Carieră sau copil? Revelație personală

A alege între carieră sau copil este ca și cum aș alege între două stări diferite care mă fac să mă simt întreagă.

Cariera este partea mea profesională, unde îmi etalez abilitățile profesionale, unde sunt răspunzătoare pentru propriile mele acțiuni. Copilul este partea mea emoțională, unde încerc să fac o treabă cât mai bună, dar nu sunt mereu răspunzătoare pentru situațiile create de acesta. Că doar este copil!

Atunci, cum alegi? Sau cum le combini? 

La un moment dat am scris pe blog articolul Mami casnică sau la muncă? Dacă situația financiară permite, este chiar tentant să alegi să stai acasă cu copilul.  Doar că la un moment dat ai nevoie de ceva, de altceva. De apartenența la un grup social ce să nu aibă neaparat legătură cu viața de mamă. Să poți să pui în practică ceea ce ai învățat înainte de a deveni mamă.

Personal mi-a fost greu să mă întorc la muncă după primul copil. M-am adaptat destul de repede, însă emoțional eram o epavă. Mai ales în zilele în care copilul era bolnav și eu căutam soluții, ori să stau cu el, ori să stea altcineva cu el ca eu să merg la muncă.

somproduct.ro%20

După un incident mai grav de sănătate, am renunțat la locul de muncă, am ales să stau cu el acasă și ne-am pregătit pentru al doilea copil. Și căutam soluții pentru a munci de acasă. Ca și cum nu mi-ar ajunge tot ceea ce fac în casă și cu copii… !

Așa am ajuns să scriu pe blog

Mi-a oferit posibilitatea de a munci de acasă și totuși să fiu prezentă în viața copiilor mei. Mult mai mult decât dacă aș avea un loc de muncă.

Se pune acest ”job”? Ai o carieră dacă scrii pe blog? 

Da și nu prea. S-ar pune în momentul în care ai avea contracte care să îți aducă venituri constante. Dar acele contracte de obicei îți solicită atenția și implicare ca la un loc de muncă normal. Și iar ajung la dorința de a fi cât mai prezentă în viața copiilor mei.

Este totuși o cale pentru a împăca mai multe dorințe personale. Având venituri cât să simt că nu fac ceea ce fac degeaba.

Revelația personală de care ziceam în titlu

Promit că revin și cu un clip în care să povestesc mai multe despre acest subiect. Însă, acum, aici, pot scrie revelația personală, fără a găsi prezentare mai specială.

Pe partea profesională, mi se potrivește rolul de partener/colaborator!

Am încercat să fiu angajată și nu a mers cum îmi doream. Și poate pe viitor, dacă voi găsi acel loc de muncă cu programul dorit și cu renumerație pe măsura sarcinilor, poate voi reveni în câmpul muncii.

  kifra.ro

Mă gândeam la un moment dat să îmi deschid o firmă. Doar că nu am nici ideea de afacere care să zic că mi-ar aduce satisfacții financiare și personale, și nici finanțele necesare investirii într-un asemenea proiect.

Așa că, mi-am dat seama că ar trebuie să mă concentrez mai mult pe ceea ce am, pe ceea ce știu face și să dezvolt această aptitudine. 

Se poate munci în acest fel cu contract de colaborare sau contract de drepturi de autor. Căi sunt, doar să le pun în aplicare cât mai bine!

Carieră sau copil?

Cea mai urâtă întrebare! Și cumva tot noi suntem de vină că am ajuns să ne întrebăm acest lucru, ca și când acestea două nu ar putea exista împreună!

Da, clar necesită mai mult efort, mai multă implicare!

Da, clar nimeni nu te va înțelege, chit că le faci pe ambele, chit că alegi una din ele. Mereu va fi cineva care să te judece pentru alegerile făcute!

Dar contează chiar atât de mult părerea celor din jur?

Pot ei decide în locul tău?

carieră sau copil

De ce am ales să scriu aceste rânduri

Simt că este mult prea multă presiune pe mămicile din jurul meu. Să le facă pe toate și să le mai facă și bine!

Să educe copiii, să țină familia legată și să schimbe și lumea dacă poate.

Ca apoi să ajungem să ne simțim inferioare, incapabile de a ne ridica la nivelul așteptărilor celor din jurul nostru. Dacă îndrăznești să te asculți, oare ce ai găsi?

Când am auzit prima dată de dezvoltare personală, am zis că-i încă o cale de fraieri oamenii. Și o vreme am mers cu această etichetă la tot ce găseam în jur pe subiectul dezvoltare personală.

Până am început eu să îmi pun întrebări. Să mă ascult. Să îmi ascult instinctul și apoi să încerc să înțeleg de ce cei din jur nu reușesc să vadă ceea ce fac. Nu reușesc să vadă cât de puternic este impactul unor cuvinte aruncate în vânt sau ale unor acțiuni superficiale.

În mare parte în cărți mi-am găsit răspunsuri sau sprijin. Cum este această carte descrisă în articolul Poate o carte să îmi schimbe viața?

