Pofta de grăsimi

Încă nu m-am dilit de tot. Mai am cale lungă până acolo. Chiar nu aveam cum scrie altfel titlul, având în vedere că subiectul chiar este pofta de grăsimi și în acest mod mi-am propus să dezvolt ideea. Bine, e mai mult decât o idee. Pentru că este una să scriu despre  pofta de dulce pe care cu toții o avem la un moment dat și alta să dezvolt pofta de grăsimi.

Mai întâi și mai întâi,

Ce este pofta?

Eu văd pofta ca pe un impuls/o nevoie de a consuma un anumit aliment sau un anumit tip de aliment, care apare atunci când organismul și creierul lucrează împreună și zic că e ”musai asta” într-un anumit moment. Această prioritate poate fi influențată de nevoi fiziologice, de mecanismele de recompensă și de contextul emoțional sau de experiențele anterioare. Mai pe scurt, nu e atât de simplu pe cât ai crede.

Mai mult, pofta, din cea am trăit și am citit eu pe subiect, e de mai multe feluri:

• Pofta fiziologică – Apare când organismul pare să „ceară” ceva de care are nevoie.
• Pofta de plăcere – Nu este determinată în primul rând de o nevoie nutrițională, ci de dorința de a experimenta plăcerea.
• Pofta emoțională – Alimentul este asociat cu reglarea unei stări afective.
• Pofta condiționată – Este învățată. Nu apare din necesitate, ci din asociere repetată.

Acuma, să NU te încrezi mereu în poftele avute.

Nu toate sunt „mesaje ale corpului”, dar nici nu le putem pune pe toate în categoria de simple capricii. Unele par să fie o combinație între fiziologie, experiență și context, iar provocarea este să învățăm să le deosebim. Tocmai această diferențiere mi se pare unul dintre cele mai interesante subiecte din nutriție și neuroștiința comportamentului alimentar.

Pofta de grăsimi

În contextul în care știu din experiență, dar am și învățat clar în primul an de facultate la Nutriție și Dietetică, grăsimile sunt de două feluri – bune și rele. Asta ca formulare generală. Pentru că din punct de vedere nutrițional, avem grăsimi saturate (rele), grăsimi nesaturate (bune) și grăsimi trans(foarte rele).

• Grăsimi benefice, de consum frecvent– Exemple: ulei de măsline, nuci, semințe, avocado, pește gras. Rol: susțin sănătatea cardiovasculară, funcția cerebrală și absorbția vitaminelor.
• Grăsimi de consum moderat– Exemple: unt, smântână, brânzeturi, carne, ouă. Rol: oferă energie, sațietate și nutrienți, sunt potrivite în cantități adaptate nevoilor și contextului alimentar
• Grăsimi de limitat cât mai mult– grăsimi trans din produse cu uleiuri parțial hidrogenate.  Rol: cresc riscul cardiovascular și nu au beneficii cunoscute pentru sănătate

După acest ”mic” context, hai să-ți povestec întâmplarea care m-a dus la acest subiect.

Eram într-un hypermarket și deja stăteam de minute bune în fața raionului cu unt. Dap, tot analizam pe care să-l cumpăr. De câteva zile simțeam intens o poftă de ”ceva gras” și nu reușeam să potolesc acea poftă. Pofta era canalizată spre senzația oferită de grăsimi și nu spre anumite produse (chipsuri, alune etc) sau branduri. Îmi ploua în gură dacă mă gândeam la o friptură făcută la cuptor, care să aibă și un pic de grăsime. Și, deși mi-am făcut acea friptură, pofta persista.

Încă analizam untul. Iar în mintea mea apăreau și dățile în care am auzit că untul e ”cel mai rău”, deoarece va crește nivelul de colesterol LDL (determină depunerea de grăsimi pe artere). Că nu e bine să recomandăm consumul de unt celor cărora le vom face planuri alimentare…..

Am ales un pachet de unt nesărat și abia am așteptat să ajung cu el acasă, unde l-am amestecat cu sare aromatizată cu chilli, am savurat rezultatul și apoi a fost liniște.

Nu a apărut o stare de euforie și nici dorința de a devora tot pachetul, ci a încetat un zgomot de fond pe care nici nu îl observasem complet până atunci.

Uneori, când sunt obosită și tensionată timp de mai multe zile, observ uneori cum corpul îmi funcționează cu un fel de „zgomot de fond”: o ușoară neliniște, o tensiune difuză, senzația că lipsește ceva sau ceva este dereglat. De obicei, când corpul primește un aliment care răspunde unei nevoi reale (eu cu laptele mă distrez maxim înainte de ciclu), senzația de liniște apare aproape instantaneu și disproporționată față de cantitatea consumată. Dar acum, cu untul am rămas uimită de reacția corpului și a minții.

Care ar fi explicația?

Nu pot spune cu certitudine că acesta a fost mecanismul cazului meu, însă una dintre explicațiile fiziologice plauzibile ar fi cea conform căreia grăsimile stimulează eliberarea unor hormoni implicați în sațietate, care transmit creierului mesajul că organismul a primit suficientă energie.

Uneori senzația nu este „sunt plină”, ci mai degrabă „acum este bine”. Senzație pe care o poți diferenția atunci când simți sau nu simți nevoia de a devora tot pachetul de unt.

Perioada în care am avut pofta de grăsimi a fost una intensă din toate punctele de vedere. Și deja știam că stresul mental consumă resurse într-un mod mai puțin evident decât efortul fizic. Nu e vorba că arzi mii de calorii în plus, dar organismul tinde să caute siguranță energetică și predictibilitate. Alimentele precum untul, smântâna, gălbenușul de ou, brânzeturile maturate sau o carne mai grasă sunt percepute de multe persoane ca fiind hrănitoare în astfel de perioade.

Clar nu mă așteptam ca untul să fie soluția.

Untul moale, aromatizat cu sare și chilli, savurat cu roșii, castraveți și foccacia fără gluten (Oradea – de aici comand eu din când în când ) … au fost wow atât pentru corp, cât și pentru minte.

Recomandarea mea

Gândește-te la pofte ca la un fel de semnal al corpului care are nevoie de filtru. Pofta nu este un verdict și nici un ordin. Este o informație. Uneori vorbește despre o nevoie a organismului, alteori despre emoții, oboseală sau obișnuințe. Înainte să o urmezi sau să o respingi, merită să o înțelegi.

Nu încurajez consumul constant de grăsimi, sub nici o formă.

Dar consumul de unt în contextul unei alimentații echilibrate, nu este același lucru cu imaginea de aliment interzis pe care o are de mulți ani.

Te încurajez să îți asculți semnele care vin din corp. Să fii atentă și să vezi dacă pofta este pentru că fiziologic e de ”acoperit” ceva sau sunt celelalte pofte implicate (majoritatea asociate cu emoții sau dorința de recompensă/pedeapsă).

Cred în echilibru mai mult decât cred în restricții!

Poate că întrebarea nu este „Ar trebui să ignor pofta?”, ci „Ce încearcă să îmi spună ea?”

Tu ce părere ai despre pofta de grăsimi?