Recenzie Lanțul – Adrian McKinty

Mă bucur să vin cu aceste rânduri despre această carte. Căci este una bucată lectură ce m-a ținut în priză și nu m-a lăsat până nu am parcurs fiecare filă și rând al cărții.

Recenzie Lanțul – Adrian McKinty sper să te convingă să cauți cartea, să o cumperi și să o citești cât mai repede. Este o carte tulburătoare și foarte bine construită. Acum, eu nu sunt critic literar, și pot fi subiectivă de data aceasta. Acțiunea m-a făcut să fiu prea prinsă în poveste, astfel că se poate să fi scăpat unele aspecte. Poate le vezi tu și îmi dai de știre.

Descrierea oficială:

”Îți sună telefonul. Un străin ți-a răpit copilul. Ca să-l eliberezi, trebuie să răpești copilul altcuiva. Copilul tău va fi eliberat când părinții victimei tale răpesc un alt copil. Dacă oricine dintre aceste lucruri nu se întâmplă, copilul tău va fi ucis. Acum faci parte din lanț.”

Recenzie Lanțul – Adrian McKinty

O să încep cu un citat din carte, ce mi-a plăcut foarte mult.

”Lanțul este o metodă crudă de exploatare a celei mai puternice emoții umane – capacitatea de iubire -, pentru a face bani. Nu ar putea funcționa într-o lume fără iubire, filială sau romantică, și numai un sociopat care nu poate înțelege iubirea este capabil să o folosească în propriile scopuri.”

Carte mi se pare că este o interesantă analiză a emoțiilor și a legăturilor umane. Merge în mai multe direcții și caută explicații plauzibile pentru fiecare acțiune. Personajele fiind ingenios construite și cu un profil psihologic foarte interesant.

Rachel este personajul principal. Divorțată, în recuperare după o bătălie cu cancerul la sân, în căutarea unui loc de muncă stabil ce să-i permită să-și crească fata, Kylie, așa cum ar trebui.

În drum spre doctor, primește telefonul care o anunță că face parte acum din Lanț și că are de îndeplinit mai multe sarcini care să ducă la eliberarea lui Kylie. Și dacă nu face totul cum trebuie, Kylie va muri.

Prima parte a cărții este numită  ”Toate fetele pierdute”.

Lupta lui Rachel, emoțiile prin care trece, stările care o cuprind… trebuie citite pentru a înțelege mai bine de ce le consider atât de speciale.

Unde mai pui că sunt și unele aspecte legate de prezența în mediul online și cum pot fi folosite informațiile de acolo pentru a face rău …

Citisem la un moment dat un paragraf, în care zicea că sunt implicați copiii în Lanț, fiindcă legătura părinte- copil este una diferită, specială, ce te poate duce la acțiuni ce nu credeai că le vei face ca părinte. Și are dreptate. Nu știu ce aș face ca părinte dacă al meu copil ar fi în pericol. De aceea citirea acestei cărți a fost una mai diferită, mai la sentiment!

Citat din prima parte a cărții:

”După cum a evidențiat scriitorul J.G. Ballard, civilizația nu este decât un văl fragil, subțire, întins peste lega junglei: ”Mai bine să mori tu decât să mor eu. Mai bine copilul tău decât al meu.””

A doua parte a cărții este numită ”Monstrul din labirint”.

Mă așteptam la altceva. Așa se întâmplă când îți creezi așteptări sau crezi că știi ce urmează. Dai peste surprize.

Acum a fost cazul unei surprize interesante. Este partea în care autorul prezintă tot. Iar eu ca cititor am avut momente de ”ahaaaaa”. Multe. Dacă vin cu mai multe detalii risc să dezvălui prea multe. Așa că mai bine citești și te convingi singură.

Citat din a doua parte a cărții:

” Orice ar alege, nu e bine. Acțiunea e rea, inacțiunea la fel. O situație de zugzwang tipică. Ai fost parașutat în mijlocul unui câmp minat și nu știi în ce parte s-o apuci. ”

Ce aș mai putea adăuga?!

Eu mă bucur că se găsesc cărți care pe lângă o poveste interesantă și un concept ce te ține în priză, am parte și de întrebări menite să mă ajute să văd  alte părți ale vieții. Filtrez și adaptez propriilor trăiri!

Poate o carte să îmi schimbe viața?

Ce te-ar convinge pe tine să citești această carte?