Profil de şoferiţă

Al meu profil de şoferiţă este unul taaaaare complicat. Şi nu datorită unor evenimente sau alte cele, ci fiindcă femeia la volan este de obicei văzută într-un anume fel. Motive sunt, căci sunt persoane care chiar se zbat pentru a face faţă presiunii ce vine în momentul în care eşti în scaunul şoferului. Dar, de ce te încăpăţânezi să continui dacă nu îţi este comodă situaţia?!

Zice asta, femeia care nu a avut nici o înclinaţie către maşini sau condus….. până nu a condus una.

profil de soferita

Împinsă de la spate

Sunt copilul cel mare în familie, iar mama a vrut cu tot dinadinsul să mă vadă şoferiţă. Ea a făcut şcoala de şoferi când avea vreo 35 de ani şi a cosiderat că musai şi fetele ei să facă acest pas.

Am împlinit 18 ani când eram în ultimul an de liceu. Şi cu toate că majoritatea s-ar concentra doar pe bacalaureat, eu mă concentra cumva pe orele de şoferie. Care au venit foarte natural. Mă simţeam bine la volan, stăpână pe un obiect ce multora le dădea emoţii.

Emoţii am avut şi eu în primele ore, dar mi le-am stăpânit foarte bine. La teorie mă pricepeam, la condus mergeam pe instinct. Astfel că atunci când a venit momentul examenului, am trecut din prima la teorie, dar am picat la practică.

Să vă zic motivul?! ” Domnişoară, prea vă băgaţi ca un profesionist în trafic. Mai mergeţi la câteva ore şi reveniţi!

Când m-am dat jos din maşină a început să plouă. Atât cu lacrimi pe obrajii mei, cât şi cu apă din nori. Nu mă aşteptam la acest verdict, doar făcusem şi faimoasa întoarcere din trei mişcări, pe lângă calmul ce l-am avut la volan. Mi-a luat tot cheful de a conduce! Şi am mai şi stat câteva  minute bune în ploaie până au venit ai mei după mine.

Abia după trei luni am încercat iar să trec examenul. Şi de data asta am reuşit. Astel că, sunt şofer cu permis de conducere categoria „B” din anul 2005!

Au trecut ceva ani, nu?!

Ce am observat eu în aceşti ani?

Că este foarte greu să fii şofer şi că oamenii de obicei nu iau în serios această responsabilitate pe care o au atunci când sunt la volan!

Când eşti la volan, trebuie să fii atent la numeroase lucruri. Pe lângă coordonarea autovehiculului, mai trebuie să fii foarte atent la ceea ce este în jurul tău. Şi, de multe ori trebuie să INTUIEŞTI ceea ce vrea să facă unul sau altul. Da da, intuiţia este cea care te poate salva de un drum la service sau mai grav, de un drum la spital.

Sunt oameni care nu cunosc ce înseamnă semnalizarea. Sunt oameni care nu ştiu să se asigure atunci când traversează chiar şi o trecere de pietoni- Omul cocoş pe trecerea de pietoni. Sunt oameni care sunt prea grăbiţi pentru a aştepta la rând. Şi atunci, nu doar că trebuie să fii calm, dar şi să ignori ieşirile de acest gen.

 Calmul este cel care te salvează în trafic. Nu ai de ce să te grăbeşti! Decât dacă eşti şofer pe ambulanţă!

Contează maşina?

Mulţi zic nu, eu zic DA!

Prima maşină în care eu am fost cea din spatele volanului, a fost Dacia 1310. Una roşie. Şi pe care am reuşit să o stăpânesc multă vreme. Şi cum să fac faţă diferitelor momente în care vreo piesă de sub capotă făcea figuri. Apoi am condus tot o Dacia 1310, dar una albă.

vegis nou

Au fost în familie conduse. De mine şi de mama. Tata nu mai avea permis, fiindcă un accident destul de grav din „86, l-a lăsat cu unele probleme care nu îi mai permiteau să dea examenul auto. Iar sora era prea mică şi nu avea permis. Dar era foarte nerăbdătoare să se apuce (a luat permisul după vreo 4 ani de încercări 😛 ).

Maşina este cea care îţi oferă siguranţă când o manevrezi. Dacă vreo piesă nu este ok, dacă vreo comandă este compromisă, urmările pot fi neplăcute.

Eu, Dacia albă a familiei am şifonat-o.

Ploua cu găleata afară, eu mă îndreptam spre bunici, pe E60. Cred că aveam 70km/oră. Când a sărit un câine în faţa maşinii, am pus o frână de am crezut că iese pedala prin podea. Plăcuţele de frână de la roţile din spate nu au cuplat comanda, astfel că am reuşit performanţa de a face o piruetă pe drum, care nu doar că m-a trimis pe cealaltă bandă, dar m-a proiectat şi într-un şanţ cu o adâncime de 1,5 metri. Norocul meu a fost că nici o maşină nu a trecut în acel moment pe acolo. Şi este o rută destul de circulată, mai ales de tir-uri.

