Amintiri din bucătăria tatei

Să știi din start că unele amintiri din bucătăria tatei sunt bine ascunse în mintea mea și acum am săpat pentru a scoate material. Fiindcă mi-am dorit acest lucru, acum cât încă mai pot găsi aceste amintiri. Nu de alta, dar multe se adună și cele mai vechi pălesc în intensitate și rămân în minte ca piese dintr-un vis frumos, dar greu de distins de realitate.

A scris Potecuța și mi-a ajuns direct la suflet. Vezi aici cum este ”Bucătăria prin ochii copilului de ieri” și o să înțelegi și tu de ce aș fi scris de ieri și nu aș fi asteptat azi pentru a scrie despre acest subiect.

În ochii mei, în familia mea, tata era responsabil cu bucătăreala. Cred că am mai scris asta la un moment dat, dar nu mai țin minte în care articol. Tata avea (are) experiență în bucătărie de pe vremea când era în armată. Iar pe partea de bucătărie, copil fiind, ziceam că ambii părinți sunt praf în găteală. Tata făcea în stilul lui mâncarea, mama se pricepe și acum doar la platouri și la comandat ce trebuie, dar făcut de altul. Și nimeni nu făcea prăjituri/cozonaci/ cirighele/torturi în familia noastră. Mai mult ca sigur asta e cauza pentru care eu am prins drag de acest hobby dulce.

Nu am avut bunici care să mă răsfețe cu delicii culinare. Au plecat spre alte tărâmuri când eu aveam 7-8 ani. În doi ani au mers toți patru. Și nu apucasem să mă leg de nici unul. De aceea am amintiri din bucătăria tatei, în loc de bucătăria bunicii.

Rânduri și amintiri

1. Când tata gătea, treaba mea era să… nu îl încurc. Își dorea liniște. Iar eu mă pricepeam să stau și să observ. Nu vorbeam. Era o liniște faină, de care îmi aduc aminte cu drag. La fel ca Potecuța, și eu am primit acces la gătit via salata de boeuf. Tăiat mărunt și ulterior ornat. Ne plăcea să facem fel și fel de forme, iar mesajul era atent poziționat deasupra maionezei. Sigur vei zâmbi când vei vedea cu ce am rămas eu de la această salată, căci am scris rețeta+poze aici – Salată de boeuf

2. Mirosul care mă duce direct în bucătăria tatălui este… cel de ardei și ceapă călită. Tata este maestru în ciorbe. Acum pot zice că făcea adevărate finețuri, pline de arome și savoare. Atunci nu vedeam decât verdețurile ce ajungeau pe margina farfuriei și o varietate interesantă de legume amestecate. Nu avea grețuri în a face ciorbă cu frunzele de varză de la sarmale și câteva oase afumate. Sau legume de tot soiul tocate și puse la fiert, apoi drese cu borș de casă. Acum am realizat că toate ciorbele făcute de tata erau fără rântaș : )))

3. Gustul care face cu mine acelaşi lucru și acum… este cel al ghiveciului de legume din grădină. Făcea tata un ghiveci de și acum îmi plouă în gură când mă gândesc la el. Are în compoziție ceapă, ardei și roșii (toate călite și fierte în suc propriu), la care se adaugă orez fiert. Mvai cât de simplu și plin de savoare mi se pare și acum acest preparat.

Altfel de viață

4. Dacă ar fi fost după mine, aş fi mâncat toată ziua numai… înghețată. Clar nu era una de casă ce să fie făcută de tata. Însă aveam acces la un frigider cu înghețată și maică-mea ieșea mereu pe minus la inventarul înghețatei. Și acum aș mânca toată ziua numai înghețată, doar că acum fac eu de casă destul de des, fără lactate, inspirată de această rețetă – 3 rețete de înghețată cu banane ca bază

5. Deşi când eram copil mâncam cu poftă, acum nu aş mai putea mânca… napolitane. Nici astea nu erau făcute în bucătăria tatei, însă pe atunci erau ceva ce mâncam muuuult mai des decât o fac acum. Am și uitat când am mâncat ultima dată o napolitană. Asta dacă pun la socoteală spiralinele savurate anul trecut  : ))) Spiraline. Gustul retro vs Gustul nou 

6. Deşi ştiam că n-ar prea fi voie, prin bucătărie obişnuiam să… să mănânc preparatele fierbinți. Pe primul loc era grișul cu lapte. Uitam de răbdare când vedeam aburii grișului și simțeam aroma de cacao și scorțișoară ce o punea tata deasupra, adăugând o dulceață de casă și era parfum pentru papilele mele. Fără a te agasa cu alt articol, dar am pus rețeta de Griș cu lapte ca pe vremuri pe blog. Căci am nimerit cumva rețeta și de atunci pe asta o fac și copiilor mei. Făceam aceeași treabă cu fierbințeala și cu chiftele și șnițele : P

7. Cea mai pregnantă amintire din bucătăria tatălui meu… nu are legătură cu preparatele, ci cu senzația momentului. Mă simțeam mereu liniștită, mă simțeam în siguranță, mă simțeam bine. Doar noi doi, fără zgomot, fără agitație, totul făcut în tihnă. Până venea sor”mea să întrebe ce facem noi în bucătărie și începea distracția.

Eu cu tata acum în bucătrie

Amintiri Gânduri Din bucătăria tatei

Acum eu gătesc mai mult. Și o fac cu și mai mare drag când îl am pe tata ca asistent : ) Fiind mare fan al prăjiturilor, de fiecare dată când ne vedem mă întreabă ce gătim dulce.

Iar în poza de mai sus făceam împreună plăcinte pe soba din sat. Acestea sunt acele amintiri care vin peste cele de când eram copil și gătea el în bucătărie.

Poate îți surâd și ție aceste idei de amintiri, căci mi-ar plăcea să aflu cum era bucătăria prin ochii tăi de copil!

Cum ți se par aceste amintiri din bucătăria tatei?

9 Comments on “Amintiri din bucătăria tatei”

  1. Sa ne luam de mana toti 3 ca si eu sunt innebunita dupa dulciuri,plangeam cand eram copil sa imi faca mama dulcuri de casa,acum s-au schimbat rolurile le fac eu lor parintilor dulciuri si culmea ca imi si ies dupa reteta!

  2. Sa sti ca tot ce ai scris e atat de frumos si mai ca nu mi.au dat lacrimile!Ma gandesc cum trece timpul atat de repede si parca totul dispare ca un nor care.l ia vantul!

    1. Am inghitit si eu cu noduri de multe ori cand scriam articole din amintirile mele si de multe ori prind avant in a scrie ceva, dar ratiune ma opreste. Caci nu stiu daca este locul lor aici… dar trebuie sa caut o forma prin care sa le dau drumul in lume. Poate asa vor face loc altora…

  3. Îţi mulţumesc mult pentru rpspuns, mi-ai făcut o mare bucurie!
    Mi-au plăcut foarte mult răspunsurile tale şi îmi pot imagina liniştea şi sentimentul tău de siguranţă cât gătea tata. Ce frumoasă poză! Se transmite din ea din acea linişte, să ştii 🙂
    Mulţumesc şi pentru reţete, la cele de îngheţată m-am dus prima dată! 🙂

    1. Multumesc si eu pentru inspiratia oferita! Uitasem cat de fain e sa scrii din suflet si din amintiri. Sa scrii cu patos si cu grija in acelasi timp. Ma bucur ca te-a tentat reteta de inghetata. Sigur iti va fi pe plac dupa ce o incerci!

Părerea ta contează pentru mine!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.