De ce să citesc ”Blândețea nopții”?

La mine răspunsul a fost clar: ca să pot merge mai departe în provocare ”Reading is Cool” în care am intrat în luna iulie. Acum îmi dau seama cât timp a trecut și cărțile mi-au fost alături fără efort prea mare. Întrebarea din titlul însă m-a însoțit de-a lungul fiecărei pagini din cartea ”Blândețea nopții”. De ce să citesc, de ce să o mai citesc, de ce să trag de mine ca să o citesc?!

Vezi aici celelalte cărți citite în această provocare.

Colac peste pupăză, vin acum și mai și scriu despre carte. Și o mai și recomand. :)) Însă am zis să mă justific, ca să nu-mi trimiți gânduri dulci degeaba, în caz că te apuci să o citești după ce ți-am recomandat-o eu.

Descrierea oficială

Mai întâi vreau să te pun în gardă și să îți zic că descrierea oficială te poate induce în eroare. Mai multe înțelegi după ce vei fi citit toată cartea.

”Dick Diver, un psihiatru cu perspective strălucite, se îndrăgostește de Nicole, tânăra pacientă pe care o tratează la o clinică din apropiere de Zürich și cu care, uitând de cariera, se căsătorește. Averea lui Nicole îi ajută să ducă o viață confortabilă pe Riviera franceză, înconjurați de un cerc select de muzicieni, actori și scriitori, dând petreceri elegante sau colindând restaurantele și marile magazine de modă. Când în scenă își face apariția și Rosemary, o tânără actriță îndrăgostită de Dick, dar și prietenă cu Nicole, viața tumultuoasă a cuplului Diver capătă nuanțe nebănuite.”

Menționez că această carte are mai multe ediții publicate, a căror structură diferă de la ediție la ediție. De aceea îți las linkul cărții cumpărate de mine, aici. Ca să fiu sigură că măcar pe aceleași pagini suntem în același asentiment.

De ce să citesc ”Blândețea nopții”?

Eu am răspunsul deja scris la începutul acestui articol. Sigur de capul meu treceam pe lângă această carte. Sau, dacă ajungeam cumva să fiu tentată și începeam să o citesc, rămânea după 60 de pagini în dulap până îi găseam locul sau viitorul stăpân.

Povestea se leagă mai bine după pagina 220. Cel puțin eu de acolo am prins avânt și am terminat într-o zi cartea. După ce aproape trei săptămâni am tras de mine să o citesc și să o și înțeleg.

Ca să poți citi mai bine cartea, trebuie să știi câteva aspecte. 

În primul rând despre autor, F. Scott Fitzgerald fiind un scriitor aparte. După ce vei citi informațiile de pe wikipedia vei ”digera” mai ușor cartea Blândețea nopții. Vei descoperi că aceasta se vrea a fi o paralelă a vieții lui Fitzgerald. Prietena mea mi-a zis că sigur era băut scriitorul atunci când a scris cartea. Mai mult ca sigur așa o fi fost. Însă asta nu justifică publicarea cărții, că doar n-or fi fost toți amețiți de la acool când au dat liber la printare cărții… nu?!

Eu am făcut poza de mai jos alături de cafea, dar alături de un pahar de vin i s-ar fi potrivit mai bine.

Alt aspect bine de știut despre carte, este stilul aparte de redare a poveștii. Autorul fiind cel ce redă toate trările, tot dialogul, toate gândurile personajelor. Te amețește acest lucru, poate d-aia mi-a fost MIE mai ușor să citesc unele ”capitole” după câteva guri de vin : ))

Ai cred că Dick este personajul principal. Căci da, în jurul lui se prezintă acțiunea. Dar el este personajul de tip paravan, cel puțin din punctul meu de vedere.

Toate personajele se raportează cumva la el, însă în spatele lui este Nicole. Și ea este de fapt maestrul păpușar, chiar dacă ea nu este atât de prezentă în cartea ca Dick. Mai bine zis, nu este prezentată atât de puternic, însă finalul îi aparține.

Despre ce este Blândețea nopții

Descoperi în carte relația dintre un psihiatru în devenire și o pacientă ce îi devine soție. Pacientă care provine dintr-o familie putred de bogată, aspect care a contat enorm de mult în relația celor doi. Descoperi care este impactul alegerilor greșite și care sunt consecințele pe termen lung.

!!! – „Pentru Fitzgerald dezolarea e o precondiţie a liricului. De aici impresia cea mai puternică pe care o lasă Blândeţea nopţii: un superb roman despre ratare.“ (Independent)

Citate preferate

”Adesea un bărbat poate face pe copilul neajutorat în fața unei femei, însă lucrul ăsta nu-i reușește aproape niciodată când se simte într-adevăr ca un copil neajutorat.”

”… un bărbat nu poate fi vulnerabil decât în orgoliul lui, dar că devine frafil ca o coajă de ou atunci când acesta îi e rănit vreun fel…”

”Cred că Nicole e mai puțin bolnavă decât crede lumea – își cultivă doar boala ca pe un instrument al puterii.”

Sper că te-ar tenta carte și poate îi oferi o șansă, în cazul în care orice altceva te-a lăsat rece. Deși mă întreb încă de ce în 1998, Modern Library l-a inclus pe lista celor mai bune 100 de romane în limba engleză ale secolului XX….

Care a fost cea mai ”ciudată” carte citită de tine?

P.S.

O descriere mai apropiată de realitate aparține altei ediții a cărții:

”Dick Diver este un strălucit psihiatru american, cu o personalitate magnetică, căsătorit cu fosta sa pacientă, Nicole, fermecătoare, bogată, dar cu un grav dezechilibru emoţional. Rosemary, o tânără actriţă fascinată de Nicole şi îndrăgostită iremediabil de soţul acesteia, se avântă în noua idilă orbeşte, cu intensitate, la fel cum vânează roluri care să-i aducă celebritatea mult visată.

Prinşi în vâltoarea evenimentelor tumultuoase din viaţa lor, dar şi a epocii de după Primul Război Mondial, când America nu mai crede în nimic, Dick şi Nicole iniţiază un periculos pas de deux pe graniţa dintre nebunie şi normalitate, dintre iubire şi moarte.”