Să stabilim clar de la început: dacă pe mine nu m-a ajutat nutriționistul nu înseamnă că la tine trebuie să fie la fel. De asemenea, nu înseamnă că am ceva împotriva acestor persoane sau că nu îi recomand.
Însă, și aici este un MARE însă… simt nevoia să clarific unele aspecte în ceea ce privește competențele nutriționistului și abordarea în domeniu.
Curând fac 35 de ani și în acești ani am încercat prin diverse metode să ajung să pot susține pe termen lung un stil alimentar echilibrat. În această tentativă am consultat și aplicat recomandările a 5 nutriționiști calificați- de-a lungul mai multor ani.
În unele situații am făcut și analize de sânge pentru consultul de la nutriționist, am făcut și analize ale obiceiurilor, am primit plan alimentar și urma să apară schimbare vieții în ceea ce mă privește.
De ce nu m-a ajutat nutriționistul?
Pentru că eu am fost femeia ce mânca emoțional!
Aspect ce l-am menționat de fiecare dată nutriționistului. Într-un caz am și dat mai multe detalii despre ce mă frământă de mă aduce la mâncare în situațiile intense emoțional.
Acum, nu știu cum văd unii oameni domeniul nutrițional, însă, omul ce mănâncă emoțional NU va reuși niciodată singur să urmeze un plan alimentar!
Și aici intervine declicul meu.
Psihologul completează munca unui nutriționist!
Oricât de bine intenționat a fost, nu m-a ajutat nutriționistul să îmi gestionez emoțiile în fața mâncării. Pentru că nu are pregătire în acest domeniu.
CRED că am vedea muuuult mai multe rezultate dacă nutriționistul ar colabora îndeaproape cu un psiholog. Ca omul ce își dorește schimbarea, să o regăsească și în sine, nu doar în farfuria ce ar trebui să îl ducă pe un drum bun.
Am văzut cel puțin o personă în mediul online ce abordează schimbarea stilului de viață altfel. Pe instagram o găsești sub user-ul Andreea_Nutrition.Coach. Dacă ar fi să o iau acum de la capăt, din acest punct aș începe. Gestionarea emoțională în ceea ce privește mâncarea. Fără diete, fără planuri alimentare, fără nutriționist!
Uite cum era pentru mine mâncarea – Pedeapsa din farfurie. Sau recompensă?
Găsirea oamenilor potriviți este primul pas ce te poate tenta și duce către schimbare. Statul în grupuri de pe fb cu postări culinare nu te ajută. Nici grupurile de fitness. Nici cele cu diete. Nici cele de fashion… Când vezi de mai multe ori sfaturi și sugestii cum sunt cele de pe profilul Andreei, începe schimbare. Încep semnele de întrebare. Începe căutarea interioară. Un psiholog bun te poate ajuta mai mult decât social media.
Când funcționează planul nutriționistului?
Când ai găsit cu adevărat sursa ce stă la baza surplusului sau minusului de kilograme!
NICIODATĂ NU ESTE MÂNCAREA DE VINĂ!
Ci obiceiurile tale. Mâncarea este energie. Mâncarea ajută organismul. Tu alegi ce mâncare și câtă mâncare oferi organismului tău. Și cum alegerile noastre au în spate emoții, obiceiuri, sprijin din exterior, nutriționistul nu poate să schimbe asta. Tu poți.
Slăbiciunea omului are leac. Se numește terapie!
Și face minuni. După ce face ravagii la început. După ce desface fiecare strat ce a consolidat obiceiurile nocive din viața ta.
Degeaba mergi la nutriționist dacă nu ești pregătit să îți accepți slăbiciunile și să faci față la valul de domino ce va apărea din moment ce îți schimbi stilul alimentar!
De ce acest subiect
Purtasem o conversație cu cineva despre desertul raw-vegan fără zahăr ce a ajuns să îmi potolească pofta de dulce. Îl găsești aici și îl recomand din toată inima. Cu un astfel de desert mi-am făcut poza din articol – felii de ruladă cu ciocolată, cocos și zmeură.
