Cu terminarea sesiunii aferente celui de-al doilea semestru, e momentul pentru impresii după primul an de facultate la 39 de ani. Da, mai am de făcut practica în următoarele săptămâni pentru a avea oficial încheiată situația școlară aferentă primul an de studiu. Însă pentru mine ce a fost mai greu a trecut.
Ca să afli cum am ajuns eu studentă la a doua facultate la 39 de ani și de ce am ales Nutriție și Dietetică, poți citi acest articol – Studentă la 39 de ani.
Menționez vârsta atât de des pentru că este relevantă și importantă pentru a înțelege de ce unele aspecte le prezint astfel, le văd altfel, le procesez altfel.
Nutriționistul, conform celor găsite online:
Un nutriționist este un profesionist în domeniul sănătății care studiază și evaluează modul în care alimentele și nutrienții influențează starea de sănătate. Acesta elaborează planuri alimentare personalizate pentru a preveni sau trata diverse afecțiuni și pentru a ajuta pacienții să își atingă obiectivele de greutate și stil de viață.
Domeniul nutriției este reglementat diferit în funcție de pregătirea profesională:
- Nutriționist-Dietetician Licențiat: Specialist cu studii universitare de licență (și adesea master) în Nutriție și Dietetică. Are competențe medicale de a evalua starea nutrițională, de a interpreta analize și de a crea intervenții dietetice pentru persoane sănătoase sau cu patologii (ex. diabet, boli cardiovasculare).
- Medic Nutriționist: Medic cu diplomă de licență în medicină generală și rezidențiat/supraspecializare în Diabet, Nutriție și Boli Metabolice. Poate stabili diagnostice medicale și prescrie tratamente medicamentoase.
- Tehnician Nutriționist / Consilier în Nutriție: Specialist absolvent al unui curs de formare profesională. Acesta oferă educație nutrițională, sfaturi pentru un stil de viață sănătos și planuri de menținere a greutății pentru populația generală, fără a trata boli specifice.
Asta-i în terorie, că în practică, mai ales în România, se apelează la orice persoană cu marketing bun care susține că poate oferi rezultate asociate cu slăbitul sau cu diabetul sau cu un stil de viață sănătos.
Tocmai de aceea am considerat că o facultate în acest domeniu mă va lumina și pregăti într-o mai mare măsură pentru aplica profesional ceea ce îmi doresc să practic. Asta a fost teoria mea. Cum a fost în practică?!
Impresii după primul an de facultate la 39 de ani
Pe scurt: A FOST HAOS!
Pe lung…
Le iau pe rând. : ) ) )
Primul semestru a fost cel mai intens din acest prim an de facultate.
Înțeleg și accept faptul că eu am intrat în horă fără prea multe noțiuni legate de unele materii adiacente specializării alese, dar m-am simțit ca luată din oală.
E normal să am nevoie de noțiuni de anatomie de exemplu, însă, nivelul de informație cerută de profesori, așteptările legate de cunoștințele dobândite și folosirea cu adevărat a acestor informații în ceea ce se presupune că face un nutriționist… nici acum nu înțeleg care-i scopul programei!
Ca să nu mai vorbesc de cadrul oferit de facultate pentru susținerea ”laboratoarelor” de specialitate. Majoritatea acestor ore de laborator, unde se presupune că faci practică nu!?, înseamnă ore de urmărit prezentări (de calitate diferită) în diferite formate …. într-o sală de laborator. Iar în orele de laborator unde s-a lucrat ”intens” pe reacții (chimie la greu s-a turnat în primul semestru), ustensilele și materia primă …. foarte slabă ”aprovizionarea” facultății.
Prima sesiune a fost istovitoare. M-am pregătit pentru examene cum nu m-am pregătit pentru toți anii de școală în tinerețe. Nu știam la ce să mă aștept. Nu știam cum vor fi întrebările, nu știam pe ce să mă axez, pentru profesori toată materia predată era importantă. Am avut multe emoții. Și fiecare notă anunțată era pe măsura emoțiilor avute. Scopul meu era să trec la fiecare materie. Și am trecut.
Al doilea semestru a fost mult mai lejer.
Știam deja cum să mă raportez la materie și știam deja cum să prioritizez.
Materii noi, profesori noi. Aceeași nedumerire legată de utilitatea informațiilor în ceea ce presupune meseria de nutriționist!
Același stil în ceea ce privește orele de laborator. Aceeași presiune din partea profesorilor legată de importanța materiilor fiecăruia și aceeași ”bătaie de joc” în ceea ce privește cadrul oferit de facultate pentru implementarea reală a unei structuri.
Al doilea semestru a trecut mult mai repede și sesiunea a fost mai ușor de gestionat.
Ce mi-ar fi fost de folos în acest prim an de facultate
Ca prima întâlnire cu profesorul aferent materiei din orar să fie una în care acesta nu doar prezintă fișa disciplinei (care prezintă) ci și aplicabilitatea informațiilor în ceea ce noi vom face concret în meseria noastră.
Ca profesorul medic al unei materii să nu ne tot repete că nu știe cum vom practica noi meseria (dacă vom avea pacienți sau clienți). Nedumerirea era prezentă tot la al doilea curs și atitudinea era una deranjantă deja.
Ca să ni se explice de ce se cer enorm de multe cunoștințe medicale pentru o meserie care nu are un cadrul medical legal de aplicabilitate.
Ca profesorii care vin doar ca să prezinte informația să fi dispărut din programa facultății (de profesorii misogini să mai menționez?!).
Ca facultatea să ofere o mai mare calitate a serviciilor.
