Sunt bine cu mine NU ar trebui să fie o scuză

Pentru că titlul nu îmi permite să scriu o idee atât de complexă … Sunt bine cu mine NU ar trebui să fie o scuză pentru lipsa de acțiune, de schimbare în bine. SelfLove, SelfCare, Acceptarea de sine, Iubirea de sine sunt concepte ideale pentru oricine, dar NU ar trebui să țină loc de acțiune, de schimbare.

Au trecut 6 zile fără alergare. Ceea ce este mult. Timp în care am revenit la alimentația proastă ce o aveam înainte. Fără o motivație anume, specifică, concretă. 6 zile în care am fost jos. Obosită, sătulă. Zahărul a devenit pentru scurt prieten ….. După 6 zile am zis că e suficient. Am stat suficient în această stare și ar fi cazul să mă scutur. Și am ieșit la alergat, pe o ploaie măruntă ce a apărut pe la mijlocul alergării, cu un chef spre zero, dar am ieșit.

În aceste 6 zile, eu eram bine cu mine. Cei din jur erau bine cu mine. Nu făceam nimic ieșit din comun, dar știu din propria experiență că micile excepții pot deveni mici obiceiuri ce duc la mari rezultate. Depinde de mine să duc obiceiurile înspre rezultate bune sau nocive.

Am învățat în ultimii doi ani să mă ascult și să mă observ mult mai bine. Să trag de mine când știu că pot mai mult, să plusez unde simt că e loc, să strâng din dinți când simțeam că e nevoie, DAR de departe cel mai greu mi-a fost să mă opresc sau să mă las atrasă de răul atât de cunoscut, ce mai dă târcoale când îi las loc.

Am învățat să-mi trăiesc fiecare stare, până la epuizare. Altfel îmi va târcoale și va rămâne în fundal. Aici mă refer mai mult la obiceiurile nocive. Dar și obiceiurile noi, ce-mi dau entuziasm, trebuie trăite până la epuizare. Ca să se cimenteze și să devină o rutină. Să facă parte din mine, nu ceva ce fac ocazional pentru boost de energie.

Citatul meu preferat:

”Cea mai mare amenințare care planează asupra succesului este plictiseala, nu eșecul. Ne plictisim de anumite obiceiuri pentru că nu ne mai oferă plăcere.” –

Sunt bine cu mine NU ar trebui să fie o scuză

Paragraful de mai sus a completat în aceste zile ideea pe care o aveam de câteva săptămâni. Cu un pic înainte de scandalul cu celulita și ieșitul la plajă. Fără a avea vreo legătură, cu două zile înainte de scandal am făcut o poză lângă piscină și aveam de când să scriu despre trăirile ce m-au încercat de-a lungul timpului, deoarece este prima poză în care apar din cap până în picioare și atât de expusă. Pun mai jos poza, ca să nu fur atenția de la scris : )))

MULȚI ANI am fost bine cu mine. Doar că am fost la modul greșit.

A fi bine cu mine înseamnă a căuta să fiu mereu cea mai bună variantă a mea, fără efort considerabil.

CONCRET

• eram bine cu mine, chiar dacă mai aveam un pic și atingeam suta de kilograme
• eram bine cu mine, chiar dacă copiilor le ceream un anumit program și eu eram pe lângă
• eram bine cu mine, chiar dacă profitam de scuza ”mă accept așa cum sunt”

Sunt bine cu mine NU ar trebui să fie o scuză pentru nimeni.

Da, accept faptul că am kilograme care nu ar trebui să le am DAR depun un efort real să schimb asta. Nu mă mint că fac mișcare și nu sunt rezultate, dacă eu am o alimentație precară.

Da, accept faptul că am celulită și vergeturi DAR dacă vreau să se estompeze caut creme și tehnici ce să mă ajute. Nu aștept să treacă de la sine și mă plâng că nu pot purta o haină fiindcă nu se vede bine.

Da, accept faptul că uneori mănânc prost DAR merg la terapie să descopăr de ce mănânc emoțional și rezolv emoțiile ca să pot gestiona mâncarea.

Sunt câteva exemple. În cazul tău poate fi diferit. Poate sunt alte situații în care îți este mult mai ușor să îl iei în brațe pe „mă accept așa cum sunt” decât să cauți să schimbi ceva spre bine.

”Rău cu rău dar mai rău fără rău” șterge-l din gânduri!

Acceptarea răului în care ești, pentru că îl poți gestiona așa rău cum e, este o amăgire. Poți spera că va fi mai bine. Dar se va îmbunătăți doar când nu vei mai accepta răul în care te învârți.

Materiale adiacente acestui gând:

• #PauzaPrinMiscare și impactul ei în viața mea
• N-am nici un chef să fac; Hai să încerc; Ce bine că am făcut
• Alege-ți greul
• Pedeapsa din farfurie. Sau recompensă?
• De ce nu m-a ajutat nutriționistul
• Instrumente pentru baza schimbării stilului meu de viață

*poza cu pricina

Extensie a conceptului

Sunt bine cu mine NU ar trebui să fie o scuză dacă o reformulez și astfel….

Sunt bine cu mine și cei din jur NU ar trebui să fie o scuză 

pentru tolerarea comportamentului și acțiunilor celor din jurul nostru.

OHOOOOOOO și cât  aș vrea să ajungă această idee la bazele gândirii tuturor. 

Pot trăi și fără să-i zic vecinului că nu accept gălăgia după 11 noaptea. Recuperez somnul altfel.

Pot trăi și fără să-i zic părintelui din parc ce-și duce copilul la copac să facă treaba mare și nu strânge după el. Evit zona respectivă și aia e.

Pot trăi și fără să le fac obervație adolescenților din fața  blocului că vorbesc ca la ușa cortului. Au ei părinți care să-i educe.

Pot trăi și fără să iau apărarea vecinei ce a primit o palmă în piață de la un bărbat necunoscut. Cine știe ce au ei de împărțit.

Pot trăi și fără a-i zice vânzătoarei de la pâine să spele pe mâine sau să poarte mănuși când lucrează cu pâinea. Cumpăr din altă parte, restul dacă văd bine, dacă nu, nu.

Pot trăi cu puncte negre pe față toată viața fără a păți ceva rău. Dar dacă îmi doresc un ten curat, fac ceva cu acele puncte negre în fiecare lună.

Pot trăi fără să-mi fac planuri pentru bătrânețe, gândindu-mă că vor fi nepoți prin preajmă și atât. Dar dacă îmi doresc o viață activă și după 50/60 de ani, voi începe să mă gândesc la mine de pe ACUM!

……..

Ai prins ideea, nu?!

Exemplele pot continua, sigur ai deja și tu câteva în gând. Și da, putem trăi și fără să ne implicăm. Mai ales dacă sunt în afara bulei noastre în care ne învârtim. DAR, ce model oferim copiilor?! Cu ce preț tolerăm ce tolerăm?

Înainte de a mă contrazice, mai gândește-te un pic la această idee. Și filtrează până vezi imaginea de ansamblu. Privește din afară o situație. Ca și cum ai privi de deasupra. Apoi zi-mi ce ai văzut.

Acceptarea NU ar trebui să fie o scuză pentru lipsa acțiunii!