Când aveam un pic peste suta de kile zâmbeam mult mai mult ca acum. Eram toată zâmbet, mă simțeam bine în pielea mea, nu mă deranjau acele kilograme în plus și mă bucuram de tot ceea ce mă înconjura.
Apoi am realizat că nu-i sănătos. Partea cu obezitatea este cea care nu-i sănătoasă, că de zâmbit pot zâmbi oricând… teoretic. Și am căutat soluții pentru a schimba ceva. Le-am găsit, și acum sunt în plin proces de re-educare alimentară. Ceea ce a dus la scăderea în greutate.
Zâmbetul și kilogramele sunt cumva legate. De când am început să fiu mai conștientă de alegerile mele, de când am început să slăbesc, de când zahărul nu îmi mai este prieten, zâmbetul a început să dispară de pe fața mea.
Mă iau mai în serios și zâmbesc mult mai rar acum.
Optimismul l-am păstrat, dar acum am de-a face cu alte emoții bine ascunse. Alea ce mă făceau să înfulec o prăjitură două trei atunci când situația mă depășea sau nu știam cum să gestionez toate cele. Îmi acopeream cu dulciuri emoțiile. Și zâmbeam în timp ce făceam asta, ca să nu se vadă că-s în dificultate.
Se vede diferența în poza de mai jos:
Crezi că sunt singura?
De-a lungul timpului am urmărit mai multe persoane publice care se aflau în categoria plus size. Toate frumoase, toate super mega zâmbitoare, foarte deschise, foarte sociabile. Apoi au început să se transforme. Au început să slăbească, să treacă printr-o remodelare corporală.
Feli Donose, Oana Radu, Teo Trandafir, Ioana Dumitrache sunt primele ce îmi vin acum în minte. Și toate au trecut de la zâmbet full time la zâmbet de complezență (așa îi zic eu).
E nevoie de mult mai mult acum ca aceste doamne să poată zâmbi cu adevărat. Să râdă cu poftă, să se vadă bucuria în priviri.
Zâmbetul și kilogramele
Pentru o persoană ce s-a luptat cu kilogramele de mai mulți ani și în diferite situații, cu ajutorul a tot felul de metode, zâmbetul îmi era un fel de scut. Uneori râdeam chiar de mine, ca să nu o facă alții. Sau să nu le dau ocazia altora să o facă mai grav. Aluziile sau jignirile lor erau tratate cu zâmbetul pe buze.
Lupta cu kilogramele este una ce necesită multă energie, în primul rând pentru a se descoperi cauza ce a dus la acumularea acestor kilograme. Și ai fi surprinsă câte persoane au ca și cauză emoțiile necontrolate sau traume emoționale netratate.
De aceea este greu, de aceea dietele sunt praf în ochi, de aceea apare efectul de yo-yo atât de repede. Am scris despre yo-yo în acest articol ce merită citit- Efectul yo-yo și subsemnata. Revelație personală.
De ce cred eu că dispare zâmbetul?
Când slăbești cu metoda potrivită, apar mulți demoni interiori. Cu care trebuie să te lupți pentru a fi împăcată cu adevărat, pentru a nu mai avea acele greutăți pe suflet ce te duceau spre mâncare. Lupta este cea care îți smulge zâmbetul. Care te face să realizezi că zâmbetul este pentru alte ocazii, nu pentru fiecare situație și în fiecare moment.
Poate crezi că aberez. Dar pentru tine, om ce nu ai probleme cu kilogramele și demoni interiori, acestea chiar sunt aberații. Și nici nu ajută pe nimeni dacă râzi sau tratezi cu superficialitate când auzi de astfel de cazuri. Că nu știi niciodată pe cine ai putea ajuta să scape mai ușor dintr-o pasă foarte proastă ce duce la nenorociri! Dap, atât de gravă poate deveni situația!
Întâmplător sau nu, în momentul în care eu scriu acest articol, apare următoarea postare pe FB de la un prieten din listă:
⇓⇓⇓⇓⇓⇓⇓⇓⇓⇓⇓⇓
”Noi toți suntem responsabili pentru fericirea celorlalți.
Tot ce facem sau nu, spunem sau nu, are efect asupra celorlalți.
Poluarea emoțională este poate cea mai dăunătoare dintre toate, pentru că nu o poți măsura, mai nimeni nu-i vede importanța și nu există pedepse sau amenzi pentru ea.
