Casa cu cinci ferestre Recenzie

Casa cu cinci ferestre Recenzie a ajuns pe blog după câteva săptămâni bune de la lectură. Și de data aceasta am amânat intenționat publicarea acestui articol. Am avut nevoie de timp și de schimbarea stării după lectură, pentru că DA, a fost o lectură  I N T E N S Ă! Foarte!

Nimic nu m-a pregătit pentru ceea ce am citit în această carte.

Deși, în descrierea oficială ai o vagă idee că este o poveste diferită:

” Cum ar putea niște eliberați dintr-o copilărie a groazei să trăiască, să iubească, să se vindece? 

Ruben este prins între lumi, iar singura lui șansă de salvare este să-și aducă frații aproape, frați pe care nu i-a întâlnit încă, deși au trecut douăzeci de ani de la eliberarea lor din Ferma din Vale, unde au fost prizonieri ai unui tată abuziv.

Este povestea celor cinci, împrăștiați prin lume, necunoscuți… O scriitoare de romane siropoase, un IT-ist alcoolic divorțat, un student la arte, un fotomodel timid, un comatos prins între lumi.

Va reuși Ruben să-și reunească familia?

Mi-am ratat dreptul la viață și, bântuind fără țel între lumi, probabil că nu mi-am câștigat încă nici dreptul la moarte.”

Mai este și încadrarea cărții în categoria Paranormal & Psihologic. 

Poate fi… pe mine cartea m-a răscolit, m-a lovit de toți pereții sufletului și mi-a ”mâncat cuvintele” pentru câteva zile.

Titlu: Casa cu cinci ferestre 

Autor: Claudia Peter

Editura: UP

Din punctul meu de vedere, cartea NU este de citit în vacanță, concediu, escapadă etc.

Să nu mă înțelegi greșit, este o carte B U N Ă, însă tocmai pentru că este atât bună, stările prin care treci ca urmare a lecturii te pot scoate din vibe-ul de relaxare avut în plan.

Mno, că eu am dus cartea cu mine cât am fost cu familia într-o escapadă aici – Recomandare cazare cu de toate în Cehu Silvaniei. Și m-a ajutat și zona să citesc în liniște, dar nu a fost ușor de ieșit din starea creată de lectură pentru a intra în starea creată de soț și copii. A fost o provocare și după ce am terminat de citit cartea, să mă detașez de poveste…

Și pentru că a avut așa mare impact cartea asupra mea…

Și pentru că autoarea este din Oradea (aspect ce m-a ”împins” în primă fază să și cumpăr cartea) …

I-am scris un mesaj și am întrebat de unde a venit inspirația pentru această carte.

Și am primit răspuns, cerând permisiune ulterior să îl atașez și aici:

Claudia Peter – 

Ce m-a inspirat să scriu cartea „Casa cu cinci ferestre”?

Ideea are la bază o poveste reală, în Austria fost acum câțiva ani descoperită o familie sechestrată de tată timp de 20 de ani în propriul beci. M-am întrebat mereu, cum ar putea supraviețui în viața obișnuită, cineva care a trecut prin asemenea experiență teribilă?

 

La bază a mai fost și povestea reală a unui prieten care fusese abandonat la orfelinat de propria mamă și care-și căuta rudele din partea tatălui biologic, pe care nu l-a cunoscut. În anul precedent am pierdut un prieten bun care s-a sinucis, în alt an o prietenă foarte bună a pierdut un copil, aproape de termenul nașterii… deci o mulțime de întâmplări nefericite care mă bântuiau la momentul respectiv.

 

Nu am dorit să fiu prea dramatică, să scriu un thriller. Nu am vrut să insist pe situația lor din perioada cât au fost sechestrați, oricum nu și-o amintesc, revine doar în amintiri, în subconștient, ca ceva care-i împiedică să trăiască normal.

 

Am dorit să insist mai mult pe vindecarea fiecăruia, romanul a fost încadrat la genul psihologic. De asemenea este o carte a căutării, frații fiind despărțiți în momentul salvării lor, nu se cunosc, iar acțiunea începe după 20 de ani după acel moment, când sora mai mare decide să scrie un roman despre ei și începe să-i caute.

 

Referitor la personaje, am încercat să concep cinci caractere cu parcursuri diferite de viață, cu meserii diverse, dar toți sunt bântuiți de necunoscute, angoase, doresc să cunoască trecutul și pe ei înșiși, pentru a se putea vindeca.