Centura de siguranţă a fost cea care m-a împiedicat să ies prin parbriz. Chiar dacă m-am ales cu o vânătaie de toată frumuseţea. În schimb, impactul cu şanţul a fost atât de mare, încât a ieşit bateria de sub capotă. Şi toată partea dreaptă a caroseriei a fost afectată. A fost nevoie de o maşină mare care să scoată dacia din şanţ. Se adunase ceva lume, plus Poliţia. Au pus bateria înapoi sub capotă şi au dat o cheie. Şi maşina a pornit din prima.

Eu reacţionez altfel în momentele dificile sau tensionate. Ca să nu plâng sau să mă impacientez, zâmbesc. Eram bucuroasă că nu s-a întâmplat nimic mai grav. Plus că a trebui să mă adun, căci a trebui să conduc maşina până acasă. Şi apoi echipajul de Poliţie m-a dus la spital pentru un control. Ca să fie siguri că sunt ok.

Contează maşina!

Contează vechimea maşinii. Contează uzura sa. Contează calitatea cu care a fost construită de la bun început.

Nu  ştiu să vă dau modele de maşini, căci nu mă pricep la ele. Sunt toate o apă şi-un pământ pentru mine. Când a fost vremea să am maşina proprie, am ales după instinct.

Mama la volan

parenting experts

Acum am o responsabilitate şi mai mare!

Nu doar pentru mine şi cei care participă în trafic, ci şi pentru comorile care le duc cu mine când  sunt cu maşina.

Soţul nu se pune, căci lui şi acum îi este frică să se urce în dreapta şi eu să fie şoferul. Nu şi-a cizelat senzaţia oferită atunci când nu este stăpân pe maşină. Sau când mă vede cum conduc!

Am o siguranţă de sine, care îmi oferă încrederea de a merge oriunde cu ai mei copii. ÎNSĂ, mereu folosim sistemele de siguranţă! Fetiţa acum este cu scaunul auto, băiatul foloseşte centura de siguranţă a maşinii. Iar eu niciodată nu am plecat de pe loc fără să îmi pun centura.

Cu toate că am avut acel eveniment neplăcut în trecut( în urma căruia nu am primit nici un contarvenţie, fiind singurul participant al accidentului afectat), nu am primit nici o amendă, nici un avertisment, nici un punct de penalizare legat de conduita mea în trafic. Şi sper să rămână mult timp aşa!

Mama la volan se relaxează. Este o stare pe care o caut mereu şi în alte moment, nu doar în maşină. Greu de găsit. dar nu imposibil.

Profil de şoferiţă?

Va urma…..

22 Comments on “Profil de şoferiţă”

  1. Si eu sunt de parere ca masina conteaza. Te poate ajuta mult si salva din multe situatii. Eu am dat de carnet dupa ce m-a rugat iuby sa-mi iau permisul sa poata bea si el o bere

  2. Wow ce poveste ai avut cu sofatul! Sunt multe motive pentru care elevii sunt picati in ziua de azi si de aceea multi devin descurajati. Ma bucur ca ai dat apoi testul soferiei din nou. Cat despre trafic…stim sa conducem, dar ne ferim de cei care nu stiu.

  3. Eu sunt de parere ca e bine sa ai permis si sa iti invingi frica de a conduce. Spun asta si pentru mine..nu mi-e teama sa conduc, caci nu conduc nici cu viteza si incerc sa merg legal..dar eu am o problema cu parcarile, cu locurile stramte si prea inguste…
    AI avut noroc in ziua aia! Iar batrana Dacie a pornit din prima…super!

    1. Am avut mare noroc. Si ca Dacia greu mai gasesti…. dacia aia de se facea pe vremuri!!!
      In Bucuresti cred ca este o mare nebunie legata de trafic, parcari si alte cele! Cred ca as avea nevoie de pastile pentru tensiune… desi nu ma vad in veci in traficul acelui oras, pe post de soferita! 😛

  4. Eu nu am așa multă vechime în ceea ce privește permisul…din 2011… iar în ceea ce privește condusul mai rău…am condus o perioada…cât am fost gravida…că deh îmi luase soțul mașină…cu banii de pe nunta…el nu avea carnet atunci…și la câți nervi își făcea din cauză că eu conduceam încet…eram 2in 1…și responsabilitatea dubla nu?..a pus burta pe carte și a luat și el permisul.. acum conduce el …eu foarte rar mă urc la volan…in urma operației pe coloana vertebrală am luat pauză ..de teama că nu mai am stabilitate și reflexele bune…de curând m-am mai urcat…așa câte puțin…poate pe viitor o sa mă încumet sa iau din nou taurul de coarne…

    1. Of of, greu cu responsabilitatea asta! E o adevarat provocare emotionala pentru noi sa conducem ceva care este in miscare, dar daca ajungi ssa iti stapanesti emotiile, vei vedea ca nu este atat de greu! Multa sanatate!

Părerea ta contează pentru mine!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.