Mai ales la Unitatea de primire urgențe (UPU).

Cea mai recentă vizită în această unitate a fost cu ocazia stării precare de sănătate a fetiței și a episodului de convulsie febrilă prin care a trecut. Am ajuns la UPU cu ambulanța, căci așa a fost situația de gravă. Și am trecut prin mai multe etape ce ne-au dus la internarea în spital, pe secția Pediatrie preșcolari, în salon cu restricție de vizite. Din cauza analizelor de sânge ce au dezvăluit valori mici ale globulelor albe. Secție unde am stat patru zile.

Pentru ce se merge la spital?

Foarte important!!!

Se merge la spital pentru situații de urgență!

Sau pentru consultații programate cu medicul de specialitate, unde este cazul.

Însă cele mai multe persoane, majoritatea părinți, merg la spital în zilele de sărbătoare sau weekend-uri, când medicul de familie nu are program de consultație. Chiar dacă afecțiunea nu este una ce pune în pericol sănătatea. Copilul şi virozele de weekend.

Da, clar atunci când ești în mijlocul unui episod în care copilul nu este în cea mai bună formă, ai vrea să îl faci bine cât mai repede. Însă, dacă aceste tușește de exemplu, dacă se merge cu el la spital, nu se va face bine neaparat. Acolo primind și tratament ușor pentru acea afecțiune și poate luând și alte cele de prin spital.

Ca să nu mai adaug și faptul că și atenția primită din partea cadrelor medicale este una redusă, uneori chiar fugitivă.

Ce se poate face?

Înainte de a merge la spital, de preferat ar fi să sunați medicul de familie!

Descrierea simptomelor către acesta și primirea unui tratament provizoriu prin telefon, este o variantă mai ușoară decât o zi pierdută pe holul spitalului. Pentru asta trebuie să ai și o deschiderea către medicul de familie, ulterior o vizită la cabinetul acestuia fiind necesară.

Ce faci însă atunci când ți se recomandă internarea în spital?

Se poate întâmpla să ajungi la spital și să se descopere că situația este mult mai gravă decât credeai inițial.

Am pățit de mai multe ori acest lucru. Când am mers cu episoade nocturne de tuse ale fetiței și am rămas în spital cu diagnostic de laringită acută. Sau când am mers cu băiatul ce vărsa și avea diaree, și am rămas în spital cu diagnostic de enterocolită.

Ideea este că…. SĂNĂTATEA copilului este mult mai importantă.

Doctorul nu are normă de bifat atunci când recomandă internarea.

Da, spitalul nu este cel mai primitor loc. Dar nici nu este un loc de care să te ferești, atunci când este cazul. Supravegherea medicală poate fi necesară în unele cazuri.

Când copilul trebuie internat în spital

Mă simt ca și cum mi-ar cădea cerul în cap.

Însă colaborez cu medicii, cu asistentele, astfel încât perioada petrecută în spital să fie cât mai scurtă și cât mai cu folos. Să nu crezi însă că umblu după doctori sau asistente pentru a le oferi atenții. Atenția mea este îndreptată asupra copilului, nu a celor din jur.

Și acești oameni chiar își fac treaba și fără surplus de atenție din partea părinților.

Ce m-a șocat?

Chiar în prima zi de spitalizare, am avut colegi de cameră pentru câteva minute.

O fetiță cu ai săi părinți. Fetiță ce își petrecuse noaptea la Reanimare și care era vizibil bolnavă. Doctorul a început consultația, cerând asistentelor să fie pregătite și cu oxigen, pentru orice eventualitate.

Prima întrebare a părinților: ”Când putem pleca acasă? Că vine Crăciunul și am vrea să fim acasă cu familia.”

Și eu, care nu sunt medic, am rămas afiș la această întrebare. Fetița era încă bolnavă și nu părea că este mai bine după o noapte la Reanimare. Doctorul replicând, ”Este mai important copilul sau Crăciunul?”

Nu știu ce s-a întâmplat cu ei, căci au plecat din salon înainte de a se dezmetici din acea replică a doctorului. Fetița mea trebuia să stea singură în salon, din cauza sensibilității organismului său.

Am stat patru zile în spital. Am ieșit în Ajunul Crăciunului, cerând externarea pe semnătură proprie. Dar, înainte de a lua această decizie am cerut toate rezultatele analizelor făcute în spital și m-am consultat cu doctorul de pe secție.

Fetița era mai bine, doctorul dorea să mai stăm două zile pentru a vedea cum evoluează nivelul globulelor albe de sânge. Am venit totuși acasă și nu pentru că era Crăciunul, ci pentru că puteam sta acasă într-un fel de ”carantină” și recuperarea sigur va fi mai rapidă.

Pe durata spitalizării copilului

• Atenție la regimul alimentar. Poate fi dificil să faci față acestui regim mai restrictiv, însă merită.

• Atenție la igienă. Mai paranoia nu cred că poate deveni un părinte. Am șters fiecare suprafață din salon, ne spălam de fiecare dată înainte de masă, de gustare, de joacă. La toaletă nu puneam mâna mai pe nimic, ci cu șervețele peste piele. Mda, fiecare cu piticii lui.

• Atenție la vizite și plimbări pe hol. Toată lumea vrea să vină să te încurajeze, însă poate aduce diverse de p-afară. Iar plimbatul pe hol nu este ca plimbatul prin parc. Poate deranja alți pacienți.

Cel mai important este să faci tot posibilul să nu ajungi în spital!

Însă dacă este cazul… Răbdare, Respect, Optimism!