Cum împaci doi copii?


Am şi eu o surioară, căruia îi duc dorul. Este plecată la muncă în străinătate şi acum îi simt lipsa. (între timp s-a întors înapoi în ţară )

Dar nu a fost mereu aşa.

o

Nu am avut prea avut parte una de cealaltă atunci când eram mici.

Ea era preferata mamei, eu a tatălui. Nu disec problema, dar de aici au apărut între noi două multe sentimente. Şi nu au fost tot timpul din acelea frumoase. Nu ne doream răul dar nici nu prea înghiţeam 😛

Ea este mai mică decât mine cu patru ani şi când ne-au adus în aceeaşi casă (după ce a început şi ea şcoala) a început distracţia pentru mine. Nu ştiu pentru ea, dar eu am început să o şichanez.

O provocam să facă prostioare, ca apoi să o ameninţ că dacă nu face ce zic eu, o zic părinţilor.

O provocam să vorbească urât (cuvinte care acum sunt considerate alinturi în multe familii) şi apoi iarăşi o ameninţam cu turnarea la părinţi.

Că să nu fie demascată, o puneam să cureţe după mine sau să facă lucruri pe care mă puneam ai mei să fac; să împartă cu mine porţia ei de dulce sau să mănânce porţia mea de ciorbă cu de toate (făcută de tata, cum a învăţat el în armată 😛 ).

Pe lângă aceste şicanări mai ţin minte o ispravă demnă de trimis la ziar.

Noi locuiam într-o casă naţionalizată. Cu camere foarte înalte, cu pod, cu curte comună şi cu o cămară imensă. Tata ţinea pe uşa de la cămară un cântar de mână. Mai mult pe post de cuier, dar îl folosea uneori pentru a-şi cântări captura de la o partidă de pescuit.

Memoria mă lasă când încerc să-mi aduc aminte de la ce a pornit totul, cert este că m-am gândit să o cântăresc pe surioara mea cu cântarul de mână.

Şi nu oricum, ci eu am ridicat-o în braţe şi am agăţat-o pe uşă. Nu am dat cântarul jos. Am băgat cârligul în gulerul de la tricou şi i-am dat drumul să văd cât indică. Dacă la început nu s-a împotrivit ideii mele de a o agăţa pe uşă în cântar, când deja îi era greu să respire, a început să urle. Şi să se înroşească la faţă.

Norocul amândurora că nu am luat-o la fugă. Ci am luat-o jos şi am început să-i promit marea cu cerul, numai să nu mă zică părinţilor.

Nu am fost o soră model. Nu am fost acolo una pentru cealaltă. E uşor să dai vina pe părinţi, şi deşi ei au avut o mare parte din vină, puteam şi noi să fim altfel.

Noroc că ne-am deşteptat. Măcar în al doisprezecelea ceas.

Cât am fost însărcinată cu băiatul cel mare era mereu lângă mine. Aveam relaţia aceea descrisă în filme. Râdeam mult, ne distram mult, pofteam mult. Mă asculta mult. A primit un rol nou: MĂTUŞĂ. Şi cred că a schimbat-o.

Mi-e dor de ea. Şi mi-e greu fără ea.

Dar să vă scriu şi despre cei doi copii ai mei.

12642703_496982523807212_4736915393128627169_n

Care acum trec şi ei prin perioada de acomodare. Până acum a fost uşor.

Dar de când domşoara are mai multe puteri în propriile picoruşe şi gânduri şi idei proprii, parcă sunt mai greu de mulţumit.

Băiatul face 6 ani şi fetiţa 2 ani.

Perioada cea mai frumoasă. Perioadă în care:

El vrea să-şi facă temele şi ea vrea să-l ajute mâzgălind peste hârtiile lui. Degeaba îi dau şi ei ustensile separate, sunt mai bune ale fratelui.

El vrea să construiască cu ajutorul cuburilor lego, ea vrea să-l ajute distrugându-i ce a construit.

El vrea să-i citesc o carte, ea vrea să rupă paginile. Şi îi trebuie doar cartea pe care o vrea el.

El vrea să se uite la desene animate, ea vrea să se joace cu el. Astfel că-i atrage atenţia lovindu-l sau trăgându-l de păr. Îl mai loveşte cu telecomanda sau cu jucării tari. Nu ştiu cum doar acelea nimeresc pe el.

El vrea să mănânce alune sau lucruri mici sau mijlocii, vrea şi ea. Şi nu se lasă pînă nu-i şterpeleşte câteva.

