Ce face o mămică aflată în concediu de creştere a copilului


Început de săptămînă, sfîrşit de lună. Un articol minunat, cu activitatea unei mămici aflate în concediu de creştere a copilului (cu al doilea), activitate ce se cam repetă. am în fiecare zi.

29 februarie 2016

Calendarul ne arata ca aceasta luna februarie, are o zi în plus. În plus pentru ce?

Mămica aflată în concediu de creştere a copilului, sunt eu. Mi-a venit să vă povestesc ce am făcut eu în această zi în plus. Sper să vi se pară la fel de interesant cum mi se pare mie.

sahm_5

Dimineaţa

Băiatul nu a fost o săptămînă la şcoală. I-am zis că-l voi filma când mă tot întreabă când merge la şcoală, că el vrea să meargă la şcoală,  să am să-i arat filmarea când va mai creşte. Atunci când va ocoli şcoala.

Pregătesc ghiozdan, căci el se mai uită un pic la desene. Sper în fiecare dimineaţă, să nu facă atît de multă gălăgie, ca să nu-şi trezească surioara. Sper. Cu speranţa rămîn. Parcă ar avea un senzor. Cum este el gata de plecare, se trezeşte domnişoara. Atunci trebuie amânată plecarea, până o îmbrac şi pe ea, ca să plecăm împreună. Stăm la 3 minute de şcoală şi dacă nu s-ar trezi, aş fugi cu el şi aş reveni rapid. Cam aşa făceam când a început şcoala.

După ce e ghiozdanul pregătit, urmeză micul dejun, îmbrăcatul (pe amândoi) şi pornim spre şcoală.Drum de 3 minute, parcurs în 10 minute. Pupat şi îmbrăţişat la poarta şcolii.

Drumul spre casă doar cu dom’şoara, 20 de minute. Porumbei, fugit după ea, refuz de a intra în casă. Nici eu nu aş intra, că e vreme superbă, dar trebuie.

Am trecut de dimineaţă. Să nu uităm de spălatul vaselor, făcut de paturi,strâns de haine (că nu ştii niciodată cu cine vii acasă în plus), pus maşină de spălat în funcţiune şi aerisit camere. Toate înainte de a merge spre şcoală.

După ora 9, a venit o prietenă în vizită, cu bebele de 2 luni. O frumuseţe! Am şi uitat cum e cu bebe mic. Aşa trece timpul !!

I-am arătat mărţişoarele făcute în acest sezon, că doar are 2 băieţi, plus soţul. Noroc că mai are o fetiţă să compenseze. (ştiu, e o nebunie cu doi, dar cu trei e nebunie frumoasă).

12742020_564784607017433_2925043670946784918_n

Acestea sunt câteva din cele făcute de mine. Frumos, nu? Mă laud singură.

După ce a plecat prietena, i-am dat să mănînce la dom’şoară şi ne-am pregăti de mers după băiat la şcoală. Parcă a zburat timpul !!!!

La poartă, discuţii şi iar discuţii, despre 8 Martie, între părinţi. Nu vă plictisesc cu ele, cred că le ştiţi deja. Sunt cam la fel peste tot.

Vine doamna cu ei la poartă şi ne fericeşte cu anunţul că azi, toată clasa a luat bulină neagră. Am dezbătut situaţia cu băiatul meu pe drumul spre casă. Are un obicei de a-mi zice atunci când îl întreb despre şcoală, după ce ajungem acasă, că a uitat sau nu mai ştie. Şi de ce nu l-am întrebat la poartă, că a uitat pe drum.

Amiază

Ajung acasă cu cei doi îngeraşi. Dezbrăcat, negociat desene, mâncat şi într-un final, pus la somn. Cea mică a adormit instantaneu. Băiatul se tot plimba. Dar e şmecher.

Nu a venit la mine cât timp am făcut mâncarea, ci a aşteptat să mă aşez pe scaun. ” Am venit să-ţi dau o îmbrăţişare mare!„, „Am venit să-ţi zic că eşti cea mai bună mămică din lume! „. Şi a ţinut-o aşa cam două ore. Până s-a trezit cea mică.

Schimbat pe amândoi, hrănit şi pregătit de joacă.

Mă pun să mătur, bate cineva tare la uşă.

Deschid eu, deschid eu! „. Băiatul are o obsesie pentru uşa de la intrare.

Am venit să vă aduc un pachet! ” zice o voce de femeie.

TUŞI!!!!! TUŞI!!!!! ” a urlat al meu băiat, cât a putut de tare.

Scumpa mea surioară s-a gândit să ne facă o surpriză. A prins ceva promoţie la biletele de avion şi a venit azi din Belgia şi mâine pleacă.

A fost o surpriză foarte frumoasă. Le-a adus câte un cadou mic la fiecare, că a venit doar cu bagaj de mînă. Cât noi ne-am pus la vorbit, copii mei erau tare liniştiţi.

Când e linişte, e bai mare!!12804375_1022333024520508_1435129524_n

Mi-au lipit stickere de la tuşi, pe tapet. Noroc că le-am putut da jos şi reloca pe oglindă şi pe patul băiatului. Ca să nu le arunc. Ne-am pus la curent, ne-am îmbărbătat şi când să plece a văzut cutiile de pantofi din debara.

Ce ai acolo?

Ghiciţi ce aveam.

Pantofii de pe Kalapod.ro.

12784319_1020012471419230_1152044912_n

Cea de-a doua comandă, fiindcă din prima comandă vi-am povestit în articolul Kalapod.ro – Site-ul unde îmi răsfăţ eu picioarele cu ce am rămas.