În timpul conversației, îmi mărturisea că nu înțelege de ce oamenii sunt atât de reticenți când vine vorba de un astfel de desert – mai sănătos și mai benefic. Și atunci am realizat că e nevoie de mai mult de un nutriționist care să zică de beneficii. E nevoie și de un psiholog care să ajute la găsirea motivației, la găsirea întrebărilor potrivite și a soluțiilor pe măsură.
Pe data de 22 iunie 2021 am început viața FĂRĂ ZAHĂR și FĂRĂ FĂINĂ!
Crezi că mi-a fost ușor?! Pe naiba. Daaaar schimbarea este wow. Și doar acum eram pregătită pentru ea.
De atunci nu am mai mâncat pâine.
Cafeaua este fără zahăr, cu îndulcitor.
Prăjituri nu am mai făcut, ci m-am aprovizionat cu măsură de la Atelierul Dulce Amărui – prăjituri raw vegan cu sirop de agave. Și am făcut și bomboane de casă fără zahăr.
Chiftele am făcut cu făină de orez în loc de pâine (rețeta clasică aici). Am renunțat la restricții în ceea ce privește prăjelile și am descoperit că îmi plac mai mult cele făcute la cuptor – ironic : )))
Am călcat pe lângă doar de trei ori – cu o porție de paste, un papanel delicios ce nu-l regret deloc și cu tort de ziua soțului meu.
Este greu să fac față frustrărilor din jur când vine vorba de schimbarea stilului de viață. De la ”prieteni” ce nu mă înțeleg, la membri din familie ce mă ”acuză” că fac mofturi la mâncare, la membri din familie ce îmi aduc aminte că am mai încercat schimbarea înainte și am eșuat. În astfel de momente nu m-a ajutat nutriționistul, ci psihologul!
Iubesc ceea ce mănânc și cum mă simt acum. Aleg mai conștientă de impactul alegerilor mele. Îmi fac mie bine, ca să le fie bine și celor apropiați!
Câteva rânduri ce te pot lămuri în ceea ce privește zbaterea mea de-a lungul timpului:
Mic sfat:
Iubește-te pe tine acum, nu persoana care vor alții să devii!
Tu ce experiențe ai avut cu nutriționistul?
Ți se pare logică abordarea mea pe acest subiect?
Update, fiindcă mi se pare mult prea constructivă discuția ca să nu o pun și aici:
Dietetician:
Nu știu cine își va permite să meargă și la nutriționist ( a se ști diferența între dietetician și nutriționist) și să meargă și la psiholog. Asta cred că suntem conștienți cu toții. Eu încerc să văd și dincolo de bariere, tocmai pentru că am fost și uneori, sunt și acum acolo (după 1 an de la naștere , cum să nu fie mâncat pe fond emoțional : ))) ) dar dar, cum spui tu, e mult de lucru, la nivel emoțional, la nivel motivațional. Darrr poate cândva va fi mai simplu și accesibil pentru toată lumea aceste 2 servicii. Oricum ești un mare mare exemplu de voință!!! și ai tot respectul meu!!!
Eu:
Mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase și apreciere. Am realizat și că ”permiterea” celor două servicii în paralel are legătură tot cu acceptarea slăbiciunilor și motivarea adevarată. Căci mereu vor fi scuze și cheltuieli, însă prețul plătit în viitor nu se compară cu economia făcută cu cele două servicii.
Te îmbrățișez om frumos! Eu am fost propriul meu nutriționist…. 3 ani fără gluten dar cu ciocolată! Am avut recomandări medicale în acest sens dar totul a depins de mine. Și încet încet, după 3 ani am fost cu minus 20 kg. Am fost un alt om! Și unde mai pui ca ma mențin după încă 4 ani, mai am scăpări dar asta este…. Dacă cantarul mă „ceartă” pe la +3,iau măsuri!
mulțumesc mult pentru apreciere și cuvintele frumoase. Ești o inspirație pentru oricine sta de vorbă cu tine.