El mănâncă la masă, vrea şi ea. Este frumos, mai ales când se mănâncă supă. Şi doreşte doar ea să mănânce, jumate din porţie e pe ea.

Îl vede mergând la baie, vrea şi ea. Pe termen lung acesta fiind un lucru bun. Momentan nu prea o las lângă vasul de toaleta, fiindcă mă pot trezi că se spală acolo. Şi cum fratele ştie merge singur la baie, dacă eu nu-i văd, hop şi ea în baie: ” PI, PI, PI „. Şi nu că ar face ceva, dar îi place să se audă.

El sare în şi din pat, la fel şi ea.

Nu doarme fără el. Fiecare are patul lui, dar dacă unul din ei nu este în cameră la ora somnului, nu se pune în pat pînă nu vine şi celălalt.

Dacă se trezeşte mai de dimineaţă , pe la ora 7, atunci e musai să mergem toţi la şcoală. E aproape de noi , 2-3 minute. Şi nu de multe ori o lăsam în pătuţ cu jucării, şi fugeam cu băiatul. Dar acum nu mai vrea. Plânge de mama focului, şi atunci când îi zic să meargă după haine, zambeşte şi fuge de numa la dulap. Vine cu ce apucă , numai să o îmbrac şi pe ea.

12656460_1009613322459145_745246853_o

Sunt multe multe situaţiile în care este mai important ce face fratele, decât ce zice mami sau tati.

Dar atunci când îi văd cum se iubesc, cum se strâng ei în braţe, cum o ajută băiatul să se dezbrace când venim de afară, când o ajută cu mâncatul, când se pupă unul pe altul pe locul unde a făcut vreunul buba, atunci îmi trec toate.

Cum să nu-ţi treacă ?!

Şi când îmi este greu,vorbesc cu sora mea la telefon. Mă descarc ei, ea mă încurajează zicându-mi că trec toate, să fiu tare, atunci eu îi zic:

„De-abia aştept să ai şi tu copii !!! Să te văd atunci !”

Vă aştept să-mi împărţiţi şi  păţeniile vostre cu fratele/sora !!!

15 gânduri despre “Cum împaci doi copii?

  1. frumos articol eu mai ai inca 3 frati nam avut noroc sa am si eu o sora la noi era k eu eram preferata tatei si baieti ai mamei dar ne bateam de numa insa acum sunt si ei plecat dar mi foarte dor de ei mereu ma gand k baitelul meu e singur si no sa aibe copilaria care am avuto toti,,,,,

    Apreciat de 1 persoană

  2. Tot surioara am si eu! Si desi parintii nostri nu si-au aratat dragostea diferentiat, noi doua abia daca ne suportam una pe cealalta! ( 5 ani diferenta )
    Dar acum e o cu totul alta treaba 🙂
    Acum, nu trece o zi sa nu vorbim, sa nu ne incurajam si sa nu ne ajutam reciproc!
    N-as da-o pentru nimic in lume!
    Zi senina!

    Apreciat de 1 persoană

  3. M-ai facut sa rad . Din afara , iti vine sa razi dar in locul tau daca as fi , nu cred ca mi-ar mai arde de ras . Eu anu am frati si ii reprosez mamei si acum , posibilitati avea . Dar nici eu nu am decat un baiat , mare . La mine atat a vrut Domnul. O data si bine . Nu stiu ce e acela avort . As fi vrut sa am doi copii , nu ptr mine ci pentru baiatul meu . Multi frati nu se inteleg dar cred ca marea majoritate sunt alaturi unii de altii la bine si la greu .

    Apreciat de 1 persoană

  4. ultimul fratior al meu intre noi e diferenta de 7 ani dar am avut grija de el ca o mama stiti si voi cume knd aveti fratiori mai mici sa aveti grija de ei knd mama,knd o sa fie david mare am sa-i povestesc kt de frumos era la mine knd eram mica,pacat ca el nu se poate bucura asa in ziua de azi e greu sa faci kte 2 3 copii

    Apreciat de 1 persoană

  5. mi-a placut foarte mult povestea cu cantarul de mana imi vine sa rad pentru ca si eu am incercat s-l cantaresc pe fratiorul meu cu asa cantar dar la noi a fost k lam urcat pe fratele meu mai mare pe pat sa-l tina pe fratiorul meu mai mic in brate ca eu sa-l agat de bluzica si iam zis sa-i dea drumul si a cazut,, ma zis la mama ce bataie am loat:))))))

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s