De ce e greu cu copiii acasă?

Izolarea ne-a oferit acum ocazia de a ne ocupa și mai mult de relația părinte copil. Și mulți părinți au realizat că e greu cu copiii acasă, e greu să  faci față la atâtea în același timp. Apoi și-au manifestat online oful și au apărut tot felul de reacții. De susținere, de apreciere a sincerității, de judecare și blamare…. reacții de tot soiul!

Reacțiile de blamare au fost cele ce m-au uimit. Căci nu ai cum să judeci situația dacă nu ești părinte în primul rând. Și chiar dacă nu ai copil pentru a înțelege exact cum stă treaba cu parentingul vieții, tot nu este ok sa judeci o persoană care își spune oful. Nu adaugi frustrări unui om care deja e plin de ele.

NU EXISTĂ PĂRINTE PERFECT!

Ca să fim varianta cea mai apropiată de perfecțiune TOATE cele de mai jos ar trebui bifate.

⇒ Ar trebui să avem toate hibele noastre de copii mari rezolvate. Să fim împăcați cu trecutul, să fim siguri pe sine, să avem închise toate punctele slabe ale minții și să fim focusați pe viitor. Unul luminos și plin de optimism.

⇒ Ar trebui să avem un partener de viață ce este pe același gând cu noi. Partener ce trebuie să fie și el împăcat cu tot ce a trăit în trecut și tot ce are acum. Partener ce să înțeleagă pe deplin în ce s-a băgat atunci când a venit copilul pe lume.

⇒ Ar trebui să fim mulțumiți de ceea ce facem în fiecare zi pentru noi și familiile noastre.

Crezi că se poate așa ceva? Greu, dar nu imposbil!

De ce e greu cu copiii acasă

De ce e greu cu copiii acasă?

Pentru că toate cele menționate de mine mai sus că trebuie bifate, se întâmplă într-o viață de om. Prindem experiență pe măsură ce trăim și trecem prin diferite situații.

Devenim părinți fără a avea o fișă cu instrucțiuni.

Din persoane ce învață din mers cum e viața, devenim părinți ce se presupune că au toate răspunsurile la situațiile ce implică un copil (minim).

Mai mult ca sigur acesta este motivul pentru care bunicii sunt părinții ce ni i-am dorit cu toții. Am scris câteva idei în articolul Secretul bunicilor.

Revenind la părințeala pe timp de izolare

Copiii acasă. Plictisiți sau afundați în mediul online, desprinși de realitate. Neștiind ce să facă, vin spre părinți (noi fiind ancora lor în această lume) cu toate frustrările lor și fricile lor, exprimate în fel și fel de manifestări. Că doar sunt copii ce acum învață să își prezinte și să își gestioneze emoțiile și trăirile.

Părinți acasă. Fără siguranța zilei de mâine. Poate fără loc de muncă. Fără informații concrete legate de viitor. Fără a avea informații despre ce se va întâmpla pe mai departe.

Părinți acasă. Cu toate fricile activate, cu toate frustrările lor de adulți, cu toate grijile ce vin când se gândesc la siguranța și confortul familiei, acum au de-a face și cu stările copilului sau a copiilor.

Și e normal să te plângi că nu mai poți.

Că îți este greu ca părinte.

Că nu vrei să pui pe umerii copilului gravitatea acestor zile, dar nici nu vrei să-i lași să creadă că este totul bine.

Că nu e bine acum. Dar va fi mai bine. 

Doar trebuie să găsești acea doză de optimism ce să îți permită să vezi binele în jurul tău.

Suport din exterior

Știu că poate fi foarte greu de dus această perioadă.

Într-o zi bună am ore întregi în care îmi este bine alături de copii. Dar am și zeci de minute în care zici că mai avem un pic și ne păruim în parte. Nu reușim neam să ne conectăm în alea minute și apar emoții și porniri ce nu ar duce la nimic bun dacă nu aș reuși să mă  scot din acea situație periculoasă.

Pentru că lucrez foarte mult cu mine și cu emoțiile mele, pornirile sunt tot mai rare și soluțiile de evitare a momentelor grele sunt mai ușor de accesat – ieșit din cameră, râsul (chiar dacă este unul nervos la început), dansat nervos (seamănă cu dansul tribal, dar detensionează momentul greu), fredonat melodie pentru calmare… astea sunt cele mai utile mie.

În cazul în care simți că nu mai poți, există  oameni și platforme la care poți apela:

⇒ Dacă ai stări de depresie sau anxietate, poți apela non-stop la Tel Verde al DepreHub.ro0374. 456 420

⇒ O linie de consiliere și suport psihologic oferită de specialiști în sănătate mintală pentru cei mai încercați dintre noi în această perioadă, personalul medical, paramedical și sanitar implicat în tratarea persoanelor infectate cu virusul COVID-19, linia I de intervenție.  Pot fi contactați de Luni până Vineri, între orele 10.00 – 18.00, la numerele de telefon: 0758 119 314 —  0758 119 3130758 119 304

⇒ Psihoterapeuții Fundației Sensiblu oferă suport telefonic la numărul 0787 54 18 54 persoanelor care se confruntă cu stări anxioase generate de situația actuală, limitând astfel riscurile legate de părăsirea domiciliului și interacțiunile directe.

Autism Voice Line oferă consiliere psihologică on-line gratuită pentru familiile cu copii cu TSA sau tulburări comportamentale. Numărul de Skype la care vor răspunde specialiștii Autism Voice de luni până vineri între orele 9:00 și 13:00 este: https://join.skype.com/invite/eev92cZOKI27 .