Ca să existe mai multe ocazii în care să se și aplice informațiile prezentate.
De ce am astfel de pretenții
Pentru că eu nu vin cu informații și cunoștințe aferente acestei specializări și nu stau trei an în facultate doar ca să bifez o facultate.
Da, până la urmă eu filtrez ce am nevoie și aplic cum cred eu de cuviință, astfel încât să am rezultate. Pot face asta și fără să merg trei ani la o facultate.
Am pretenții pentru că alternativa ar fi să tolerez lipsa de interes la nivel de facultate și să intru în zona „merge și așa”.
Am pretenții la modul general pentru că în acest loc se formează un colectiv de viitori specialiști care vor lucra cu oamenii în diferite situații.
Am pretenții pentru că și spre mine vor veni pretenții.
Și să nu crezi că nu există pretenții din partea facultății. O vaii. Dacă tot se aplică cu strictețe partea de prezență la cursuri și plată plus recuperare a absențelor la orele de laborator cu amendamentul de maxim 4 absențe/semestru că altfel nu intri în examen, măcar cursurile acelea să merite prezența studenților. Există pretenții și de profesionalism a studenților. Adică oamenii aceștia au pretenția ca tinerii care abia au terminat liceul să se comporte ca speciliști în toată regula când ei primesc superficilitate la greu. Aș râde dacă nu ar fi tristă situația.
Există părți bune?
Există, că altfel aș fi renunțat după prima lună de haos.
Cea mai mare parte bună a studenției este alocată colegilor. Absolut toți au contribuit la dragul de a merge la cursuri, chiar și când știam că iar va trece greu o oră de ascultat cum profesorul vorbește cu monitorul (nu dezvolt că mă bucur că a trecut). Îi cunosc pe toți 40 câți au venit constant la cursuri. Le știu numele tuturor și mă bucur că sunt colegii mei. Chiar și Denis care sigur s-a săturat de organizat grupurile de whatsapp, dar căruia îi sunt și recunoscătoare pentru tot efortul depus în coordonarea colectivului și facilitarea comunicării cu cadrele didactice. Chiar și Dariana care aștepta ca Denis să vorbească cu profesorii pentru unele situații/examene ca să ne poată răspunde la întrebări și să ușureze prezența. Chiar și Alina care mă mir că rezistă după turele de asistentă pe care le face plus viața cu trei copii. Chiar și Natalia care nu „curăță ouă” când profesorii întârzie. Chiar și Luca cel care a zis că nu mai face experiment la chimie cu mine, mai ales dacă este acid sulfuric implicat… și lista poate continua, pentru că fiecare a contribuit într-un moment sau altul cu un gând bun, un zâmbet, o încurajare sau doar sprijin. Ca să nu mai zic de dragele mele Andreea, Dana și Mădălina, cu care sunt sigură că voi păstra legătura mult timp de acum încolo și alături de care voi crea materiale cât de curând.
Mai există o parte alocată profesorilor faini, care au știut prezenta informațiile astfel încât să stârnească interes și au știu face ca relația profesor-student să fie una productivă pe parcursul orelor. Am început să scriu nume, dar am șters. Pentru că sunt subiectivă. Ei știu care sunt, le-am și comunicat aprecierea mea și le-am mulțumit la ore pentru modul în care își desfășoară activitatea profesională.
Au existat și materii faine. Dar nu știu dacă se pot lega de nutriție, la cum este nutriția percepută acum în societate. Aceste materii faine pot zice că împreună cu celelalte părți bune prezentate mai sus au contribuit la o părere acceptabilă asociată cu primul an de facultate.
La 39 de ani altfel gestionezi facultatea
De aceea scriam la început că vârsta este una importantă în acest context.
Mai mult decât toate informațiile prezentate în acest prim an de facultate, decât toate examenele, gestionarea presiunii, timpului și a frustrării sunt cele mai faine lecții. Și poate pe undeva aceasta este un scop secundar (sau principal?) al studenției indiferent de vârstă. Că pentru informații te poți pregăti indiferent că ești în sală de clasă, pe tren, în parc sau pe malul mării. Dar pentru presiune, emoții, frustrări… unde?!
După prima lună de facultate am vrut să renunț. A fost greu. Locul de muncă îmi permite un program flexibil, copiii mei sunt mai mari (12 ani și 16 ani), soțul mă susține și nu pot spune că a existat presiune de a performa în vreun fel. Eu mi-am dorit să fiu mai bună, mai prezentă …. peste tot : ))))) Și până la urmă eram prea obosită și pentru a lua o decizie. Așa că am mers înainte. Am zis să văd cum va fi sesiunea și apoi mă decid dacă merg mai departe sau nu. Și a venit vacanța înainte de sesiune și am profitat la maxim de odihnă și clarificarea priorităților.
Mai există și conceptul ăla vechi cu care mai merg uneori (din păcate), conform căruia dacă ceva nu-i greu de făcut înseamnă că e ceva bai. Și pe lângă faptul că eu, și hai să bag moneda cu vârsta aici, nu mai am atât de mult spațiu de stocare a tuturor informațiilor pe care stimabilii vor să le toarne cu polonicul fără sită, am totuși o experiență în viață. Și mai știu citi întrebările de la examen și să aleg răspunsul care mi se pare logic când nu știu din prima răspunsul. Asta înseamnă că am învățat materia? Asta reflectă cursurile de la facultate? Notele de la examene arată cât de bun profesionist voi fi?
Ceea ce știu sigur că voi face, va fi să îmi păstrez seninul în gânduri, zâmbetul pe buze și dorința de a deveni mai bună în ceea ce fac.
