Profil de şoferiţă

Al meu profil de şoferiţă este unul taaaaare complicat. Şi nu datorită unor evenimente sau alte cele, ci fiindcă femeia la volan este de obicei văzută într-un anume fel. Motive sunt, căci sunt persoane care chiar se zbat pentru a face faţă presiunii ce vine în momentul în care eşti în scaunul şoferului. Dar, de ce te încăpăţânezi să continui dacă nu îţi este comodă situaţia?!

Zice asta, femeia care nu a avut nici o înclinaţie către maşini sau condus….. până nu a condus una.

Împinsă de la spate

Sunt copilul cel mare în familie, iar mama a vrut cu tot dinadinsul să mă vadă şoferiţă. Ea a făcut şcoala de şoferi când avea vreo 35 de ani şi a cosiderat că musai şi fetele ei să facă acest pas.

Am împlinit 18 ani când eram în ultimul an de liceu. Şi cu toate că majoritatea s-ar concentra doar pe bacalaureat, eu mă concentra cumva pe orele de şoferie. Care au venit foarte natural. Mă simţeam bine la volan, stăpână pe un obiect ce multora le dădea emoţii.

Emoţii am avut şi eu în primele ore, dar mi le-am stăpânit foarte bine. La teorie mă pricepeam, la condus mergeam pe instinct. Astfel că atunci când a venit momentul examenului, am trecut din prima la teorie, dar am picat la practică.

Să vă zic motivul?! ” Domnişoară, prea vă băgaţi ca un profesionist în trafic. Mai mergeţi la câteva ore şi reveniţi!„

Când m-am dat jos din maşină a început să plouă. Atât cu lacrimi pe obrajii mei, cât şi cu apă din nori. Nu mă aşteptam la acest verdict, doar făcusem şi faimoasa întoarcere din trei mişcări, pe lângă calmul ce l-am avut la volan. Mi-a luat tot cheful de a conduce! Şi am mai şi stat câteva  minute bune în ploaie până au venit ai mei după mine.

Abia după trei luni am încercat iar să trec examenul. Şi de data asta am reuşit. Astel că, sunt şofer cu permis de conducere categoria „B” din anul 2005!

Au trecut ceva ani, nu?!

Ce am observat eu în aceşti ani?

Că este foarte greu să fii şofer şi că oamenii de obicei nu iau în serios această responsabilitate pe care o au atunci când sunt la volan!

Când eşti la volan, trebuie să fii atent la numeroase lucruri. Pe lângă coordonarea autovehiculului, mai trebuie să fii foarte atent la ceea ce este în jurul tău. Şi, de multe ori trebuie să INTUIEŞTI ceea ce vrea să facă unul sau altul. Da da, intuiţia este cea care te poate salva de un drum la service sau mai grav, de un drum la spital.

Sunt oameni care nu cunosc ce înseamnă semnalizarea. Sunt oameni care nu ştiu să se asigure atunci când traversează chiar şi o trecere de pietoni- Omul cocoş pe trecerea de pietoni. Sunt oameni care sunt prea grăbiţi pentru a aştepta la rând. Şi atunci, nu doar că trebuie să fii calm, dar şi să ignori ieşirile de acest gen.

 Calmul este cel care te salvează în trafic. Nu ai de ce să te grăbeşti! Decât dacă eşti şofer pe ambulanţă!

Contează maşina?

Mulţi zic nu, eu zic DA!

Prima maşină în care eu am fost cea din spatele volanului, a fost Dacia 1310. Una roşie. Şi pe care am reuşit să o stăpânesc multă vreme. Şi cum să fac faţă diferitelor momente în care vreo piesă de sub capotă făcea figuri. Apoi am condus tot o Dacia 1310, dar una albă.

Au fost în familie conduse. De mine şi de mama. Tata nu mai avea permis, fiindcă un accident destul de grav din „86, l-a lăsat cu unele probleme care nu îi mai permiteau să dea examenul auto. Iar sora era prea mică şi nu avea permis. Dar era foarte nerăbdătoare să se apuce (a luat permisul după vreo 4 ani de încercări 😛 ).

Maşina este cea care îţi oferă siguranţă când o manevrezi. Dacă vreo piesă nu este ok, dacă vreo comandă este compromisă, urmările pot fi neplăcute.

Eu, Dacia albă a familiei am şifonat-o.

Ploua cu găleata afară, eu mă îndreptam spre bunici, pe E60. Cred că aveam 70km/oră. Când a sărit un câine în faţa maşinii, am pus o frână de am crezut că iese pedala prin podea. Plăcuţele de frână de la roţile din spate nu au cuplat comanda, astfel că am reuşit performanţa de a face o piruetă pe drum, care nu doar că m-a trimis pe cealaltă bandă, dar m-a proiectat şi într-un şanţ cu o adâncime de 1,5 metri. Norocul meu a fost că nici o maşină nu a trecut în acel moment pe acolo. Şi este o rută destul de circulată, mai ales de tir-uri.

Centura de siguranţă a fost cea care m-a împiedicat să ies prin parbriz. Chiar dacă m-am ales cu o vânătaie de toată frumuseţea. În schimb, impactul cu şanţul a fost atât de mare, încât a ieşit bateria de sub capotă. Şi toată partea dreaptă a caroseriei a fost afectată. A fost nevoie de o maşină mare care să scoată dacia din şanţ. Se adunase ceva lume, plus Poliţia. Au pus bateria înapoi sub capotă şi au dat o cheie. Şi maşina a pornit din prima.

Eu reacţionez altfel în momentele dificile sau tensionate. Ca să nu plâng sau să mă impacientez, zâmbesc. Eram bucuroasă că nu s-a întâmplat nimic mai grav. Plus că a trebui să mă adun, căci a trebui să conduc maşina până acasă. Şi apoi echipajul de Poliţie m-a dus la spital pentru un control. Ca să fie siguri că sunt ok.

Contează maşina!

Contează vechimea maşinii. Contează uzura sa. Contează calitatea cu care a fost construită de la bun început.

Nu  ştiu să vă dau modele de maşini, căci nu mă pricep la ele. Sunt toate o apă şi-un pământ pentru mine. Când a fost vremea să am maşina proprie, am ales după instinct.

Mama la volan

Acum am o responsabilitate şi mai mare!

Nu doar pentru mine şi cei care participă în trafic, ci şi pentru comorile care le duc cu mine când  sunt cu maşina.

Soţul nu se pune, căci lui şi acum îi este frică să se urce în dreapta şi eu să fie şoferul. Nu şi-a cizelat senzaţia oferită atunci când nu este stăpân pe maşină. Sau când mă vede cum conduc!

Am o siguranţă de sine, care îmi oferă încrederea de a merge oriunde cu ai mei copii. ÎNSĂ, mereu folosim sistemele de siguranţă!

Fetiţa acum este cu scaunul auto, băiatul foloseşte centura de siguranţă a maşinii. Iar eu niciodată nu am plecat de pe loc fără să îmi pun centura.

Cu toate că am avut acel eveniment neplăcut în trecut, nu am primit nici o amendă, nici un avertisment, nici un punct de penalizare legat de conduita mea în trafic (fiind singurul participant al accidentului afectat  ). Şi sper să rămână mult timp aşa!

Mama la volan se relaxează.

Este o stare pe care o caut mereu şi în alte moment, nu doar în maşină. Greu de găsit. dar nu imposibil.

Profil de şoferiţă?

Va urma…..