⇒ Platforma ajutsieu.ro poate conecta pe cei care doresc să ajute cu cei care au nevoie de ajutor, 100% gratuit

Sfaturi generale

sfaturi pe timp de criza

Sfaturi pentru părinți singuri cu copii

plan de siguranta pentru parinti si copii

După această perioadă

Va trece și această perioadă grea. Și vom fi mult mai pregătiți ca părinți pentru a face față adolescenței. Musai să vedem cu optimism în viitor, căci altfel ne cuprind gândurile grele.

Zâmbim și facem haz de necaz online, ne vărsăm oful știind că mai sunt și alți părinți ca noi. Că nu suntem singurii ce simt că e greu cu copiii acasă!

Credeți că este greu copiii acasă în această perioadă? Sunteți bine?

P.S.

Un clip lunguț despre acest subiect am urcat și pe canalul deYouTube

25 Comments on “De ce e greu cu copiii acasă?”

  1. Mmm da. Este greu cu copiii acasa si ma bucur sa vad ca fetita mea a inteles situatia mai bine decat m-as fi asteptat. Inca mai fac fata 🙂 Sper sa nu mai dureze mult toata situatia asta, desi nu vad nici o schimbare in bine

    1. Esti norocoasa cu asa copil. Dar asta apare in urma atentiei tale catre ea. 🙂 Va dura o vreme, sunt sigura, dar depinde de noi cum vedem aceasta perioada si cum o dam mai departe copiilor.

  2. Nu, nu e greu cu copiii acasă. Și Slava Domnului, încă suntem bine. Mai greu e când ma gândesc dacă ne vom îmbolnăvi, ce se va întâmpla. Scriu cu lacrimi în ochi.

  3. Partea aceasta :”Devenim părinți fără a avea o fișă cu instrucțiuni.” mi se pare cea mai haioasa….cred ca „instructiunile” le primim cu fiecare secunda pe care o petrecem cu cei mici.

  4. Uneori e greu sa faci un adult sa înțelegea, dar un copil. Băiețelul meu are 4 ani, are multa energie, mult mai greu de consumat pe timpul zilei. Eu lucrez de acasă, se supăra ca nu îl bag în seama. Plânge sa nu mai fac treaba.

    1. Fetita are 6 ani si de multe ori vine si imi zice ca ea crede ca e mai importanta treaba pentru mine decat joaca impreuna cu ea. In conditiile in care spicuiesc printre sarcini gospodaresti treaba asta cu online-ul… si tot nu e de ajuns. Ii explic de fiecare data si apoi uita, si se bucura cand chiar ma joc cu ea… tot mai des!

  5. Eu m-am pensionat acum 5 ani pe caz de boala asa ca petrec oricum mult timp acasa alaturi de fiul meu, dar acum este destul de ciudat pentru ca noi eram obisnuiti sa mergem, sa venim si acum ca nu mai putem face asta ne simtim un pic frustrati, dar am noroc ca am un copil intelegator si de cele mai multe ori trecem repede peste conflicte.

  6. Cu statul acasa nu sunt straina, insa fara iesit in parc sau la mazajunul de pe strada este mai greu. Bucataresc si parca o fac degeaba. Copiii nu sunt interesati. Mama face si ea nazuri. Diferenta acum este ca am si activitati de la gradi de facut cu ei. Si incerc sa ii fac pe ei sa aleaga metoda prin care sa isi rezolva activitatea si nu o fac eu. Fartea cu focusatul pe activitate devine din ce in ce mai greu. Si imi vien sa urlu. Si uneori o fac. Si apoi ma trezesc ca ieri ca vine Alin si ma mangaie pe mana si imi spune ca ma iarta, ca el este acolo langa mine.

    1. Vad aceasta perioada ca pe un exercitiu de toleranta si conectare intre noi. Au darul asta copiii de a ne linisti si de a ne agita in acelasi timp. Un dar ce ne arata ca avem de lucrat cu noi 🙂

  7. Eu sunt mereu cu copiii acasă și sunt obișnuită cu tot ce tine de asta. În perioada aceasta mi-e mai greu și asta din cauza stresului din exterior.

  8. Mie cel mai greu mi-a fost aseara, cand se cocotase in pat si isi lipise nasul de fereastra si plangea tacut. L-am luat in brate si m-a impins, Apoi m-am asezat in aceasi pozitie ca si el si am asteptat, la un moment dat m-a luat in brate el. A zis ca ii e dor de soare si ca vrea la mare.
    Am repetat povestea izolarii, l-am pupat si i-am promis ca nu vom rata marea in acest an!
    Uneori e greu acasa cu copiii. 🙂

  9. Circula o gluma… ca din reactia parintilor atunci cand trebuie sa stea cu copiii putem intelege de ce atat de multi oameni s-au simtit nedoriti in copilari. Lasand gluma la o parte, este intr-adevar greu sa iti pastrezui mereu optimismul…

  10. Nu este deloc ușor să stai închis în casă cu copii atât de mult timp mai ales când afară a inceput cat de cat timpul frumos dar cu ajutorul lui Dumnezeu vom trece peste toate și poate va fi mai bine.dupa.

    1. Nu este usor, cu atat mai mult cu cat copiii scot din noi tot ceea ce am incercat sa ascundem sau sa ne prefacem ca nu exista. Acum nu avem de ales si trebuie sa le rezolvam ca sa ne fie bine 🙂

Părerea ta contează pentru mine!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.