La cât am scris despre mâncatul emoțional și importanța gestionării emoțiilor și cum am trecut printr-o transformare fizică atunci când am eliminat făina și zahărul din alimentație … mai am de zis despre ce fac cu pofta de dulce?!
Pfoaaaaiiii… oftez greu. Pentru că ideea acestui articol a venit după niște săptămâni grele în care alegerile au fost în direcția ”alege-ți greul”. Vezi mai multe detalii despre acest concept în acest articol – Alege-ți greul
Și ca să fiu sinceră până la capăt, deși nu am ascuns nimic, se vede și pe mine că zahărul a revenit în alimentația mea. Și aici mă refer la aspectul fizic.
Sigur, nu se vede în poză kilogramele puse după ce am dat jos anul trecut aproape 20… pentru că starea mea de spirit este una bună… în general. DAAAAR, Sunt bine cu mine NU ar trebui să fie o scuză. Și despre poză musai să mai zic și de ținută. Pentru că a fost pentru prima dată când m-am simțiti confortabil să aleg să port o rochie cu adidași. Minunat m-am simțit.
REVENIND
Ce fac cu pofta de dulce?
M-am gândit la acest aspect în timp ce îmi pregăteam un dulce care să îmi potolească pofta dar care să fie în categoria alegeri înțelepte.
Banană, unt de arahide, ciocolată neagră.
Și vai cât sunt de mândră că am făcut acest desert în loc să aleg vreun dulce din comerț.
Doar că nu este mereu așa de ușor. Sunt TREI situații care au legătură cu pofta mea de dulce și despre ele vreau să scriu mai detaliat.
Context – Pofta de dulce apare în cazul meu în momente în care sunt foarte încărcată emoțional. Și cum recompensa sau alinarea prin desert A FOST în trecut metoda prin care făceam față intensității acestor emoții, tentația de a alege calea ușoară este mare. Și totuși, sunt trei posibile reacții:
- Cedez impulsului de moment și acopăr golul creat de intensitatea emoțiilor prin desert. Aceasta este reacția cu cel mai mare impact negativ în viața mea.
- Caut să acopăr acel gol cu variante de desert mai puțin dăunător – fructe sau desert fără zahăr (am câteva opțiuni la îndemână, doar timp să am ca să le pot face).
- Stau cu mine și mă uit de unde vine acest gol care simt să îl acopăr cu desert. Aceasta este cea mai grea variantă și este cea care mă ajută cel mai mult.
Mă vezi scriind despre Sunt Bine cu Mine, despre alegeri înțelepte, despre timp cu mine și acum mă vezi scriind altfel.
Și scriu tocmai pentru că și aceste momente fac parte din viața mea. Fac parte din schimbarea mea, din îmbunătățirea stilului de viață.
Ce îmi lipsește acum?
Cum am reușit să trăiesc mai mult de 6 luni fără să mănânc făina sau zahăr?!
Eram foarte calmă. Mi-am acordat timp să încerc și nu a fost nici o presiune.
Au venit între timp alte presiuni. Timpul parcă a explodat, mă tot lovesc cioburi și sunt ocupată să mă feresc de ele și să mă vindec. Și n-am găsit până acum resurse care să îmi arate cum să trăiesc unele situații astfel încât intensitatea lor să fie una gestionabilă. Da, știu că sunt multe ”ups and downs” în viață, însă punctele de cotitură sunt la distanțe tot mai mari unele de altele.
Din nou, toate fac parte din ceea ce eu aleg și eu le permit să mă afecteze.
Cel puțin asta nu s-a schimbat deloc în stilul meu de viață. Când am realizat că nimeni nu este de vină, nimeni nu mă obligă să fac nimic și asta înseamnă că responsabilitatea este doar la mine… atunci am fost muuult mai atentă la mine. Posibil să mă fi culcat pe o ureche și să am impresia că încă sunt în control, când de fapt cam dau rateuri în ultima perioadă. Stres + Lipsa de odihnă + Stres + Copii + Presiune financiară (element nou în ecuație) … nu au cum să facă treabă bună împreună.
Posibile soluții:
- Bomboane de casă fără zahăr
- Pandișpan fără zahăr cu mere
- După un an de mișcare; Partea a doua
- Self Love + Self Care = AutoControl
La cât ești tu de ambițioasă sunt sigura ca vei găsi tu o soluție sa îți revii la normal.