Din cartea ”Deja-vu. 25 de ani de VUNK” de Cornel Ilie. O să te uiți altfel la el după ce citești cartea. Pentru că este muuuuuuult mai mult decât simpaticul vocalist de la trupa ”aia”.”
Postarea lui Alex Baran Petrescu, din newsleter Chinezu
Tu poți ajuta
Când vezi că ai oameni ce trec printr-o schimbare de acest gen, poți să…
… îi întrebi dacă sunt bine. ”Cum te simți? – Cum să te ajut să treci mai ușor peste? – Cum vezi această shimbare? – Cum stai cu sănătatea? – Când mergem la o plimbare?” Sunt întrebări simple, dar care pot genera conversații menite să ajute la descărcarea emoțională.
… te pui în locul lor și să vezi cum ar fi dacă. Acest exercițiu te poate ajuta să înțelegi un pic mai bine prin ce trece cel de lână tine.
… observi și să zici ce ai observat. Așa omul știe că este vizibil pentru tine, că îți pasă de ceea ce trăiește în acele momente.
Partea din promisiunea noului an a fost să încerc să ajut cât mai mult persoanele din jurul meu, iar acest paragraf zice totul:
”În ultimul timp am învățat că nu e de-ajuns să fiu doar eu bine, să am doar eu încredere în ceea ce va fi. Ci trebuie să investesc și în ridicarea celor din jurul meu. Reușim mai multe împreună, când suntem mai mulți pe aceeași lungime de undă!”
Aceste gânduri pot fi semne ale unei căderi nervoase, dar cu cât le găsesc o formă gândurilor și ideilor ce le am, cu atât știu cum să le gestionez mai bine.
Știu că nu sunt normală. Sunt o ciudată. Dar ciudățenia asta știu că este împărtășită. Că are sens ceea ce scriu pentru unii dintre voi. Și chiar sper să te ajute. Să te facă să îți pui întrebările potrivite care să te ducă spre o cale mai bună!
Uite unde ajunge ideea de a dezbate zâmbetul și kilogramele…
Din fericire eu zambeam si cand eram supraponderala si zambesc si acum cand fac eforturi sa-mi reduc greutatea corporala chiar daca trebuie sa reduc cantitatea sau chiar sa renunt la anumite alimente care-mi plac in mod deosebit
Sincer, eu când nu mănânc (mai ales dulciuri), am o stare de nervozitate. Iar aici dispare zâmbetul. Dar după ce slăbesc, zâmbetul reapare pentru că îmi place mult mai mult fum mi se așază hainele.
Dap, asa si eu cu dulciurile. Doar ca am ajuns in punctul in care organismul nu mai da semne de nervozitate datorita zaharului procesat ce il luam din alimentatie. Si da, zambetul revine, dar atunci cand ai ajuns intr-un punct in care ai o mai mare satisfactie. Cand vezi rezultate!
Salut !
Cauta și cauza spirituală….Nu ACUMULA lucruri. zâmbește materiale,emoții și gânduri…elibereaza-le prin zâmbetul interior…zambeste și bucură-te că dorești să fii tu!Așa cum dorești să fii…Sa te simți bine în pielea ta
Buna! Da da, caut si aceste aspecte sa le gasesc si sa le inteleg. Voi ajunge si eu intr-un punct mai clar… cumva! 🙂
In primul rand vreau sa te felicit pentru decizie, dar mai ales pentru voința pe care ai avut-o. Nu este deloc ușor sa slăbești, mai ales dacă ești o persoana sedentara și îți place mâncarea.
In ceea ce privește zâmbetul consider ca dispare deoarece apare frustrarea. Te simti vinovat și pentru o bombonică dacă ai mâncat-o și nu trebuia.
Multumesc pentru cuvintele frumoase. Am slabit si inca mai slabesc. Si devine tot mai usor sa ma tin de aceasta calatorie, caci am invatat sa imi gestionez emotiile mult mai bine. Si sunt sigura ca va veni si zambetul mai des pe strada mea 🙂
Te felicit sincer si din suflet pentru eforturi. Nu esti singura, la fel am patit si daca inainte mi se spunea zambareata, acum, cei care ma stiu demult imi spun ca sunt prea sobra. Nu am elucidat acest paradox.
Multumesc pentru incurajare 🙂 Cred ca toate grijile si problemele lasa urme ce nu stim sa le stergem sau nu le rezolvam cum trebuie. Si de acolo zambetul tot mai rar!
