Când devine cafeaua dependență?

A venit gândul că starea mea de bine și/sau productivitatea în cursul unei zile sunt strâns legate de consumul a minim o cafea dimineața, atunci m-am întrebat când devine cafeaua dependență și în același timp îți mărturisesc că m-am speriat un pic.

Acest gând nu a venit pe nespusă masă. În ultimele zile ale provocării cu alergare 5 km zilnic timp de 30 de zile nu mă simțeam chiar în apele mele la nivel fizic. În cursul zilei mă simțeam obosită și uneori amețită – mai puțin în timpul alergării sau mișcării de orice fel. Atunci am început să mă întreb care ar putea fi cauza acestor simptome fizice.( Acuma, în mod normal sau mai bine zis, într-o lume ideală, la primele simptome de acest gen se merge la doctor și/sau se fac analize medicale. Lucrez la asta, în primul rând ca să pot să-mi permit financiar și apoi să îmi pot permite ”luxul” de a merge la analize când nu e situația gravă- habar nu am de ce atunci e mai ușor să  merg la analize ca acum. )

 Am luat posibilele cauze pe rând și am început să lucrez la ele. Să mă odihnesc mai bine, să fiu și mai atentă la ce mănânc, să suplimentez vitaminele asimilate de corp din alimentație și, în cele din urmă, reducerea până la deloc a cafelei.

Partea cu cafeaua nu a fost atât de gravă sau atât de necesară. Dar a intrat în ecuație gândul acela de dependență. Și atunci s-a activat în mine ” Da’ chiar am nevoie de cafea?? Chiar nu pot trăi fără cafea?! ”

Când devine cafeaua dependență?

După mintea mea, cafeaua primește mult prea multă atenție și importanță.

Știu, e mai ușor să zic asta acum, când au trecut trei săptămâni de când nu am mai băut cafea cu scopul de a mă trezi sau de a mă simți capabilă să ”performez” în treburile zilnice. În aceste trei săptămâni am băut cafea de trei ori, în situații în care era implicată vizita la cineva de dimineață și unde automat am fost întrebată de cafea  și tot automat am răspuns da.

Una din acele ocazii am surprins-o în această poză.

Cum a fost să aleg să nu consum cafea?

Psihic, am fost împăcată. Și nu mai simt nevoia acum de cafea. Chiar dacă îi simt mirosul nu mă deranjează și nici nu mă tentează.

Fizic, a fost mai greu. Mi se părea că oboseala este tot mai mare, că unele dureri de cap ar trece mai ușor dacă aș bea o cană de cafea, că aș fi mai „fresh” după o cafă. Și toate acestea îmi sună a dependență.

Exact exact nu mai țin minte momentul în care am băut prima cafea.

Dar țin minte cum erau diminețile la primul meu loc de muncă, unde cu colega de birou stăteam la cafea și o țigară înainte să începem munca. Sau la alt loc de muncă unde sala de mese pentru fumători era plină de colegi cu cafea și țigară în mână, ce râdeau și se simțeau bine, și sala de mese pentru nefumători era mai mereu goală și liniștită și rece – le-am bifat pe ambele, mai ales după ce m-am lăsat de țigări. Țin minte și cafeluța de pe malul mării alături de al meu soț, țin minte și cafeluța  din sticluța dusă cu noi la pescuit. Țin minte și când mi-a recomandat medicul de familie să beau cafea sau un pahar de vin roșu pe zi pentru tensiunea mică ce o aveam.

Am multe amintiri asociate cu o cană de cafea. Numa’ că acum, cu cât stau și mă gândesc mai mult la ele,  nu pot  zice că era necesară cafeaua pentru aceste amintiri.

Pentru a clarifica treaba cu cafeaua, nu zic că este rea și că ar trebui evitată cu orice preț.

Zic doar că ar trebui să se uite fiecare să vadă câtă cafea consumă și câtă importanță îi acordă.

Știu, mă leg de băutura zeilor moderni. Mă leg de băutura magică ce unora le curge prin vene. Mă leg de leacul pentru mahmureală al unora. Mă leg de tratamentul pentru dureri de cap sau tensiune scăzută al altora. Mă leg de o băutură fără de care omul modern nu poate face acțiuni simple în prima parte a zilei. Mă leg de motivul pentru pauza de la muncă a altora. Mă leg de obiectul muncii în cazul proprietarilor de cafenele sau a celor ce comercializează cafea în diferite forme.

Zău că nu am treabă cu ea sau cu ce alege fiecare să o asocieze. Doar trag un semnal de alarmă și cine îl aude și are nevoie, îl va folosi.

Cu ce am înlocuit cafeaua?

Cu nimic. Având în vedere faptul că decizia a fost luată la  nivel mental, nu am simțit nici nevoia de cafea și nici nevoia de a o înlocui.

Acum, pentru boost de energie aleg oricând un măr, un matcha latte fierbinte, un ceai negru sau ceai verde sau orice fel de ceai. Când e vorba de băuturi le prefer pe cele foarte fierbinți. Mă încălzesc din interior spre exterior pentru acea stare de bine fizică.

O să mai beau cafea?

Poate.

Dar în nici un caz nu o  mai ridic în slăvi! Este o băutură și atât.

Cum e fără cafea?

Uite că am supraviețuit : )))

Și n-am devenit nici un zombie ce nu poate gândi limpede fără cafea.

Cheia? Atenția la propriul corp!

Tu ce părere ai – când devine cafeaua dependență?