Acum că am mers și a doua oară la sală anul acesta, după ce timp de mulți ani nu am fost, nu știu de unde să mai scot înțelepciune pentru a forma un nou obicei sănătos. În jurnal de sală episodul 1 am scris la cald despre experiența avută, dar acum scriu la rece după cel de-al doilea antrenament.
A doua sesiune de distracție a avut loc în altă sală, cu altă persoană ”vinovată” de această acțiune – Carina. O super femeie, care în decurs de un an și jumătate mi-a tocat nervii cu mușchii ei dezvoltați la sală și eu încercam să o tentez cu alergarea… eu n-am avut succes, ea da.
Și da, a fost mult mai bine din punct de vedere al exercițiilor făcute acum, față de primul episod la sală. Pentru că acum am avut mai multă minte și nu am tras de mine astfel încât să am febră musculară 10 zile . Dap, atât am avut după primul antrenament la sală, de am fost la un pas de panică.
Jurnal de la sală – episodul 2
Oxygen Gym Oncea. Sală modernă, vibe de sală cum văd în toate materiale din mediul online. Aparate faine. Oameni setați pe treaba lor. Atmosferă mult prea sobră/rece pentru gustul meu. Bine, nu mă aștept să fie party. Sau să umble cineva după mine doar pentru că-s nouă p-acolo. Doar că mi s-au părut un pic prea crispați oamenii pentru gustul meu. Și nu neaparat că ar fi un lucru rău asta, că în fond se merge la sală și se depune un efort considerabil în unele exerciții, și se vede pe expresia feței asta.
Mi s-a părut însă că oamenii erau setați pe a-și ”pedepsi” corpul că nu este cum își doresc ei să fie și ”uite ce ți-am făcut eu ție dacă nu cooperezi”.
Cumva, mândri că au tras la maxim, chit că asta vine cu durere. Aici îmi dă cu virgulă. Repet, nu văd asta ca pe un lucru rău, dar nu este pe gustul meu.
Am făcut exercițiile și apoi am așteptat câteva zile să văd dacă apar efecte secundare : ))))
Mi-a plăcut cu Carina la sală, dar nu mi-a fost suficient cât să zic că mai merg în grabă.
Nici sala nu m-a convins, nici aparatele, dar nici piticii de pe creier nu sunt convinși că am nevoie de abonament la sală.
Nu reușesc să văd cum mă va ajuta această activitate în ceea ce îmi doresc pentru viitorul meu – sănătate!
Mai merg la sală?
Nu resping complet ideea, dar nici nu mă mai atrage cum o făcea înainte de a merge la cele două săli.
Între timp mi-am cumpărat două gantere și am primit cadou de ziua mea două kettlebell, pentru a lucra cu ele acasă. Și am lucrat. Și clar este loc de mai bine. Pas cu pas dezvolt și acest obicei.
Mă ajută mental această soluție, fiind una care se mulează cât de cât pe programul meu și disponibilitatea mea de a face încă un efort pentru o stare de mai bine în viitor.