Apoi am găsit sprijin în oamenii din jur, care au început să apară fără să-i caut. Așa se întâmplă de obicei cu lucrurile bune! Vin când ai nevoie mai mare de ele, fără să le cauți în mod express.

Cu acești oameni știu că voi face lucruri mărețe! Care să ajute și alte femei să găsească o cale potrivită pentru a răspunde la întrebarea ”carieră sau copil”!

Cum ți se pare acest subiect? Cât de pregătită crezi că ești?

22 Comments on “Carieră sau copil? Revelație personală”

  1. Am noroc de angajatori înțelegători!Nu am întâmpinat probleme din contra m-au înțeles mereu!Am plecat mereu de la serviciu când cei mici au avut nevoie de mine și astfel cei mici sunt mereu pe primul plan!

  2. O intrebare care ne pune in dificultate pe foarte multe dintre noi! E foarte greu sa gasesti un job care sa-ti permita sa ” jonglezi” cumva cu timpul astfel incat sa iti poti permite timp de calitate cu copilul tau, motiv pentru care am ales sa raman acasa cu fetita mea, doar ca..imi lipseste implinirea/ satisfactia pe care ti-o aduce un job, plus ca sotul, din cauza situatiei financiare pune presiuni asupra mea ca si cum faptul ca stau acasa, trebaluind toata ziua si incercand sa satisfac si nevoile copilului nu ar fi de ajuns. Oricum, cred ca as ” scapa” mult mai usor psihic daca as merge la munca.

    1. Psihic ar fi tot la fel! Pentru ca desi nu ar mai fi presiunea financiara atat de mare, tot nu te-ai simti tu ok ca petreci prea putin timp cu fetita.

      Este foarte greu sa gasesti acel punct de mijloc. Si inceputul cel mai potrivit ar fi unul in care sa pornesti o conversatie cu partenerul tau. Sa discutati civilizat despre ceea ce veti face impreuna pe viitor, astfel incat frustrarile sa fie la un nivel cat mai mic!

      Sper sa ai rabdare si ambitia pentru a cautat acel punct de mijloc!

  3. Norocul meu e ca sunt psiholog si am imbinat atat de fain meseria de mama cu meseria propriu-zisa. Asa ca fac ceea ce imi place, cand si cum vreau,dar am si timp pentru copii mei. De fapt am timp pentru ei, apoi lucrez.

  4. Sigur este perfect sa stai ac asa si sa-ti petreci timpul langa copil! Poate nu ca nu succesul in cariera este ceea ce te face sa-o alegi, ci de cele mai multe ori banii sunt motivul!

  5. Acum sunt in concediu de maternitate,dar când mă voi hotărî să îmi caut un job va fi de noapte(o noapte la muncă-o noapte liberă), ziua să mă ocup de fetița.

    1. Cred ca ai putea gasi o calea mai buna. Caci daca vei munci noaptea, ziua nu vei fi mereu apta de provocarile lansate de fetita. Sunt sigura ca va fi nevoie de rabdare si ambitie si chiar de unele compromisuri, pentru a ajunge intr-un echilibru.

  6. Eu sa stii ca am mers pe acelasi principiu. Am preferat sa scriu pe blog decat sa am un job platit prost care ma tintuiasca la un birou 8 ore. Cand simt ca am nevoie si de altceva am sa imi caut si un job. Deocamdata vreau sa ma bucur de copilaria copilului meu

  7. Intr-adevar, se pune multa presiune si e foarte greu sa le faci pe toate, cand nu ai ajutor. Eu momentat stau acasa cu cel mic, pentru ca nu am avut [pe nimeni sa ma ajute, sa il poate lua o zi de la gradinita, sa stea cu el cand e zi libera. E complicat…

  8. Pentru copil, as renunta la tot, spun asta acum, dupa multi ani de incercari. Dar cred ca poti jongla intre viata de mama si cariera.

  9. Si eu sunt in dilema aceasta, incerc totusi sa fac ceva chiar daca „stau” acasa. Desi este un pic mai greu decat daca te-ai duce la un job normal.

    1. Este mai greu fiindca avem noi asteptari prea mari de la noi. Caci, si daca ne-am duce la un job normal tot ar trebui sa facem mare parte din sarcinile ce le facem si fara job. Nu?!

  10. Am citit cu mare drag acest articol. Mă regăsesc perfect, mai puțin partea cu copilul. Nu am copil încă dar am job cu normă întreagă și scriu și pe blog. E clar care îmi face mai mare plăcere dar am nevoie și de bani.

  11. Eu nu mi-am permis sa stau acasa si sincer nici nu stiu daca mi-as fi dorit. Am si avut cu cine sa las copilul si de asta nici nu mi-am facut griji . Imi place sa socializez,dar imi place sa si stau acasa fara sa am un sef sa imi spuna ce sa fac :)) E complicata situatia, cel putin la mine

Părerea ta contează pentru mine!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.