Cunosc mult prea bine zicala ”cui pe cui se scoate” și o aplic cu succes în mai multe aspecte ale vieții mele. Cum se potrivește asta cu alergarea?
De exemplu, atunci când sunt cu răceală la purtător, ies la o alergare ușoară și instant mă simt mai bine.
Sau când sunt stresată, apăsată de anumite situații, ies la alergat și dacă nu îmi liniștesc gândurile măcar echilibrez oboseala psihică cu oboseala fizică. Cam acesta este și motivul principal care a stat la baza ieșirilor mele la alergat la început și de ce am continuat de să mă țin de alergat.
RARE au fost situațiile în care am ieșit la alergare gata obosită – fizic și psihic…..
…………………………… Cum a fost azi : )))))
ȘI TOTUȘI……..
Fără a-mi crea o presiune suplimentară sau un stres inutil sau așteptări care să mă apese, să mă îngreuneze, azi am ieșit la alergat și am alergat și 10km într-un ritm bunicel (acesta a fost bonus).
A fost o ieșire minunată, în care mi-am demonstrat încă o dată că cele mai mari piedici personale sunt create de propria mea minte!!!
