Cartea s-a lansat în luna septembrie 2022 și eu vin abia acum cu această recenzie De la zero – Emilia Toma. Zău că altul era planul. Să o citesc cum ajunge… și chiar am încercat. Adică am început cartea și după 40 de pagini am zis că nu o pot duce în acel moment. : )))
Când am reluat lectura, am și terminat cartea în aceeași zi. Pentru că aveam eu altă stare!
Descrierea oficială
”Un roman ce pendulează între realitatea cruntă a traumelor generate de relațiile toxice și speranța că dintr-o asemenea stare se poate ieși în vreun fel. Vanda încearcă să-și depășească trauma, să o ia de Ia zero. Povestea ei ilustreaza o cale de a ieși din amorțeală, de a-și recâștiga spațiul pierdut, de a tinde spre regăsirea sinelui după o infinită rătăcire în mrejele înșelătoare ale agresorului. În același timp, este o poveste despre dependență, clarobscurul recuperării, despre cum să NU treci puntea atunci când aceasta scârțâie din toate încheieturile.”
Cartea o poți comanda de aici – De la zero
Primele impresii
Pe măsură ce citeam cartea, dar mai ales după ce am terminat de citit în aceeași zi ceea ce începusem și amânasem câteva săptămâni bune, mă gândeam cât de ciufută senzație mi-a lăsat această lectură.
Greul a fost până am lăsat valurile stârnite de Emilia prin intermediul trăirilor create pentru personajul Vanda. Când am realizat că pentru mine Vanda nu este o persoană, nu este un personaj din carte – ci o emoție, o stare. Nu o vizualizez nicicum pe Vanda din punct de vedere fizic, posibil și pentru că nu mai țin minte dacă a descris-o Emilia sau eu am uitat. Nu o vizualizez, dar o simt. Îi simt trăirile, gândurile.
Iar cartea o văd ca pe un excelent instrument de folosit în terapie :)))
Știu, ciudată asocierea, dar chiar cred că un terapeut bun s-ar putea folosi cu succes de această carte pentru ”desfacerea” unor straturi, unor tipare, unor scuturi. Și cred că dacă reușești să citești cartea fără să dai cu ea de pereți sau să renunți la lectură e un semn bun – la tine ca cititor al acestei cărți ori terapia merge bine, ori ești bine (foarte bine) cu tine și cei din jur.
Recenzie De la zero – Emilia Toma
Credeam că Ovidiu a stârnit multe. De văzut ce am scris aici legat de prima carte citită de autoarea Emilia Toma – Recenzie O numărătoare inversă. Pentru că Vanda a apărut mai întâi în povestea lui Ovidiu, în cartea menționată anterior. Și o felicit pe Emilia pentru ceea ce a creat pentru Vanda. Și în același timp m-a pus pe gânduri… și m-a fascinat în același timp.
M-a amețit structura. Nu m-am prins nici acum de ce a ales să amestece atât de tare succesiunea evenimentelor. Ca să nu mai zic de schimbul de roluri – acum pare că scrie Vanda, acum pare că citești părerea cuiva despre ceea ce a trăit Vanda, acum apar dialoguri desprinse ca dintr-un script pentru o piesă de teatru. Atâta amețeală că nici nu am simțit că unele aspecte nu-s menționate deloc – de exemplu: ce-a pățit Ionuț? unde lucrează Vanda?
M-a suprins apoi senzația de agitație cauzată de unele expresii și asocieri de cuvinte. Și nu este ca și cum nu le-am mai auzit, dar tot contextul este amețitor și apoi am stat cu agitația și am analizat de ce naiba mă agită și nu văd lectura ca o lectură….. Nu este ca și cum în povestea lui Ovidiu a lipsit vulgaritatea și depravarea și abuzul…. dar Ovidiu e bărbat, Vanda e femeie…. pfoai și ce senzații m-au trecut.
M-am gândit apoi la vicii, la dependențe, la toxic. Sexul ca dependență, ca viciu, ca toxic… Drogurile ca dependență, ca viciu, ca toxic… Nevoia de control ca dependență, ca viciu, ca toxic…. Relațiile toxice …. Stima de sine ca aspect toxic…
Acum, nu știu dacă este ceva bun în povestea Vandei, ceva care să îți dea optimism. Că tot ziceam că Vanda pentru mine este o emoție, aceasta este una puternică, monumentală – greu de gestionat, de îmblânzit, de îndurat, de consumat până la epuizare și dispariție permanentă a acestei emoții… că este genul de emoție ce nu ți-o mai dorești niciodată în viața ta…. O consider mai mult ca o lecție din care poți să sustragi mai multe repere de ”așa nu” și să creezi. Și totuși am găsit câteva citate ce m-au făcut să zic… hmmmm…
”Degeaba s-a terminat, dacă a existat.”
”Oamenii ca el sunt rezultatul acestei societăți care nu te învață nimic pe tema asta, o culură ale cărei carențe le-ai indentificat și tu.”
Ohoooo…. și cât de grele sunt aceste carențe și cât de tare de izbesc în carte….
Cam atât!
Mulțumim pentru recenzie ,mi se pare o carte interesanta .