Cartea Xanax – Liviu Iancu

Mi-au trebuit doi ani pentru a reuși să citesc cartea Xanax. Și acum am fost cumva constrânsă de împrejurări să o citesc, fiindcă a fost propusă în provocarea Reading is Cool. Altfel sigur rămânea în categoria cărților începute și lăsate baltă.

În 2019 am încercat să o citesc. Am scris pe scurt de ce nu a mers atunci treaba, în articolul 3 cărți greu de cititDe atunci m-am schimbat și eu ca persoană, s-a schimbat și contextul în care am ajuns cu cartea în mână.

Când am văzut-o în grupul de cititori provocați de Liv Tane la lectură, mi-a căzut fața. Mna, asta este. Am cumpărat cartea iar și mi-am impus să o citesc. Deși nu îmi doream asta. Am intrat în horă, joc până la capăt.

Despre cartea XANAX:

Liviu Iancu, cel mai cunoscut jurnalist de turism din Romania, a intrat în presă din greșeală în anul 2000, crezând că Mediafax e o agenție imobiliară, dar s-a lămurit rapid că e mai interesant să scrii știri decât să vinzi case.

De acolo a plecat la tabloidul Național, însă găinile care nasc pui vii fuseseră descoperite deja, ceea ce l-a făcut să migreze după un an în echipa care a lansat Business Magazin, iar peste o vreme a ajuns la Capital. După câțiva ani s-a intors la Mediafax, de unde a plecat după șapte ani, temându-se ca agenția, intrată între timp în insolvență și relocată într-un spațiu mult mai mic, se va transforma într-o simplă afacere imobiliară.
În prezent este jurnalist la Profit.ro, unde a publicat o serie de editorial-povești originale în peisajul presei economice românești, foarte appreciate de cititori.

Câteva dintre acestea se regăsesc și în Xanax, romanul său de debut.

Din păcate, autorul cărții, Liviu Iancu, a decedat în luna decembrie a anului 2020, în urma unui infarct. 

Am ținut să menționez acest aspect, fiindcă citirea cărții are și altă conotație știind ceea ce a ajuns să se întâmple. Cum să explic …. nu are legătură…. nu m-a influențat acest lucru în decizia de a mai acorda o șansă cărții. Fără provocarea Reading is cool nu ajungeam aici. Dar, după citirea cărții, trecerea în neființă a autorului o văd altfel… : (

Recenzie carte și nu numai

Cartea Xanax încă îmi este cu semnul întrebării. Am trecut de la ”nu mai vreau să o citesc”, ”nu îmi place ce citesc”…. la ”din punct de vedere al scriiturii a început să fie mai acceptabilă”.

Este o altfel de  autobiografie. M-a dus printr-un labirint al amintirilor și al trăirilor din copilăria autorului până la adultul ce s-a pus să scrie o carte despre călătoria lui în labirintul vieții. Un labirint al depravării, desfrâului și al batjocurii. Marea mea întrebare de după citire: Câtă suferință și frustrare să fi trăit acest om de-a lungul vieții?

De ce XANAX?

Este pastila ce l-a ajutat în mijlocul labirintului. La trecerea dintre cine a fost și cine vrea să fie. L-a ajutat să își domolească o frică și o anxietate puternică. Dar și să îl pună pe gânduri.

”-Vezi că la chestii grele nu funcționează Xanaxul și că e nevoie de ceva mult mai puternic? […] Ține minte ce-ți spun, pentru că și eu mă tem de ______ la fel de tare ca tine, doar că nu mă îndop cu pastile: Dumnezeu este cel mai puternic Xanax!”


Cum scriam și în prima menționare a cărții pe blog, foile sunt pline de vulgaritate. Aspect ce mă copleșește.

Chiar dacă am mai citit cărți cu pasaje vulgare, rupte din povestea de viață reală a autorului – vezi aici cărțile scrise de Adrian Hădean și Marian Godină, ce le-am citit și scris pe blog – cartea Xanax este de departe cea mai cea la acest capitol.

Totuși, am ajuns cumva să înțeleg de ce. Și de unde. Și de ce prima dată nu am reușit să trec de primele pagini.

cartea xanax

Povestea autorului începe de la țară.

Unde, deși nu îmi place să recunosc, educația nu este punctul forte. În sensul de relaționare, de comunicare, de emoții. Îmi găsesc greu cuvintele fiindcă și eu vin de la țară. Am crescut acolo. Am trăit multe din cele descris de autor în carte. Mai puțin fazele  de sex. Grosolănia însă da.

