Bineînțeles că am pornit în citirea acestei cărți cu maaaaari așteptări, având în vedere cât de mare a fost impactul cărții ”Când corpul spune NU” al aceluiași autor. Și probabil pe măsură ce citeam și vedeam că nu e cum mă așteptam am început să-mi pierd entuziasmul și interesul. De aceea am tot amânat citirea cărții. Recenzie Mitul Normalității vine după ce am citit cartea dar și după ce am așteptat o bună bucată de timp pentru a găsi forma care să-mi fie mie pe plac în ceea ce privește prezentarea cărții.
Da, este o carte manifest din punctul meu de vedere.
Da, este o carte argumentativă.
Da, este o carte ideală pentru orice club de carte, pentru orice club de dezbatere, pentru orice grup de dezvoltare personală.
Nu, nu este o carte ușoară.
Mitul Normalității– Trauma, Boala și Vindecarea într-o cultură toxică – AUTOR – Gabor Mate
Cum scriam la începutul acestei recenzii, în momentul în care am cumpărat acest volum eram încă sub ”vraja” cărții ”Când corpul spune NU” despre care am scris mai multe detalii aici. Dacă vei citi ce am scris despre cealaltă carte vei înțelege contextul și impactul acesteia în viața mea. Și apoi vei înțelege de unde surprinderea mea legată de această carte.
Recenzie Mitul Normalității
Descrierea oficială
”În cea mai recentă carte a sa, Maté își dirijează atenția către a deconstrui cele mai comune mituri despre ceea ce ne îmbolnăvește. El subliniază punctele comune ce apar între bolile indivizilor și declinul coeziunii sociale, oferindu-ne un ghid pentru sănătate și vindecare plin de compasiune. Scrisă alături de fiul său Daniel, Mitul normalității este cea mai ambițioasă și urgentă carte a lui Maté de până acum.
În Mitul normalității, renumitul medic și specialist în domeniul adicțiilor și traumei, Gabor Maté disecă felul în care țările occidentale care se bucură de sisteme de sănătate dezvoltate, înregistrează de fapt o creștere a incidenței bolilor cronice și o scădere a sănătății generale a populației. Consumul de medicamente prescrise, hipertensiunea arterială, bolile mintale, bolile autoimune și multe alte probleme îngrijorătoare sunt țn continuă creștere. Maté argumentează că o mare parte din ceea ce pare normal în societatea noastră nu este nici sănătos, nici natural și că a îndeplini criteriile de normalitate ale societății moderne înseamnă, în mai multe feluri, conformarea la cerințe care sunt profund anormale în ceea ce privește nevoile umane – adică nesănătoase și dăunătoare la nivel fiziologic, mental și chiar spiritual.”
Mitul normalității pentru mine este din start o provocare, adică direct din titlul:
- Mit = Povestire fabuloasă cu caracter sacru care cuprinde credințele unui popor despre originea Universului și a fenomenelor
- Normalitate = ohooo, aici putem dezbate zile întregi
Tocmai prin asocierea celor două cuvinte și a ceea ce reprezintă expresia ai un indiciu privind complexitatea ideilor prezentate în această carte.
Bine, nu sunt doar idei în genul celor expuse de filosofi. Sunt și idei susținute de studii, de experiențele proprii prin care a trecut autorul, dar și de experiența profesională a acestuia … care să recunoaștem că este una generoasă și destul de relevantă.
Copleșitor?
Pe alocuri da.
Și fac din nou comparație cu cealaltă carte, unde informațiile parcă erau mai bine structurate și mai clare exemplificările astfel încât asocierile să fie făcute ușor. În această recenzie Mitul Normalității poate vei găsi mai multe aspecte negative, dar te asigur că această carte este una ce merită citită.
Următoarele aspecte se repetă în carte și nu am simțit că ar aduce ceva nou față de cele citite în cealaltă carte:
- ADHD-ul cu care a fost diagnosticat autorul
- traumele din copilărie și efectele acestora asupra vieții sale personale și profesionale
- modul în care sistemul medical ignoră adesea legătura dintre sănătate și emoții/traumă
Ca și o primă lectură a acestui autor, cartea Mitul Normalității poate surprinde complet, într-un mod plăcut. Pentru că într-adevăr oferă o perspectivă completă și complexă asupra tuturor aspectelor care ne formează și influențează viața ca individ și ca membru al societății. Și acesta este motivul principal pentru care recomand cartea și pentru care te îndemn să o citești.
În cazul în care simți că e greu de citit, fă pauză de la ea. Sau citește zilnic câteva pagini din ea. Și permite informațiilor să se lege și să așeze treptat.
Scriind acum despre carte îmi dau seama că seamănă mai mult a manual decât a carte simplă. Un manual care-ți oferă suficiente informații care să te ajute să-ți dai seama cum vrei să te raportezi la cei din jur – de la nivel de familie, prieteni, colegi, până la nivel de oraș, țară, continent, lume… poate chiar galaxie : )
În loc de concluzie
Căutând și alte păreri de „Mitul normalității” am descoperit că această carte este văzută ca o lectură revelatoare de cei interesați de sănătatea mentală și trauma relațională. Criticile se referă mai ales la dozarea conținutului: povestirile personale pot deveni apăsătoare sau prea lungi, iar argumentele științifice nu sunt întotdeauna susținute. Cu toate acestea, majoritatea cititorilor au evidențiat forța sa empatică, calea spre vindecare și capacitatea de a genera reflecție și transformare.
Tu ce părere ai despre această carte?
Citate preferate:
”S-ar putea ca boala să nu fie un oaspete pe care ne dorim vreodată să-l vedem, dar un minim de ospitalitate-omenirea celor nepoftiți, ca să spunem așa- nu ne costă nimic. Ospitalitatea asta față de boală poate chiar să conducă la oportunitatea de a afla de ce a venit acest vizitator special și ce ne poate spune despre viețile noastre.”
”Pe lângă faptul că împiedică maturizarea, oprirea sentimentului de vulnerabilitate întărește sentimentul de goliciune. Aceasta favorizează plictiseala, afectează intimitatea autentică, subminează curiozitatea și învățarea, alimentează necesitatea de distragere a atenției de la momentul prezent și conduce la o constrângere de suprastimulare prin jocuri competitive, zgomot de fond neîncetat, situații și comportamente sociale periculoase, foamea de produse și căutarea evadării prin substanțe.”
”În logica profitului, lăcomia este un crez, iar sănătatea nu este altceva decât o pagubă colaterală.”
”Faptul că, atunci când alegem autenticitatea, unele atașamente din viața noastră pot să nu supraviețuiască în urma acestei acțiuni este una dintre cele mai chinuitoare realizări la care se poate ajunge; și totuși în această durere există libertate.”
”Lăcomia fără limite, lipsa de autenticitate și deconectarea ne-au dus într-un loc atât de întunecat încât le revine tinerilor sarcina de a ne trezi din ceea ce această cultură toxică a perpetuat și ignorat de atâta timp.”