Doamne! Eu iubesc să mănânc ,nu pot renunța la pâine în veci! Nu am fost la un nutriționist până acum,dar cunosc oameni care nici pe ei nu i-a ajutat foarte mult vizita!
Îți recomand să apelezi la un psiho-nutriționist, dacă dorești. Eu chiar cunosc una și clienții sunt foarte mulțumiți de ea. Este din Salonta și, dacă e adevărat, din toamna asta va începe să realizeze diverse seminarii pe teme de psiho-nutriție.
O descriere foarte bună, și eu mănânc emoțional dar nu am apelat niciodată la nutriționist.
Sper sa iti fie de folos ceea ce scriu despre experienta mea si sa gasesti intrebarile ce sa iti aduca raspunsurile potrivite!
Am doar 29 de ani și din păcate am apelat de câteva ori, și fără rezultat. Cel mai bine pentru mine este sa nu mănânc, e foarte greu ,dar mă confrunt și cu problemele tiroidei și pe lângă că e greu sa nu mănânc ,îmi este și foarte rău. M-am gândit la acesta fara faina , zahar, dar nu cred că aș putea. Mult succes in tot ceea ce faceți!❤️
Am o cunoștința care a mers la nutritionist, a avut rezultate dupa acel regim, iar dupa ceva timp a avut acel efect de bumerang cum se zice, s-a îngrășat mai mult decât a fost într-un timp foarte scurt
Iti las aici un material despre acest efect de bumerang si cum il vad eu – https://adndefemeie.com/2019/10/03/efectul-yo-yo-si-subsemnata/
De câțiva ani tot zic să ajung si eu la un specialist, dar nu am reușit.
Poate apare ocazia mai repede decat sperai !
Apreciez modul cum ai abordat acest subiect si recunosc meritul unui psiholog in lupta cu kilogramele in plus.Din fericire nu am avut nevoie de nutritionist pentru ca mi-am format un stil de viata personal si am invatat si din experientele altora(chiar si de la tine invat inca)
Va multumesc pentru apreciere si feedback. Sa fie cu mult folos!
Abordarea ta mi se pare logica si recunosc ca si eu am tendinta de a manca emotional. Am apelat la sfaturile unui nutritionist dar rezultatele nu au fost vizibile
Ma bucur ca este oarecum de folos materialul citit. Poate te vei gandi si la sfaturile unui astfel de specialist : )
Sotul meu a fost la nutritionist si cat mergea la el functiona. Atata vreme cat nu a mai tinut cont de mancare a revenit la kilogramele de dinainte
Cand mancarea aduce o schimbare, e bine sa apara schimbare si in alte zone din stlul de viata a unei persoane. Poate acolo e nevoie de o mai mare atentie : )
Nu am cerut niciodata parerea unui nutritionist , desi recunosc ca nu ma pot abtine de la nimic. Dulciurile sunt totul.
Dulciurile ofera o recompensa imediata si dau o stare de bine instanta. Doar ca senzatia ”arde repede” de aceea si nevoia de mai mult la scurt timp. Sa stii ca sunt si ”dulciuri” altfel, ce dau senzatia de bine pe o perioada mai lunga.
Mda, nu stiu cat de bine e pe termen lung sa urmezi sfatul nutritionistului… Spun asta fiindca am in familie un caz (cumnata mea) care a apelat la un nutritionist pentru a slabi. A reusit, insa dieta prescrisa a dezechilibrat-o complet: a inceput sa se simta din ce in ce mai rau pana a lesinat, avea stari de panica etc…
Vaaaaiiii … imi pare tare rau pentru cumnata ta. Punerea la indoiala a unui plan alimentar face parte din curajul de a fi tu insuti. Caci in momentul in care pui la indoiala ceva, urmatorul pas este pui intrebari. Pana cand raspunsul te multumeste si te asigura ca va fi bine. Sper ca acum este mai bine cu ea si mai sanatoasa.
