Dacă la 35 de ani am început să alerg, uite că la aproape 40 de ani reușesc să accept cu toată ființa că sunt o persoană activă. O persoană căruia îi place mișcarea. O persoană care s-a convins singură cât de benefică este mișcarea. O persoană care acum vorbește și scrie din propria experiență legat de beneficiile obiceiurilor mici cu impact mare. Alergare zilnică timp de 1 AN … WOW!
Visam la asta acum câțiva ani când am început să citesc Atomic Habits în timp ce testam impactul alergării și căutam sens vieții mele pe termen lung. Nu sunt cuvinte care să poată exemplifica suficient cât de mare efect a avut cartea Atomic Habits asupra vieții mele. Poți citi în articolele de mai jos câteva idei asociate cu această carte și tot nu cred că este suficient:
- Atomic Habits și puterea micilor schimbări
- Instrumente pentru baza schimbării stilului meu de viață
- Self Love + Self Care = AutoControl
- Observații după doi ani de jurnal alimentar și de mișcare
Acest tip de schimbare nu e musai să vină cu suferință, cu greu constant, cu frustrare. Sau poate vine cu asta și așa funcționează pentru unele persoane.
În cazul meu schimbarea, uriașă de altfel, a venit cu un efort și o ”suferință” de nivel moderat ca intensitate. Nu am avut accidentări sau crampe care să mă chinuie în așa hal ca să le țin minte. Nu mi-a fost rău fizic de la alergare, maxim un disconfort care cu odihnă, hidratare și mâncare nutritivă a fost gestionat cu ușurință (aici mă raportez la alergarea de 30 de km și alergările de 21 de km).
Și culmea, că și lipsa suferinței a fost un aspect greu de digerat. Ca și cum dacă nu sufăr, nu fac bine.
Tocmai de aceea mai mult am avut de lucrat la psihic decât la fizic.
Cum a început alergarea zilnică
Cu o provocare dedicată verii lui 2025.
Aveam nevoie de un obiectiv/stimul pentru cele 90 de zile de vară și pe data de 1 iunie 2025 a prins contur ideea provocării de 90 de zile cu alergare zilnică.
Nici nu ajunsesem la final cu provocarea și deja simțeam că forma aceasta va exista pentru mult timp în viața mea.
M-a ajutat:
- faptul că păstram rutina cu trei zile cu alergare de 5km – adică nu am înlăturat ceea ce stăpâneam deja și în jurul căruia construisem deja un program
- adăugam ceva ușor – adică minim 2kmde alergare care îmi permit să ajustez ruta și ora la care ies la alergat
- flexibilitatea acestui program
- lipsa unei presiuni legate de rezultate punctuale pe partea de alergare – clar altfel ar fi stat treaba dacă mă raportam la timpi sau rezultate sportive
- faptul că pot încorpora alergarea zilnică în TOAAAAATE activitățile (uneori prea multe) zilnice
Alergare zilnică timp de 1 AN
La finalul verii, după cele 90 de zile cu alergare zilnică, am bifat o alergare record (până în acest moment) – 30 de kilometri – despre care acum realizez că nu am scris pe blog, ci doar o grămadă de materiale pe social media.
Ca acest clip de pe Youtube.
Au urmat alte și alte alergări, cu fel și fel de reușite și conștientizări.
Că asta-i partea cea mai faină la alergare după mintea mea – partea în care am descoperit enorm de multe legat de capacitatea mea fizică și psihică, legat de limitele mele, legat de valorile mele.
Și toate aceste aspecte sculptează și formează omul care sunt și omul care voi deveni. Fiind vorba totuși de un proces activ, că nu mă transform în statuie.
În acest an cu alergare zilnică am adunat 1385,88 de kilometri. Aproximativ 156 de ore de alergare. Multe calorii arse.
Dar mult mai multe momente în care mă bucuram de viață, de mine, de ceea ce am în jurul meu.
Ceea ce este fascinant având în vedere că sunt și alergări în care trag de mine în timpul traseului, când simt că nu mai pot … și când ajung la final sunt toată zâmbet!
Am devenit mult mai atentă la ce mănânc – ca și cum faptul că am scos de 2 ani făina de grâu și zahărul din alimentație nu ar fi fost suficient, acum am început să fiu atentă și la partea nutrițională a farfuriei. Doar nu am început degeaba să fiu Studentă la 39 de ani, specializarea Nutriție și Dietetică.
Am devenit mult mai atentă la partea de odihnă. Aspect care încă îmi dă bătăi de cap, asta și din cauza vârstei și a apropierii de premenopauză (altă discuție).
Am devenit mult mai atentă la stres și organizarea timpului. Aici vreau să cred că excelez.
Testez mereu. Adaptez. Aplic. Merg mai departe.
Cu alergare. Cu stil de viață echilibrat.
Vrei să afli ceva anume legat de acest subiect?
Câteva gânduri filmate