Hai să văd cum îmi stă !

Pe lângă că-i stăteau bine, îi mai şi veneau la fix. Şi am rămas şi fără aceşti pantofi. O ocazie bună de a plasa o nouă comandă de 8 Martie. Nu ?!

Spre seară

După ce a plecat surioara mea, ca să-şi continue seria surprizelor, mă pregăteam de joacă cu ai mei prinţişori. Cum cel mare nu a dormit la amiază, am zis să ne menajăm şi să ne jucăm mai liniştiţi.

Sună telefonul.

Nu veniţi în parc ?

Era prietena mea, cea cu trei copii. Şi am reuşit să pun, din greşeală, telefonul pe difuzor, astfel că al meu băiat s-a pus pe strâns jucării, ca să poată merge în parc. Asta este o regulă. Nu lăsăm jucării pe jos când plecăm de acasă.

Parcul e destul de departe, aşa că m-am gândit să luăm tramvaiul. Mă rugam să mai găsesc un bilet prin geantă ca să nu ma duc o staţie pe jos, pentru a cumpăra. Şi am găsit, într-una din genţi. 😛

Am şi ajuns la fix în staţie. Am urcat în tramvai şi am realizat că am pornit cu cea mică la drum nelegată în cărucior. M-a trecut un fior, dar trec repede peste. Nu mai am timp să-mi fac scenarii.

Atunci când ajung în parc, ai mei se comportă ca şi căţeluşii scăpaţi din lesă. Băiatul aleargă până e roşu în obraji. Fetiţa pleacă în explorare în direcţia opusă fratelui ei. Uneori cred că sunt singura bezmetică din parc care-şi strigă odraslele.

Descoperit de noi aparate, săpat la rădăcina copacilor, alergat în celălat capăt al parcului, urmărit fiecare pe unde este…….. o nebunie curată. Două mămici, cinci copii. Bine, unul încă este în port-bebe, dar tot e nebunie.

Topogan, Uţa-uţa-uţa, Căţărat. Abia am reuşit să-i conving să plecăm. Norocul meu că l-am convins şi pe soţ să vină după noi cu maşina atunci când vine de la muncă.

Pregătiri de seară

Când ajungem acasă, începe nebunia de seara: schimbat de haine de joacă, hrănit, spălat, uitat la desene, schimbaţi în pijama, gustarea de nani, somn. La ora 21,10 raportez că-mi dormeau toţi oamenii din casă. Inclusiv soţ. 😛

Cam asta am făcut eu azi.

Şi, ce am făcut?? Că nu se vede nimic după mine.

Nu am pontat nici o condică, nu am produs nici un leu şi totuşi am muncit.

Voi ce aţi făcut în această zi în plus?

17 gânduri despre “Ce face o mămică aflată în concediu de creştere a copilului

  1. Pffffff…..tot o gramada de chestii…si nu se vede nimic…De mancare nu am facut ca era deja…Maria mai nou e foarte bucuroasa ca imi poate raspunde la intrebari…cum face vaca? Cum face maimuta? Cum face calul? Etcetere…etcetera… Si astazi am repetat mai mult ca niciodata cum fac animalele pamantului. Vine la mine ai parca ma roaga sa o intreb ca ea sa imi poata raspunde…
    Am crosetat trei randuri dintr-o palariuta…ca nu pot mai mult cand doarme ea…pe langa spalat vase si strans jucarii…
    Un lucru important pe care l-am facut astazi este faptul ca am vorbit cu o prietena din copilarie de care nu mai stiam nimic de vreo 16 ani…poate mai bine chiar…a fost tare placut…
    Si, cam atat…la 21:30, si copilul si catelul dormeau dusi…eu inca mai bantui :))
    Odihna placuta! :*

    Apreciat de 1 persoană

  2. Dragele mele, stiti, toate ca toate dar cand vine copilul la tine si iti sune… TE IUBESC! uiti de toata oboseala, supararea sau fazele neplacute prin care treci intr-o zi…Be ZEN… Zambiti…avem un motiv foarte bun pentru a zambi zilnic… Va imbratisez cu mult drag, asa pe motiv ca este 1 martie…:D

    Apreciat de 1 persoană

  3. Mai, stii ca circula pe net o povestioara cu talc referitor la sotul care isi intreaba nevasta „ce a facut azi” ca nu se vedea nimic in neregula, tocmai pentru ca nu lasa ea nimic in neregula. Asta ma intreba si al meu, pana candi-am facut-o si eu. Nu am facut nimic, nici macar mancare pentru el. Doar mancare pt bebe am facut, dar nu am strans jucariile ariuncate peste tot, hainele scoase din sifonier, servetelele rupte si imprastiate prin casa, biscuitii farimitati din pat, covor sau cine stie pe unde, nu am spalat vasele, nu am strans masa, nu am spalat nici rufele, nu le-am strans si calcat nici pe cele uscate. Chiar nu am facut nimic. Cand vine al meu, ma intreaba ce-i dezastrul asta… Atunci i-o trantesc si eu ca abia ACUM nu am facut NIMIC! De atunci nu a mai comentat!

    Apreciat de 1 persoană

    • Al meu mascul din dotare mai comenteaza. Rar, dar suficient cat sa ma scoata din pepeni. 😉

      Inca nu pot sa nu fac nimic, mi-as lua campii cand ar trebuii sa fac, caci tot eu ar trebuii sa fac atunci cand punctul de vedere a fost exprimat 😉

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s