Eu sunt din categoria slabelor!Totdeauna am fost o slabă…de la 20kg în cls a 2-a,48 în a 12-a si 50 după primul copil…Acum am 65 kg si 50 ani si ma simt grasă!Dar apropo de zâmbetul de pe fața mea comparativ cu a celor mai plinute! Eu de cand ma stiu am zambit foarte rar iar acum si mai rar comparativ cu alte persoane mai grasute din jurul meu! Tot timpul ,de-a lungul anilor m-a obsedat întrebarea-de ce? Am ajuns ,personal la concluzia ca trecând peste trăirile emotive resimțite de fiecare persoana care tine o cura de slăbire….există acel elixir al fericirii si „veseliei”aflat in dulciuri,zahar si ciocolată care se transforma in zâmbet ❤
Buna! Acel elixir al fericirii nu este dat de dulciuri si de zahar, ci de senzatia oferita de acestea. Tocmai de aceea de coreleaza schimbarea starii de spirit in momentul in care privezi organismul de acest „drog”.
Cred ca indiferent de nr de kg avute, este vorba de emotii, de siguranta de sine, care ne permite fiecaruia sa zambim. Caci, daca privim viata ca pe un chin, cum sa putem zambi?!
Legat de kg dvs, atata timp cat suntem SANATOASE, restul sunt mizilicuri! 🙂
Din fericire nu am avut niciodata probleme de genul dar am prietene si stiu cat de greu e pentru ele si starile emotionale prin care trec.
Ma bucur pentru tine ca nu a fost cazul! Emotiile sunt greu de gestionat, dar nu imposibil.
Asa e
Cred ca un echilibru va readuce zambetul oricui trece prin astfel de situatii. Eu cred ca pana la urma conteaza cum te simti cel mai bine Tu, insuti in pielea ta, pentru ca ceilalti sunt doar pasageri prin viata noastra.La final ramanem noi cu propriul nostru corp si cu propriile noastre alegeri.
Echilibrul chiar este unul ce ar pune zambetul pe buzele oricui.
Foarte interesant subiectul și emoționant în același timp. Nu m-am gândit niciodată la legătură dintre zâmbete și kilograme, însă mi-ai dat de gândit.
Mereu se poate ca sa fie mai multe aspecte ale unei situatii. Sper sa ajute aceasta prezentare!
Adevărul este că mie îmi place mai mult când zâmbești ,acum tu știi mai bine ce și cum.
Mulumesc mult pentru compliment!
O observație foarte bună, aceasta! Cu toții cred că am remarcat, însă puțini au evidențiat-o. Nu știu ce să zic, atunci când devine o problemă de sănătate, fizică ori spirituală, da, merită efortul. Altfel, însă, mie, personal, atât Feli, cât și Teo, mi-au plăcut mult mai mult înainte de. Desigur, explicația constă în aceasta pe care ai oferit-o: zâmbetul.
Probabil nu au sesizat mai departe de schimbarea aspectului fizic. DE aceea nu s-a evidentiat mai des. Zambetul apare sau reapare dupa ce se linistesc apele, dar tot nu mai este ca cel dinainte. Dupa ce ai luptat cu tot felul de trairi si privari constiente de alinare cu ajutorul mancarii… mai greu cu zambetul.
Teo si Oana Radu m-au pierdut dupa transformare. Feli si Ioana inca imi sunt dragi, dar tot se vede o diferenta majora. Mai ales pentru cei care le urmareau de dinainte!
Urmăresc pe TLC cazuri de persoane supraponderale care trec prin diferite situații
dificile pentru a slăbi.Și mă refer aici la multeeeee kilograme( peste 300).
Toate aceste kilograme acumulate au un numitor comun: probleme din viața fiecăruia.
Sunt uimită câteodată de ambiția și perseverența cu care unii reușesc să ajungă la un rezultat fabulos.Trec prin multe etape grele și doar cei care au un scop bine definit reușesc să slăbească.
Nu știu dacă zâmbetul este mai accentuat atunci când ești mai gras, iar după ce ai slăbit dispare….Realmente, dacă slăbești recapeți încrederea în propria persoană.De aici vine optimismul și bucuria ……
În orice caz ,țin să te felicit că faci public această transformare a ta!
O da. Cunosc acele emisiuni. Le-am urmarit cu interes. Si mai este o emisiune draga mie de pe E! – Revenge body. Si in ambele sunt cazuri ale unor persoane cu multe kg in plus, care au ca factor declansator emotiile sau traumele negestionate la timp/ cum trebuie.