 

Am lucrat mult la structura cărții, care e destul de complicată ca modalitate de desfășurare a scenelor din punctul de vedere al altui frate, respectând ordinea cronologică a nașterii lor, în fiecare capitol.

 

Pentru mine a fost o terapie scrierea acestei cărți, sunt mult lucruri din imaginație, altele personale de care m-am eliberat. Eu țin foarte mult la aceste personaje, fiecare m-au învățat câte ceva, uneori îmi dictau minții cum să se ducă acțiunea și în ce direcție se vor transforma psihologic.

 

Sper să aibă cât mai mulți cititori!

Casa cu cinci ferestre Recenzie

Și acum am nod în gât când mă gândesc la această carte. Dar, mă ajută să scriu despre ea, deoarece așa mai dau formă trăirilor mele legate de carte.

Schepsisul este următorul: înainte de citirea cărții, am participat la un exercițiu (despre care o să scriu mai multe într-un articol viitor) ce s-a terminat cu plâns pentru mine – dar plâns d-ăla mai înăbușit, ce mă strângea de gât și mă apăsa pe piept. Cu acel exercițiu am acceptat fără dubiu că eu nu am nici o amintire, cu nimeni și nimic decât de la vârsta de 7 ani în sus. Știu sigur că a fost o traumă la vârsta de 7 ani, când a murit bunica mea maternă și am suferit enorm. Nu știu dacă acel moment e de ”vină” sau a fost altceva înainte, însă eu nu am nimic nimicuța pe radarul minții sau a inimii legat de copilăria mea până la 7 ani. Rămâne să văd în viitor ce fac cu această situație sau dacă fac ceva.

După acel exercițiu n-am fost bună de nimic o săptămână întreagă.

Și vine apoi cartea peste mine. Și-mi dă direct în ”rana proaspăt deschisă”.

Casa cu cinci ferestre Recenzie

5 frați a căror suferință și viață nici nu o pot descrie acum, aici, așa. De aceea este cartea la dispoziție, ea este CENTRUL și baza.

5 fire narative împletite cu o măiestrie ieșită din comun de către autoare- CLAUDIA PETER. Din ceea ce am citit eu până acum, doar la  Bivolul nopții – Guillermo Arriaga și la Verity – Colleen Hoover am mai întâlnit ceva asemănător. Însă ce este în această carte depășește tot ceea ce am citit până acum.

5 personaje ale căror vieți nu te aștepți să se desfășoare așa. Să pornească așa nici nu mai zic, și să aibă în comun ceea ce au. Abuzuri fizice și emoționale de la o vârstă atât de fragedă, ce nici nu-mi vine să le numesc la modul general, atât de grave sunt. Suferință, dorința de acceptare, de integrare…

Mă întrebam la un moment dat, după un pasaj tulburător citit despre fratele aflat în comă, câtă suferință poate omul duce și cum îi face față. Apoi mă gândeam la cum reacționează creierul uman și cum se zice că ne protejează de ce ”nu putem duce”.

E greu, foarte greu să scriu despre această carte fără a intra în detalii – m-aș și pierde la un moment dat, atâtea sunt de cuprins. Dacă despre Ocean Vuong și a sa carte tulburătoare am zis că e o carte f_tută, această carte este PESTE! Este de-a dreptul mindfuck.

A fost greu să mă detașez

Mai ales că eu eram deja într-o anumită stare legată de blocajele mele.

Da, știu că este o carte. Că sunt situații și povești de viață create. Însă sunt atât de bine create încât m-au atins și au lăsat urme. Clar nu voi uita în grabă această carte. De recitit nici nu se pune problema; nu sunt atât de dornică să mai simt ceea ce am simțit. Încă nici nu știu ce să fac cu cartea, deoarece am impresia că de fiecare dată când o văd în dulap mă săgeată – ”fă ceva!”. Ceea ce nu știi nu te afectează, nu?!

Dacă până acum să zicem că am atins doar partea psihologică a poveștii, partea paranormală este …….. 

N-ai cum! Chiar n-ai cum!

Citind cartea și realizând ce comoară literară mi-a fost dat să citesc, îți dai seama cât de mare mi-a fost bucuria când autoarea mi-a răspuns la mesaj.

DNA CLAUDIA PETER,

MULTE MULTE MULTE FELICITĂRI PENTRU ACEASTĂ CARTE!

Acum să te văd.

Ai citi cartea după cele scrise aici de mine?