Cum să scrii despre calm anormal? Există aşa ceva?!
Eu sunt mai mereu calmă. Încerc pe cât posibil să nu mă enervez, să nu mă agit. Ştiu deja din proprie experienţă că nu voi rezolva nimic dacă nu privesc situaţia cu calm şi logică.
Dar mai ştiu că sunt o persoană foarte organizată. Chiar dacă soţul are impresia că uit unde pun lucrurile 😛 Uit, adică mă fac că uit, ca să mai ţină şi el minte. Căci nu sunt robot şi nu trebuie eu să le ştiu pe toate. Bine, mai sunt şi obiecte mici, pe care nu le folosesc aşa des, pe care se poate să uit uneori pe unde le-am pus…
Îmi place să ştiu tot
Îmi place acest lucru, fiindcă mă ajută mult, astfel luând deciziile în cunoştinţă de cauză.
Am mereu iniţiativă şi mă ofer să rezolv situaţiile pe care le cunosc şi pe care le pot rezolva repede.
Şi totuşi, din experienţa mea, calmul anormal este cel care anunţă o furtună. Ştiţi, calmul acela înainte de a veni baiurile sau agitaţia. Bună, rea, cum o fi, agitaţia este cea care de multe ori ne pune în situaţia de a decide sau acţiona dubios.
La ce să mă aştept?
Trăiesc acest calm anormal de două zile. Şi este tare ciudat, mai ales că în una din zile am „organizat” petrecerea cu ocazia zilei de naştere a fetiţei mele.
Când a fost ziua băiatului de naştere, a fost o nebunie curată. O nebunie controlabilă. Câteva frânturi din nebunia acelei zile, le puteţi citi aici- Tort aniversar cu poveste!
Acum a fost altceva. Am ales să reduc stresul pregătiriloe la minim şi am comandat pizza şi tort. Dar, ceva a fost ciudat. Prea au mers bine toate cele. Astfel încât, în ziua petrecerii, am sunat peste tot ca să confirm că sunt toate în regulă. Nu am uitat nimic acasă, nu au existat evenimente tensionante.
Totul a fost bine!
Calm anormal
Să fie acesta calmul de care scriam mai sus, cel dinaintea unei furtuni?! Sau sunt eu prea obosită şi un pic paranoică.
Adică, obosită ştiu că sunt. M-a văzut şi o prietenă, care de dimineaţă m-a întrebat ce am păţit la ochi, că sunt umflată un pic şi ciudat de calmă. M-am uitat în oglindă şi parcă eram în transă :)))
Eu, aia care mereu zice „zen”. Fii calm, nu te agita, lasă lucrurile să se aşeze, nu te enerva, nu îţi irosi energia….
Am băut deja două cafele. Copiii sunt ok. Eu sunt ok. Mai bine mă pun în pat. Şi ştiu o treabă 😛
Căci mai ştiu şi varianta cealaltă, descrisă aici – De unde primesc energie pentru a face faţă provocărilor?
Voi cum staţi cu starea de spirit?
Starea mea de spirit? O explozie care ia amploare de la doar o mica scanteie.. :)))
:))) Ce bine zis!
Ooh da! sa stii ca si eu simt calmul de inainte de furtuna! Eu eram impulsiva in trecut, insa acum vreau sa cred ca m-am schimbat. Inca mai lucrez la partea cu calmul, iar de cele mai multe ori reusesc sa fiu echilibrata
Dupa mult exercitiu vine si reusita 🙂
Când enervez și spun adevărul Controlez apoi calm cu rezolva. Decât tăcere.
Tăcerea nu aduce niciodată nimic bun. Mai bine spui ce ai în gând şi în suflet!
Incerc sa ma pun un pic in locul tau si imi este greu. Eu cu un copil si am impresia ca timpul nu-mi ajunge, ca nervii ma lasa uneori …. dar oare cu doi copii cum o fi?!
Cu doi este o nebunie frumoasa. De multe ori, adica de cele mai multe ori, controlabila. Dar, mai sunt si momente de genul descrise in articol 😉
Eu sunt genul de persoana impulsiva si mult prea sincera. Nu prea am stari de calm, nici macar anormal. :)))
:))) Va veni si momentul acela. Sa-ti aduci aminte ca mai sunt si altii care au trecut prin acest calm anormal.
Te inteleg perfect, am si eu zile in care stresul pune stapanire pe mine, dar noroc cu vacantele ca merg des si ma relaxeaza 🙂
Cu asa vacante ca si a tale… si m-as relaxa mai des 😉
Mie imi sare repede tandara, dar invat acum sa ma controlez.
Super! Mult succes 😉
E bine sa ne pastram calmul in orice situatie, uneori ne iese, alteori nu, dar autocontrolul e foarte important
Asa este!
Și eu simt multă agiație în o serie de situații care cel mai probabil se rezolvă de la sine!! Respirația ajută foarte mult!
Si cand esti anormal de calma, cum as putea sa rezolv aceasta stare… in afara de combinatia de redbull cu cafea 😛
cand se apropie un eveniment asa sunt si eu. calma pana incepe agitatia si cand credeam ca am rezolvat totul, ma aglomerez si mai tare
Si ce faci cand totul este ok si nu ai motiv de agitatie? Chiar daca in aceeasi situatie mereu este caz de agitatie…
asa este, mereu intervine ceva, dar ce sa zic, m-am obisnuit si cred ca din momentul in care ai copii, mereu exista o neliniste, o grija care este mai usoara atunci cand mai cresc, desi nu trece de tot. Cred ca intelegi ce vreau sa spun.
Da, asa este! Mereu vor fi momentele cu agitatie mai multe decat cele cu liniste. De aceea linistea cand vine, ti se pare anormal <3
Exact! Asta simt si eu de multe ori
<3 <3 <3
Bună! Sunt într-o pasa proasta, într-un calm anormal, nu cu mine, cu…cineva… Sunt aproape sigură că va începe o furtună… Poate că mă voi apuca de scris. Reapuca.
Cunosc senzatia! Dar, mai bine sa inceapa furtuna, ca sa poata curge tot si sa ne golim de frustrari si ganduri negative. Apoi soarele si curcubeul pot sa vina <3
La mine a fost ciudat ieri, nu aveam chef de nimic. Iar azi am un moment de relaxare totala, suna ciudat…
Tocmai… prea suntem obisnuiti cu agitatie. Ca atunci cand e liniste, ni se pare anormal. O fi bine!
Fi calma si nu iti face probleme. Totul va fi bine.
<3 Sper sa fie... la un moment dat.
starea mea de spirit e destul de ok, dar uneori ma enervez mult prea repede
E bun… eu daca ma enervez inseamna ca este normal… acum e prea liniste 😛
Totul va fi bine. Și eu uneori acest calm anormal.
Sper sa fie bine… adica, oricum va fi bine la un moment dat <3
Nu știu ce fel este mamă și nici ce fel este să ai astfel de griji.. însă, pot spune că te apreciez pentru tot efortul depus pentru copiii tăi!
Multumesc mult pentru apreciere <3
Nu iti face probleme ai sa vezi ca totul va fi bine.
Asa o fi… in cele din urma <3