De departe să te judec dacă așa este cazul. Aștepți concediul ca să te poți odihni? Trist de-a dreptul și mi-aș dori să citești înainte să tragi concluzii.
Am fost și eu în această situație, așa că știu la prima mână senzația. Când număram zilele până să fac bagajele, când creștea entuziasmul pe măsură ce se apropia ziua plecării, doar ca să simt pe propria piele cum oboseala se mută în același loc cu mine în concediu, ca urmare a altor situații pe care le aveam de gestionat. Mai ales dacă eram cu copiii, cum a fost cazul în toate concediile mele de până acum.
Cumva, aceleași gânduri mă găseau și acum 8 ani, când am scris acest articol – Concediul nu este vacanţă
Iar acum scriu după primul nostru concediu în afara țării și după primul concediu cu mai multă înțelepciune (zic eu) legată de dorințele fiecăruia.
Aștepți concediul ca să te poți odihni?
Este trist dacă acesta este adevărul în condițiile în care acesta este considerat a fi singurul moment din an în care te aștepți să te odihnești, să te relaxezi – în deplasare!
Că dacă tu în concediu stai acasă și te focusezi pe odihnă și relaxare este altă treabă.
Dar să mergi la munte sau la mare și să te aștepți DOAR să stai tolănit în pat sau pe șezlong la malul mării, să fii servit cu mâncare și să dormi, vei avea parte de o mare surpriză! Una care nouă ne-a creat destule neplăceri de-a lungul anilor în fiecare concediu la mare sau la munte. Mereu a fost ceva de rezolvat, de împăcat, compromisuri de făcut, frustrări care creșteau din cauza unor diferențe de opinie, ca să ajungem înapoi acasă la fel sau poate mai obosiți ca înainte de a pleca în concediu.
Până am învățat să ne odihnim și să ne relaxăm în afara concediului!
Pentru noi concediul înseamnă expunerea la noi situații, în locații noi, aspect care necesită în primul rând o minte odihnită, un sistem nervos care să facă față provocărilor și deschidere la nou. Iar acestea nu funcționează în parametri buni când oboseala ne însoțește în concediu.
Concediul înseamnă (pentru mine) bucurie, entuziasm, plăcerea de a explora și de a încerca lucruri noi.
Da, mă gândesc cu tristețe la situațiile în care cineva așteaptă concediul doar ca să se poată odihni, pentru că asta înseamnă că:
- fie face prea multe și nu-și vede capul de câte are de făcut
- fie nu știu să spună NU și se încarcă cu multe prea multe
- fie nu știe cum și când să se odihnească și să își acorde atenție propriilor nevoi
- fie trage tare pentru a avea resursele financiare pentru trăi și în concediu ”poate respira”
Cum pot avea un concediu reușit?
Toate cele de mai jos sunt aplicate în afara concediului.
- Mă odihnesc de fiecare dată când mă simt obosită, fără să aștept concediul ca să dorm cât mai mult.
- Îmi apăr limitele personale, oferind informații în acest sens celor cu care lucrez și rezolvând tot ce se poate rezolva în timpul programului de muncă stabilit. Restul este dedicat timpului personal.
- Sunt prezentă și sprijin cât pot familia, fără a-mi seca mie resursele/energia.
- Am învățat să spun ”NU” situațiilor care m-ar afecta negativ.
- Am învățat să verbalizez mai des și mai clar ceea ce îmi doresc și ceea ce îmi face bine. Pentru că dacă sunt bine cu mine, pot fi bine și pentru cei din jurul meu.
Iar când sunt în concediu, am învățat să fiu mai calmă și să am mai multă răbdare cu cei de lângă mine.
Da, încă mă pot da peste cap copiii sau soțul cât timp suntem în vacanță. Pentru că fiecare își dorește altceva de la concediu la un moment dat. De aceea încercăm să ajungem la cât mai multe interese comune, fără a ne răni sau jigni. Pentru că este atât de ușor să ajungem la astfel de situații când oboseala este prezentă și frustrarea crește când simți că faci pe placul tuturor și numai tu nu ajungi să te bucuri de concediu.
Pentru că prețuiesc mai mult liniștea
Atât liniștea interioară, cât și un soi de liniște în jurul meu.
De aceea am ajuns să văd concediul ca pe un moment de explorare și bucurat de viață și oamenii care-mi sunt alături.
Agitația de la malul mării de exemplu, mizeria de pe plajă, oamenii grăbiți să ajungă cât mai mult la odihnă și relaxare prin zgomot, copii urlând de oboseală, mâncare la fiecare pas …. nu mai sunt o opțiune pentru mine. Când a fost asta o opțiune era pentru că atâta știam, atâta puteam alege, să fiu înconjurată și să tolerez astfel de locații.
NU mai este cazul.
Mi-aș fi dorit să am mai multă încredere în mine, să fiu mai categorică, să nu aștept atâția ani pentru a alege altfel. Deși, îmi enumăr acum în minte justificările pentru fiecare alegere din trecut pe acest subiect, justificări care atunci potoleau frica ce ardea în mine. Și sunt împăcată cu tot ce am făcut.
Până la urmă, doar văzând și trăind anumite lucruri poți avea termen de comparație!
Aștepți concediul ca să te poți odihni?
Trist sau nu?!
