Recenzie Motanul care voia să salveze cărțile
Nici nu puteam începe mai bine provocarea de 100 de zile cu 100 de pagini citite zilnic pe care am ales să mi-o ofer singură. Recent am încheiat o provocare de 100 de zile care mi-a adus 100 de sărituri cu coarda zilnic și care a devenit acum parte din rutina mea zilnică. Realist vorbind, știu că după provocarea aceasta nu voi putea susține la nesfârșit dorința de a citi zilnic 100 de pagini. Daaaaar, măcar voi aveam mai puține cărți în secțiunea de cărți de citit ce se află în dulapul meu. Și sper că voi avea și o mai clară viziunea asupra cărților pe care aleg să mi le fac cadou, asupra motivului pentru care citesc, asupra modului în care citesc. Eu fiind omul extremelor când vine vorba de citit- ori citesc o carte cap-coadă de zici că nimic nu mai are sens dacă nu termin de citit cartea, ori le cumpăr și aștept momentul potrivit pentru a începe să le citesc… și aștept… și aștept.
Se anunță multe cărți citite în următoarea perioadă, însă nu știu dacă toate cărțile pe care le voi citi vor ajunge și aici cu recenzie. Pe TikTok voi posta zilnic legat de cele 100 de pagini citite. Aici, doar ce a ieșit cu adevărat în evidență.
Recenzie Motanul care voia să salveze cărțile
Descrierea oficială:
”Anticariatul Natsuki este o prăvălioară cu cărți la mâna a doua, situată la marginea orașului. Înăuntru, rafturile, pline cu volume minunate, tronează impunătoare, înalte până la tavan. Lui Rintarō Natsuki îi place nespus acest spațiu primitor, creat de bunicul său. Își petrece multe ore aici, citind în voie. Este refugiul perfect pentru un puști retras și pasionat de lectură.
După moartea bunicului său, Rintarō se simte singur și deprimat. Și, din câte se pare, va fi nevoit să închidă anticariatul. Dar apoi se trezește în prăvălie cu un motan vorbitor pe nume Tigruț, care îi cere ajutorul. Motanul are nevoie de un iubitor de cărți care să-l însoțească într-o misiune. Bizarul cuplu va porni în trei aventuri palpitante, menite să salveze cărțile din mâinile oamenilor care le-au sechestrat, le-au maltratat sau le-au trădat. Iar la urmă, rămâne o ultimă misiune de salvare, în care Rintarō va trebui să pornească de unul singur…”
Sincer… cartea nu a fost o carte pe care mi-am dorit neaparat să o citesc. Aceasta a fost la promoție pe site-ul și a venit cu ultima comandă plasată – mai multe pentru ai mei copii decât pentru mine. Dar mi-am dorit o carte ușoară … ca de început de provocare : )) Și mi-a plăcut M A X I M !
Ce mi-a plăcut la această carte?
T O T!
A fost într-adevăr de ce aveam nevoie pentru a începe această provocare.
Ușoară de citit dar în același timp și provocatoare din punct de vedere al subiectului. Deoarece, cum îmi este felul, nu citesc descrierea cărții atunci când cumpăr o carte. Eu de obicei mă las ghidată de titlu și copertă.
Liniștit această carte ar putea avea titlul ”odă cărților”, dar sigur nu ar atrage atât de mult ca ideea cu motanul care voia să salveze cărțile. Mi-a plăcut cartea aceasta la fel de mult cum mi-a plăcut și cele prezentate în articolul De ce ador Meseria de romancier.
Nebunia cauzată de cărți, prejudecata, statutul dat de citit cărți, dorința de a găsi metode cât mai rapide de a citi, dorința de a face profit din vânzarea de cărți și compromisul aferent, starea care se instalează atunci când realizezi că în lumea cărților poate fi mai bine decât în lumea reală…. un amalgan genial de ipoteze desprinse de realitate… uneori prea asemănătoare cu realitatea…. la care se mai adaugă și factorul uman reprezentat în carte de Rintaro, un tânăr care iubește cărțile, dar…
Poți înțelege oare de ce mi-a plăcut atât de tare, nu?!
Câteva citate geniale din carte, restul sunt acolo și te așteaptă și pe tine:
”Nu contează cât de distortsionate ar părea adevărul și realitatea, atât timp cât ai încredere deplină în ceea ce crezi cu sufletul, nimic nu poate distruge adevărul și realitatea.”
!!!!!
”Oricât de multe cunoștințe ai aduna din paginile cărților, atât timp cât nu gândești cu propria minte, atât timp cât nu pleci singur la drum, pe picioarele tale, toate cunoștințele pe care le capeți din cărți nu sunt decât niște idei împrumutate, fără sens, inutile.”
!!!!!
”Pentru a supraviețui într-o societate ca cea de azi, cărțile nu au decât o singură cale: să se transforme după nevoile oamenilor. (…) O carte poate fi o capodoperă, dar, dacă nu se vinde, e pur și simplu sortită dispariției de pe piață.”
Concluzie
Sper ca Recenzie Motanul care voia să salveze cărțile să te tenteze astfel încât să-i acorzi o mică șansă! Promit că te va surprinde plăcut!
Multumim pentru recenzie,pare o carte bună.
Să fie cu folos. Sper să ajungă să fie citită de cât mai multe persoane!