Zambetul cred ca dispare doar pe perioada calatoriei. Caci in momentul in care ai gasit acel punct de confort, de acceptare, de echilibru, apare si acea stare de bine care iti permite sa zambesti mai des.
Multumesc mult pentru apreciere. Sper sa fie de folos impartasirea acestei transformari si pentru alte persoane. Caci sigur pe mine ma ajuta!
Hmmm… Draga mea, te felicit pentru curajul tău și pentru eforturile prin care ai trecut. Sunt de acord cu multe lucruri pe care le-ai exprimat, dar dă-mi voie sa îmi păstrez rezervele în ceea ce privește conexiunea dintre kg în plus și zâmbet. Adică da, e vorba aceea populara ca atunci când ești fericite de îngrași… Dar tot ce exprimi tu sunt niște credințe limitative. Dacă te simți bine crezând aceste lucruri, este ok. Dar în harta mea mentala nu are sens. Soțul meu a avut 100 + kg… Și zâmbea..
Dar de când a slăbit este cel mai ranjit om pe care îl cunosc.
Și în cazul meu.. Am avut 48 kg constant la 1.70… Apoi, dintr-o data, de prea multa fericire, am ajuns la 60. Și am rămas pe aici… Și zâmbesc, dar zâmbetul meu era mult mai larg atunci când eram slaba. Acum sunt frustrata ca am un indice de masa corporala normal, dar kg nu sunt distribuite cum as vrea.
Ideea este foarte bună de a-i încuraja și susține pe cei din jurul nostru, dar adevărată noastră resursa de fericire vine numai din interior. Suntem atat de fericiți pe cât decidem sa fim. Uneori avem nevoie de confirmarea celorlalți, dar trebuie sa cautam tot în interiorul nostru sa aflam de ce.
Poate ca decizia de a slabi nu a fost cu adevărat a noastră, nu am făcut-o dintr-o credință personala, ci dintr-o dorința de aliniere sociala… Atunci da, are sens ce spui… Altfel îmi este foarte greu sa înțeleg.
Oricum ar fi, este interesant articolul tău și te felicit pentru ceea ce ești. Cu kg în plus sau în minus, tu ești un om deosebit și ai în interiorul tău tot ceea de ce ai nevoie pentru a fi fericita.
Așadar… Cum te simți cu adevărat?
Te îmbrățișez cu drag!
Salut. Multumesc mult pentru cuvintele frumoase si gandurile asternute aici. Conexiunea dintre kilograme si zambet este una ce eu o vad datorita relatiei ce o am cu mancarea. Relatie la care lucrez si sper sa ajung pe drumul cel bun. Ca idee, am scris si articolul acesta acum cateva luni – https://adndefemeie.com/2019/08/19/pedeapsa-din-farfurie-sau-recompensa/
Consider ca alinierea sociala este un factor ce poate influenta, dar daca ajungi cu adevarat la radacina acumularii de kilograme cred ca acest factor va disparea.
La mine e mai complexa situatia. Mi-a impus sa schimb stilul alimentar si de aici s-a lasat cu kilograme in minus. Dar motivele sunt mai multe, toate in aceeasi masura de importante. Sa fiu ma sanatoasa, sa fiu mai multumita de fizicul meu (implicit sa nu ma simt prost ocazional din cauza aspectului), sa fiu un exemplu de alegeri sanatoase alimentar pentru copiii mei, sa fiu constienta de fiecare alegere si care sunt consecintele acesteia.
Cu aceste motive, cred ca voi ajunge si in punctul in care voi gasi mai usor echilibrul in orice situatie, si parerea celor din jur o voi putea filtra cu mai mare usurinta.
Cum ma simt cu adevarat?
Obosita. Fizic si psihic. Si e ok. De aceea zambesc mai rar. Si asta e ok. Caut sa ma odihnesc cat sa pot sa ajung iar intr-o stare mai buna, sa ma simt mai puternica si mai determinata!
Multumesc pentru intrebare 🙂
Eu cred foarte mult in echilibru . Nu trebuie sa fi nici cea mai slaba ,nici cea mai grasa. Nici cea mai frumoasa , nici cea mai urata. Nu sunt de acord nici cu curele drastice de slabire.E bine si frumos sa poti manca din toate delicatete vieții dar sa nu exagerezi cu nimic.Trebuie sa fi si sanatos si sa te simti si bine in pielea ta.Lupta cu kilogramele este grea, dar nu imposibita