Din fericire nu am avut nevoie de nutritionist. Nu am probleme cu greutatea si incerc sa mananc cat de cat sanatos. Iti doresc mult succes cu demersul tau fara zahar si fara faina!
Multumesc pentru urare : )
Daca nu incercam nu avem de unde sa stim daca ni se potriveste sau nu.
La nutriționist inca nu am ajuns dar nu se stie niciodata.
Asa este. Musai incercat ca sa iti formezi o opinie despre… dar, daca nu stii la ce sa te astepti, este ca si cum ai lua de-a buna un sfat de la cineva care nu are informatii complete despre situatie.. nu?!
In domeniul asta sunt zero barat, n-am avut probleme cu greutatea si sper sa nu am nici de aici incolo. Singura mea tentativa de slabit a fost in liceu si atunci am inghitit zilnic cate un graunte de usturoi, fapt ce a facut ca pana si pielea sa-mi miroase a usturoi, asa ca m-am lasat pagubasa.
Aoleu…. nu-mi aduce aminte de liceu, ca am si eu bolunzenii destule incercate pentru a ajunge mai repede la rezultate… si nici una nu a functionat! Caci rezultatele bune, de cursa lunga, vin in timp si cu efort.
Eu am mers odata la o nutritionista recomandata de o verisoara, la care fusese sotul ei. Mi-a dat exact acelasi meniu doar ca mai mic cu 150 de calorii pe zi. Am ramas dezamagita… bineinteles ca ea nu stia cine m-a recomandat, ca probabil schimba alimentele. Insa da, de cand ma stiu am tinut tot felul de diete, si din auzite, insa cele mai multe, recomandate de endocrinologi. Si acum, la 57 de ani, merg la un endocrinolog la fiecare 6 luni (am tiroida calcifiata pe jumatate). Diferenta este ca acum nu am mai dat jos nimic, desi am luat pastile de slabire timp de mai bine de un an…. Pana acum slabeam, dar dupa unul sau doi ani puneam la loc si mai mult.
Offff, imi pare tare rau pentru experienta avuta. Ce pot sa va zic sigur, din experienta proprie, ca multe situatii fizice sunt cauzate in parte si de stres și lipsa experientei in gestionarea emotiiilor. Abia când am inceput sa lucrez cu mine am inceput sa se rareasca si episoadele de dureri fizice – si au fost cateva nasoale.
Sper sa gasiti si dvs sprijin de la omul potrivit!
Nu am fost niciodata la nutritionist, dar m-as duce de curiozitate macar o data.
Si eu as fi curioasa de cum ti s-ar parea!
Cred ca abordarea e mai mult decât potrivita, mai ales acum când mare parte din noi mâncăm pe fond emoțional. Și eu o fac și acum încerc sa ma las de acest obicei și sa mănânc doar atunci când mi-e foame. O sa vedem dacă îmi iese.
Cu mindsetul potrivit sigur vei ajunge unde trebuie si unde ti se potriveste!
Nu am fost încă la nutriționist dar aveam în gând, acum ma mai gândesc.
Este foarte important sprijinul unei persoane calificate, dar trebuie găsită ca sa se potrivească nevoilor dvs!
Am avut o experiență bună cu nutriționistul, doar că mi s-a părut costisitor. Mi-am spus că știu ce trebuie să fac, am un program alimentar personalizat pe care pot merge … până a intervenit ”măria sa” psihicul. Ba o aniversare, ba o vacanță, ba o sărbătoare (sau mai multe) la care ”dor” un pic din ce nu era sănătos de colo, un pic de dincolo… Da, cred că este necesar aportul psihologului alătri de cel al nutriționistului.
Pretul unui astfel de sprijin nu este mic, dar cand te gandesti la asfel de sprijin clar ai nevoie de o schimbare. Acum, este foarte important ca persoana ca ofera sprijin sa fie pregatita si cu sprijin emotional, dincolo de sprijinul oferit pe partea de nutritie… nu?!
Categoric!
Îmi place mult articolul tău,nu am apelat la nici un nutriționist pentru ca nu am nevoie.
Multumesc pentru apreciere. : )