A fost cea mai potrivită lectură după delirul literar citit înainte. Soția plantatorului de ceai m-a surprins într-un mod plăcut, deși după primele pagini credeam că va fi doar o poveste romatică cu parfum de Ceylon tipic scrierilor Dinah Jefferies.
Delirul literar l-am lăsat să se prezinte în acest articol – Femeia la 1000° C
Pentru a justifica de ce am zis de tiparul autoarei, te trimit să citești și celelalte articole tip recenzie ale cărților citite de la același autor:
Hai să îți las mai întâi descrierea oficială a cărții:
”Tânăra Gwendolyn Hooper ajunge în exoticul Ceylon, nerăbdătoare să înceapă o viață nouă ca soție. O întâmpină însă un soț distant, secretos și întotdeauna ocupat. Explorând singură plantația de ceai, Gwendolyn descoperă uși încuiate, rochii vechi și alte semne ale unui trecut necunoscut. Când trebuie să aducă pe lume un copil, trebuie și să-i dezvăluie lui Laurence adevărul.”
Cartea o poți comanda de aici – Soția plantatorului de ceai
În ultimul timp rămân cu un gust amar când văd descrierile oficiale ale cărților pe site-urile unde sunt comercializate. Mi se par atât de superficial făcute, că nici nu mă mir că unele cărți sunt trecute cu vederea și că ajung cu greu la oamenii cărora le-ar place stilul sau povestea sau genul… Sigur dacă mai adun astfel de experiențe voi scrie un articol separat.
Căci și acum descrierea m-a dus cu gândul la infidelitate, la decepție, la secrete… ale femeii. Și nu se pune problema așa.
Impresiile mele
Până într-un punct este foarte asemănătoare povestea cu celelalte două cărți scrise de autoare și citite de mine. Prologul, începutul poveștii, atenția la detaliile ce dezvăluie locul, atenția la statul social din acea perioadă…
Însă la un moment dat povestea primește un fel de twist.
Primul aspect atipic a fost modul în care autoarea a ales să redea povestea. Nu s-a identificat cu personajul principal, ci a prezentat povestea din exterior și totuși cu trăiri ce doar personajul le-ar putea expune. A fost ciudat. Ca și cum ar fi un alter-ego ce își spune povestea, dar nu vrea să se identifice cu ea – gen – Gwen simte aia, Gwen se gândește cum ar fi, Gwen vede că…
Apoi povestea în sine. Relația lui Gwen cu Laurence este atipică. Modul în care celelalte personaje le afectează relația este atipică. Mă așteptam din moment în moment să descopăr că sora lui Laurence a dezvoltat o obsesie bolnavă pentru acesta sau că Christina îi joacă pe toți pe degete sau că Savi este vreun psihopat. M-a surprins cum a reacționat Gwen în momente critice, atât de tare încât pare mai mult o poveste dintr-un trecut SF : )))
Cartea are multe răsturnări de situație, iar finalul este extraordinar. Sigur îți va fi pe plac dacă îi vei acorda o șansă!
Eu am terminat cartea într-o duminică cu relaxare la firul ierbii. Mintea mea avea nevoie de o distragere a atenției și lectura s-a dovedit ideală pentru această acțiune.
Mai am câteva titluri din stiva prezentată aici – Despre cărți în izolare
Am citit cartea in 2 zile, mi-a palcut tare mult si m-a atras subiectul!
Am citit cartea și mi s-a părut o lectură relaxantă, nici prea-prea, nici foarte-foarte.
Adică mi-a plăcut, m-a captivat pe moment, m-a relaxat ca o lectură de duminică, dar nu m-a dat pe spate.
Mi-a placut dar e o carte cu o poveste asa dulce amaruie, trista si nedreapta.
O am si eu in asteptare. Am pus-o mai aproape la citit, cred ca imi va placea.
Sa imi dai un semn de cum ti s-a parut!
Imi plac scrierile in care actiunea se petrece in locuri indepartate, exotice, inconjurate de mister.
Si mie, insa tine foarte mult de capacitatea autorului de a te duce cu el in acele meleaguri exotice.
Am citit cartea acum vreo 2-3 ani, mie mi-a placut, chiar pot spune ca nu am lasat-o din mana pana nu am terminat-o.
Chiar este genul de carte ce te tine in priza pana cand o termini de citit!
Nu am citit nici o carte a autoarei, insa cred ca are carti interesante. Am pe lista Fiica negustorului de matase de ceva timp.
Sigur te va cuceri stilul autoarei!
Mi se pare o carte buna,mulțumim pentru recomandare.
Cu drag a venit recomandarea!
Cred că o voi cumpăra şi eu, pare potrivită şi mi-a plăcut prezentarea ta!
Multumesc pentru apreciere. Ma bucur ca iti place si te tenteaza.
O carte foarte interesanta,chiar ma intriga sa o citesc și eu!Eu încă nu am terminat nici acum cartea „Psihologia manipularii” din lipsa de timp!
Poate e nevoie de un refresh pentru a merge inainte. Lipsa timpului este un impedimente pentru multe actiuni, dar eu schimb actiunea si atunci apare si timpul : ))