În spatele zilei de 8 martie

De ce aleg oamenii să păteze frumusețea unei zile în care se sărbătorește o ființă specială?! În cazul în care nu știi, în spatele zilei de 8 martie unii oameni fac totul să pară josnic.

Culmea, că acei oameni sunt părinți. Ei au crescut cu o idee proastă, și acum o transmit mai departe și copiilor. Tocmai când credeam că generațiile viitoare pot sparge gheața…

Vreau să clarific că aspectele menționate în acest articol nu sunt generate de cadrele didactice ale copiilor mei, ci de părinții din colectivul din care fac parte copiii și de situații generale observate de-a lungul anilor.

Începusem să scriu un mesaj lung pe chatul părinților ce mă înconjoară. Și apoi m-am oprit. Că e prea lung mesajul, prea complexă ideea, prea puțini oameni care să aibă răbdare sau să înțeleagă ceea ce vreau eu să transmit.

De aceea mesajul ajunge un pic modificat (fără referire directă) aici pe blog. Locul unde gândurile mele pot prinde contur fără restricții și fără prejudecăți.

Știu. Sunt situații și situații.

Cadre didactice ce așteaptă plicuri sau cadouri consistente. Dar sunt și cadre didactice ce au alte așteptări: respect sau cadouri simbolice. Mai ținem minte ce sunt acelea?!

În spatele zilei de 8 martie totul se rezumă la BANI! Și apoi la grija sumei strânse. Și apoi dacă merită cadrul didactic acea sumă, ”cam mult, nu credeți?!”

Părinții s-au pus pe strâns bani la comun pentru 8 martie din comoditate (e mai ușor să meargă un părinte să cumpere ceva pentru doamna, decât fiecare părinte în parte), din dorința de a oferi un cadou mai consistent decât un buchet de flori, din dorința de a economisi (e mai rentabil să dai de ex. 50 ron la comun, decât să cumperi tu ceva care sigur depășește acea sumă, nu?)

Se strâng banii cum se strâng, apoi vine partea în care trebuie folosiți banii. Unele cadre merg pe plicuri, alte merg pe cadouri. În prima situație scapi ușor, greul vine când cauți cadoul. Unul ce trebuie să mulțumească și părinții ce au contribuit la strângerea sumei și unul ce trebuie să fie și pe placul doamnei. Să te țină nervii!

De ce poate deveni situația și mai josnică? Păi, sunt cadre didactice care spun clar și răspicat că nu doresc atenții din parte părinților. Mai ales plicuri sau alte minuni. Și, părinții, cum știu ei mereu ce-i mai bine, aleg să facă omul să se simtă prost umblând după el cu bani. Pe ideea, ”Știu eu că vrea, doar se face că nu are vrea. Să pară mai doamnă!”

 De ce alimentăm astfel de obiceiuri ca apoi să ne plângem că nu sunt cadre competente să ne educe copiii?

Poți să îți dai seama ce fel de om este responsabil de educarea copilului tău trecând prin astfel de situații, ce implică bani, cadouri, așteptări de apreciere extra…

În cazul în care cadrul didactic este unul ce transmite părinților ce vrea ca și cadou sau dă de înțeles că acceptă plicuri mai mult decât consistente, crezi că acesta se gândește la valorile transmise copiilor?

Va pune accent pe formarea copiilor ca oameni independenți sau ca instrumente ușor de manipulat de societate?

Eu și gândurile mele…

Acum înțelegi de ce am scris aici și nu pe chatul părinților?!

Oricum sunt văzută ciudat, căci din când în când mai dau frâu acestor idei și în fața lor. Și văd reacțiile de pe fața lor, chiar dacă vorbele le rostesc pe la spate.

Uităm să apreciem lucrurile simple și frumoase. Complicăm totul până în punctul când din neputința descurcării ițelor, aruncăm vina pe alții.

În articolul Flori sau cadouri pentru dascăl? am scris următorul paragraf:

” Orice cadou ai alege, orice ai face pentru a-ți arăta aprecierea, fă-o din suflet. Nu contează că sunt flori sau cadouri! Nu fă nimic doar de dragul de a face, doar fiindcă așa fac toți, doar fiindcă așa se făcea de când lumea. Au trecut alea vremuri. Din noi vine schimbarea!”

Tu ce vezi în spatele zilei de 8 martie?