Self Love + Self Care = AutoControl

Self Love + Self Care = AutoControl

La această combinație m-am gândit după ce am trecut prin stările de mai jos.

L-am simțit când încerca să treacă prin cameră. Încerca el să meargă tiptil, dar parchetul ce scârție nu l-a ajutat. M-am speriat și eu de el și el de mine. Am făcut ochii mai mari să văd cât e ceasul și am început să clocotesc când am văzut că e 5 dimineața. În șoaptă, l-am rugat să meargă înapoi în camera lui și să ne lase să mai dormim. A mers bombănind și apăsat, parcă intenționat, să facă și mai mult zgomot. Restul încă dormeau.

Clanța de la ușa lui scârție. Tot cu pas apăsat, se duce la baie. Se întoarce, trece prin cameră și merge în bucătărie. Trage draperiile să se uite pe geam. Eu iar în șoaptă îl rog să meargă în cameră. Merge tot bombănind și cu pas apăsat. Începe să se joace. Îl aud, deoarece camera lui este lângă camera noastră. Clocotesc. Mă învârt în pat pe toate părțile, ”mușcându-mi” limba ca să nu strig și forțându-mă să nu merg la el în cameră cu starea avută.

La ora 6 nu am mai putut. A ieșit din cameră să aprindă becul pe hol, ce bate și în camera noastră, și a mers înapoi în camera lui și a închis ușa.  M-am ridicat și am mers la el în cameră. Era îmbrăcat de școală, cu patul făcut și agitat. L-am întrebat de ce a aprins becul și nu a știut să îmi zică.

Ce simțeam eu în acele momente?

Furie. Frustrare, Nedreptate.

Simțeam că tot ce face este în ciuda noastră. Că așa se ”răzbună”  el pe toate nedreptățile ce consideră că i le facem. Că îi face plăcere să ne vadă nervoși și că nu vrea să recunoască că ne provoacă.

Luam totul foarte personal și mă gândeam la el ca la un adult. Și apoi mă simțeam vinovată că pot să simt asta despre propriul copil.

CEL MAI GREU LUCRU mi se pare să nu iau totul personal de la ai mei copii! Să nu răspund cu furie la furia lor. Să nu răspund cu aroganță la aroganța lor. Să nu îi ignor când ei mă ignoră. Să merg de fiecare dată  cu calm și deschidere spre ei chiar și atunci când mă resping sau mă jignesc.

Crezi că e greu când sunt mici?

Self Love + Self Care = AutoControl

Self Love – Cum să mă iubesc pe mine în astfel de situații, când simt că propriul copil mă urăște?

Self Care – Cum să am grijă de mine când simt că nu pot avea grijă de propriul copil?

Când nu îmi pot controla emoțiile și reacțiile în preajma copiilor atunci simt mă pierd pe mine. Și cad în propria capcană a negativismului. Și mă judec, și mă urăsc că nu pot mai mult, că nu sunt mai mult pentru ei.

După dimineața descrisă mai sus, înainte sigur apelam la mâncare ca să îmi potolesc emoțiile.

Acum, în primă fază am avut nevoie de câteva secunde de respiro și detașare în momentul critic, ca să nu răspund cu nervi la nervi. Uneori trag aer adânc în piept și le răspund cu calm, iar uneori efectiv plec din cameră sau mă retrag din fața lor, pentru că orice răspuns le-aș oferi și orice aș face, în acel moment nu ajunge la ei. Și uneori le răspund și eu cu nervi – aici mă doare cel mai tare.

Dacă tot mă ridicasem din pat ca să îl întreb de bec, am și rămas cu el în cameră. Și am povestit. La 6 dimineața. Și după câteva minute a fost ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Însă într-o dimineață normală ambii copii au trăiri intense, ce se lasă cu reproșuri ori spre mine, ori spre soț, de la te miri ce situație, ori cuvânt, ori privire, ori bluză….

În faza a doua, după ce au plecat ei la școală și soțul la muncă, am rămas acasă cu toaaaată nebunia. În cele mai multe zile lucrez de acasă. Este când merg la birou, este când lucrez în spațiul unde clientul își desfășoară activitatea. Dar în acea dimineață am rămas acasă. În locul în care îmi amintesc de fiecare reproș, de fiecare stare, de fiecare emoție. Și nu face bine acest lucru!

Aveam treabă de făcut și credeam că îmi va lua gândul de la cele întâmplate de dimineață. Dar, nu mă simțeam în stare să lucrez. Cuvintele nu se leagă și planurile de marketing nu se crează când gândul nu este pe aceeași lungime de undă cu starea de spirit.

ATUNCI a intrat în ecuație SelfLove și SelfCare. Sună mai bine iubire de sine și grijă de sine?! 

Ce fac cu mine după astfel de momente?

Cum scriam mai sus, înainte mă refugiam în mâncare. Lucru ce ulterior adăuga altă  vinovăție îndreptată spre propria persoană. Și uneori simțeam –înainte mai des, acum mai rar– că merit să mă simt așa de vinovată. Deoarece nu sunt suficient pentru nimeni, nu fac bine pentru nimeni, mereu sunt nemulțumiri și reproșuri.

ACUM, mă gândesc altfel la mine. Și ce mă ajută cel mai tare este să mă gândesc că:

1. Fac cât pot eu de bine și cât știu eu de bine în situația dată. Nici o situație nu este la fel și nici un răspuns nu este identic.
2. Nu este despre mine și cum mă simt eu. Este despre emoțiile lor și despre cum se simt ei, și cum aș putea să îi ajut să trăiască cât mai ușor acea emoție.
3. Dacă am grijă de mine și ajung să am o stare de bine cât mai mult timp, îi ajută și pe ei. Exemplu: dacă eu rămâneam blocată în starea avută de dimineață, când veneau de la școală mă găseau ciufută.

Știi ce am făcut în acea dimineață?

Am citit 10 minute din Atomic Habits. Am făcut mișcare ușoară în casă. Am ieșit la alergat.

O prietenă tare dragă mie mi-a zis: ” Dacă nu poți schimba comportamentul, schimbă reacția ta la acel comportament!”

Încă nu îmi reușește mereu să schimb comportamentul meu în ceea ce privește trăirile copiilor, dar pot schimba mereu reacția mea la ceea ce simt. Și aici este cel mai bun exemplu de SelfLove și SelfCare. Ce, până la urmă, duce la AutoControl.

Aceasta a fost revelația mea în acea dimineață.

Atunci am realizat la ce îmi folosesc de fapt stima de sine și grija de sine. Acum mai am doar de aplicat cât mai des!

Tu cum reușești să te controlezi în situații tensionate?