Am uitat în ce an am fost ultima dată la sală, așa că, nu mă întreba. Cea mai ”recentă” amintire cu sala o am dinainte de a avea fetița (are 12 ani acum) și atunci mergeam la sală pentru diferite clase de aerobic, nici nu-mi puneam problema de aparate. Îmi vine în minte o ”întâlnire” mai recentă cu sala, când am fost la AquAngar în Cehu Silvaniei în 2022, dar acolo am intrat pentru a folosi banda pentru alergare – se pune sau nu?!
Și pentru a avea o imagine cât de cât completă a situației, sunt o persoană activă – alerg zilnic, fac exerciții de bază zilnic acasă. Mă simt bine, mă simt în formă. – Alergare zilnică timp de 1 AN
Ce-mi trebuie sală atunci?!
Nu-mi trebuie.
Nu mi-am propus să merg regulat la sală.
Nu mi-am făcut abonament.
Dar, dacă voi avea cu cine merge, o voi face. Poate 1 dată pe săptămână. Poate mai rar. Vedem. Sunt deschisă și la acest gen de mișcare, mai ales că s-a dovedit cât de benefice sunt exercițiile cu greutăți, indiferent de starea fizică, sport efectuat, număr de kilograme avute etc.
Azi am avut cu cine merge la sală și musai să notez undeva ”distracția”.
Jurnal de la sală – episodul 1
De dimineață am fost la alergarea zilnică, azi pe o distanță de 5km. Apoi am fost la birou. Ca pe la amiază să mă întâlnesc cu cele 2 doamne faine care m-au tentat cu sala. Plus domnișoara cu mine, pentru a se familiariza, pentru a încerca și ea anumite aparate/exerciții.
Când am ”terminat”, încercam să-mi dau seama cu ce i-am putut greși atât de grav Mădălinei de m-a pedepsit în halul ăsta. Ea a fost ”responsabilă” pentru punerea în temă cu aparatele și exercițiile. Și pe când am ajuns acasă, mi-am adus aminte de acel moment când noi două am avut o criză de râs la un examen și ne așteptam să ne scoată afară din sală. Cine crezi că a fost ”de vină”? Nu recunosc nimic : )))) mai mult ca sigur acum a reglat conturile, că am văzut-o cum zâmbea când mă vedea cum mă chinui la unele aparate …. știu io!
Mădălina nu e antrenor certificat și nici nu se prezintă astfel și nici nu am pretenții de genul acesta de la ea.
Ea are mai multă experiență la activ cu această activitate & aparatele din sală. M-a ajutat să văd aparatele și ce pot face cu fiecare, și în principiu nu m-a lăsat să mă vaiet prea mult.
M-am bucurat să constat că pe picioare stau bine. Având totuși anii de alergare la activ aș fi fost sincer șocată să fie altfel.
Dar cine crezi că va avea mâine febră musculară la mâini?!
Subsemnata.
Mă mir că pot scrie acum : )))) că de mâncat după, mai exact de dus furculița la gură cu mâncare… mai greu. Efectiv simt că nu am putere în mâini acum. Cumva mă așteptam să fie așa și măcar m-am convins că indiferent că va fi la sală sau în altă parte, exercițiile cu greutăți musai introduse în mișcare zilnică.
Fix ce-mi lipsea!
Sala la care am fost a fost una plăcută. Nu foarte aglomerată, destul de spațioasă și destul de dotată. Mai mult decât sala, a contat compania avută. De capul meu nu voi merge niciodată singură la sală. Am suficiente bătăi de cap cu ieșitul la alergat, dar mersul la sală mi se pare muuuuult mai greu – singură!
De ce mi se pare mai greu la sală?
Nu că este neaparat mai greu să fac mișcare, deși, din punct de vedere al ”activării” unor mușchi la sală se rezolvă mai bine decât în alergare.
Mi se pare mai greu pentru că este mult mai ușor să renunț.
E prea greu un exercițiu? Mă opresc.
Am obosit? Mă odihnesc un pic.
Nu mai am chef? Plec.
Așa aș face eu, nu este universal valabil. Măcar am descoperit că așa funcționez și mă adaptez.
