Recenzie Istoria apelor

Recenzie Istoria apelor

Descrierea oficială:

”2017 – Signe a crescut în Norvegia, într-un peisaj sălbatic, cu cascade, râuri învolburate, ghețari milenari și fiorduri adânci. Toată viața a luptat împotriva acelora care încercau să supună forțele naturii, secătuindu-i resursele. A luptat cu atâta înverșunare, încât a renunțat la marea ei dragoste, Magnus, când acesta a trădat principiile pe care credea că le împărtășesc. Iar acum, în toamna vieții, Signe pornește cu velierul ei, Albastru, într-o călătorie plină de primejdii  până la Bordeaux și apoi pe Canal de Garonne, ca să îl sfideze încă o dată pe Magnus. Navigând printre amintiri dureroase, Signe nu știe că, de fapt, Magnus o așteaptă.

2041 – David străbate Franța, spre nord, împreună cu fiica sa, Lou. Drumul lor, presărat cu popasuri în taberele de refugiați, este o nesfârșită căutare, într-o Europă aridă, pustiită de război și depopulată. Un incendiu i-a despărțit de fiinșele cele mai dragi, Anna și August, iar tatăl și fiica au fost nevoiți să-și părăsească orașul mistuit de flăcări. Într-o tabăra nu departe de Bordeaux, unde proviziile de apă și resursele de umanitate se împuținează pe zi ce trece, în albia secată a unui canal care străbate un sat-fantomă, un velier îi așteaptă.”

Cartea o poți comanda de aici.

Recenzie Istoria apelor

Cartea o aveam de câteva luni bune în bibliotecă și nu știu de ce am tot amânat citirea ei. Având ca și reper cartea Romanul ”Istoria albinelor” și un viitor posibil cred că mi-a fost o oarecare ”frică” să nu fiu dezamăgită de această două carte în același registru al autoarei Maja Lunde.

Și totuși, nu se compară acest volum cu primul. Am regăsit totuși aspecte similare și mi-a plăcut senzația de familiaritate. Dar atât.

A fost o provocare pentru mine să stau în poveștile din cele două planuri și am stat să mă gândesc ce anume a fost ”off”. Poate faptul că viitorul descris este atât de aproape ca și an, sau poate pentru că am regăsit atât de multe comportamente ale personajelor în oameni din realitatea mea, sau poate pentru că m-am simțit ușor păcălită neștiind dacă acesta este un roman sau un manifest camuflat pentru a aduce o nouă ”atenționare” asupra încălzirii globale și ale efectelor sale.

Au fost și pasaje unde am simțit că s-a forțat nota, astfel încât să potrivească piesele într-un puzzle ideal pentru o carte. Un puzzle pe care eu ca cititor l-am simțit mai ales când se făcea trecerea de la un timp la altul, de la călătoria unui personal la alta. Ambele necesare pentru puzzle.

Personajele au călătorii și evoluții diferite. De la copilăria lui Signe până la răzvărtirea ei și călătoria ”finală”, până la greul lui David și frustrările lui și descoperirile care promit un viitor diferit.

La care se adaugă un final promițător… pentru personaje.

Sunt unele cărți care îmi aduc o stare de bine după citire și sunt unele cărți care aduc diversitate bagajului meu literar. Această carte este în a doua categorie.

”Cei care au ceva de protejat uită de orice altceva […] Fiecare țară are poporul ei. Nici o țară nu are grijă de altcineva decât de propriii săi cetățeni.”