La fel era și la mine în sat cu discoteca. La fel erau și interacțiunile în cârciuma satului. La fel erau și rolurile stabilitite între locuitorii din sat. La fel era văzută și tranziția către viața la oraș. La fel erau și așteptările vis-a-vis de studenție și locuri de muncă. La fel erau și intrările în lumea bună și pupatul în fund al celor sus puși.

Ceea ce m-a pus însă pe gânduri este modul în care trăiesc bărbații viața la țară. Și băieții. Și la asta nu mă gândisem prea mult până acum. La ce o fi în capul lor, la ce simt ei, la ce presiune trăiesc, la nevoile lor…

M-a depășit însă partea cu ”bordelurile” și interacțiunea cu oamenii mai mari ai țării.

Este păcat. Este trist. Este frustrant.

În același timp simt și un dezgust  puternic față de carte. Poate de aceea m-am desprins atât de vehement de ceea ce reprezintă satul natal pentru mine. Revenirea este grea- Acum 15 ani ziceam că nu mai vin aici

Mi-a fost greu să citesc realitatea crudă, necosmetizată, transpusă în cuvinte. Și să o diger.

Știu că mulți o trăiesc. Sau mulți gândesc ceea ce am citit în această carte.

E grea carte, dar în același timp e bine să avem o astfel de poveste de viață la care să revenim când uităm de unde am pornit.

Dincolo de viața personală a autorului, viața profesională este al doilea șoc pentru mine.

Ca să fie treaba completă, ca și cum nu ar fi fost de ajuns viața tumultoasă de acasă, din studenție, mai citesc și ”rahaturile” din spatele cuvintelor ce apar în presă. Cum este viața în redacția unui ziar. Cum se fac știrile. Cum se împart sarcinile.

Și să mă mai mir că unii oameni o iau razna???

N-ai cum să fii sănătos fizic și psihic cu așa stil de viață! N-ai cum!

Nu știu de ce, dar cât timp am citit cartea îmi veneau în minte cei de la B.U.G. Mafia. De la versuri la videoclipuri, se potrivesc cumva cu ceea ce am citit în carte.

Uite de exemplu, acest clip:

… ”Și în ultima clipă să simt că trăiesc.

Cartea Xanax o poți comanda de aici.

Eu mă pregătesc pentru clubul de carte în care vom împărtăși imrepsiile despre această carte. Se anunță un club foarte interesant. Evenimentul este postat pe grupul Reading is Cool – The challenge, grup unde se postează și provocările literare din fiecare lună.

A fost o provocare să scriu despre această carte fără a judeca viața  autorului. Și mă bucur că atât pe parcursul lecturii, cât și acum, niciodată nu m-am gândit la acest lucru. Prin exercițiu am ajuns în acest punct cu recenziile cărților. Să scriu despre o carte fără a-l judeca pe cel ce a scris-o.

Oare ai citi cartea Xanax? Ce așteptări ai avea de la ea?

13 Comments on “Cartea Xanax – Liviu Iancu”

  1. Nu am citit-o, tocmai pentru că am citit multe recomandări, recenzii contradictorii. Apoi, am aflat de moartea autorului și mi-am propus să o citesc la un moment dat.
    Opinia ta a mai adăugat ceva în balanța pro. Sper să reușesc totuși să o citesc.

  2. Am citit-o si eu acum vreo doi ani si am avut sentimente contradictorii despre carte. Cu toate astea, a fost o realizare a autorului si ma bucur ca am apucat sa o citesc cand inca era in viata.

  3. Atunci cand am auzit ca a murit Liviu mi-a parut rau ca n-am scris o recenzie la carte. Si mai rau imi pare ca atunci cand l-am intalnit la Gala SuperBlog nu am avut cartea la mine ca sa-i cer un autograf. RIP!

  4. Chiar pare o Lectura tare bună, nu am avut ocazia sa o citesc dar mi-a făcut placere sa citesc recenzia ta. Totuși îmi pare tare rău de trecerea în neființă a autorului! 🙁

  5. Imi pare rau de autorul cartii, pacat ca nu poate vedea ce apreciata este cartea scrisa de el. Da, as citi-o! Multumim pentru recenzie!

  6. Mulțumim că ne-ai adus în vedere această carte, am auzit de ea, dar nu am apucat să o citesc până acum. Cred că avem multe de învățat, sunt curioasă ce reprezintă xanax pentru autor, în mod simbolic.

Părerea ta contează pentru mine!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.