Fiecare carte este ca un avion care mă poartă în locuri imaginate de autor, cu decoruri și personaje care să completeze tabloul final. Iar cartea Apropo, sunt nemuritor scrisă de Caludia Elena Peter m-a purtat în lumi fascinante, fără să am nevoie de pașaport, m-a făcut să și pictez cu mintea tablouri alături de personaje și să ”investesc” în unele situații (dublu întețeles, fin și reperabil doar de cine citește cartea).
Și această carte nu este prima carte a acestei autoare care să mă impresioneze – vezi aici o carte care lasă urme – Casa cu cinci ferestre Recenzie.
Titlu: Apropo, sunt nemuritor
Autor: Claudia Elena Peter
Editura: Cișmigiu Books – Editura Universitaria
Descriere oficială:
Max primește oferta de a deveni fotograful principal într-un proiect internațional denumit Artist at work, pentru care va străbate lumea să fotografieze artiști importanți ai artei contemporane internaționale. Călătorește alături de echipa sa prin culturi diferite ale lumii, în Toscana, Provence, Londra, New York, Calcutta și Pretoria. Max este unicul supraviețuitor al unui accident aviatic din copilărie, călătoriile sale devin pretext pentru găsirea propriei meniri în viața și răspunsul la întrebarea de ce a fost salvat? Este un tânăr inteligent, cu gura slobodă, opinii ferme, simțul umorului și al auto-ironiei, dar sensibil și suferind, care reușeste să se descurce de minune, în ciuda dizabilității fizice.
Apropo, sunt nemuritor este o poveste despre supraviețuire, umanitate, artă, dragoste și călătorii.
Recenzie Apropo, sunt nemuritor
Când m-am îmbarcat în ”avionul” care m-a dus în lumea lui Max, am rămas conectată la călătorie și am făcut mic escapade de altfel necesare pentru somn, mâncat, odihnă și alte treburi care vin la pachet cu responsabilități de adult ….
Mi-a plăcut faptul că a fost o lectură completă, având oarecum experiența complexității din romanul anterior citit al aceleiași autoare. Zic asta deoarece majoritatea romanelor încep acțiunea în carte și o termină în același registru, ca urmare a unui eveniment declanșator în viața personajului principal menit să-i aranjeze puzzle-ul vieții. Nu zic că aici a fost cu totul diferit, dar stai să-ți explic….
Ai citit din descrierea oficială de ce Max este un personaj aparte. Și vei descoperi în primele pagini că ai de-a face cu o situație atât de ieșită cumva din comun și totuși ușor de asemănat cu alte contexte în care familia poate avea aceleași gen de reacție sau de parcurs. Bun. Apoi, vei realiza că nu este atât despre aranjarea de piese de puzzle din viața lui Max și nici atât de mult despre găsirea unui scop în viață …. cât despre călătoria în sine!
Personal, consider că am citit o carte în care am văzut cum arată maturizarea unui personaj în context oarecum autohton și cu acces în cercuri restrânse.
Și nu se poate să nu aduc aminte de detaliile artistice din carte! SUNT UN DELICIU!!!
