Calm anormal

Cum să scrii despre calm anormal? Există aşa ceva?! 

calm down

Eu sunt mai mereu calmă. Încerc pe cât posibil să nu mă enervez, să nu mă agit. Ştiu deja din proprie experienţă că nu voi rezolva nimic dacă nu privesc situaţia cu calm şi logică.

Dar mai ştiu că sunt o persoană foarte organizată. Chiar dacă soţul are impresia că uit unde pun lucrurile 😛 Uit, adică mă fac că uit, ca să mai ţină şi el minte. Căci nu sunt robot şi nu trebuie eu să le ştiu pe toate. Bine, mai sunt şi obiecte mici, pe care nu le folosesc aşa des, pe care se poate să uit uneori pe unde le-am pus…

Îmi place să ştiu tot

Îmi place acest lucru, fiindcă mă ajută mult, astfel luând deciziile în cunoştinţă de cauză.

Am mereu iniţiativă şi mă ofer să rezolv situaţiile pe care le cunosc şi pe care le pot rezolva repede.

Şi totuşi, din experienţa mea, calmul anormal este cel care anunţă o furtună. Ştiţi, calmul acela înainte de a veni baiurile sau agitaţia. Bună, rea, cum o fi, agitaţia este cea care de multe ori ne pune în situaţia de a decide sau acţiona dubios.

La ce să mă aştept?

Trăiesc acest calm anormal de două zile. Şi este tare ciudat, mai ales că în una din zile am „organizat” petrecerea cu ocazia zilei de naştere a fetiţei mele.

Când a fost ziua băiatului de naştere, a fost o nebunie curată. O nebunie controlabilă. Câteva frânturi din nebunia acelei zile, le puteţi citi aici- Tort aniversar cu poveste!

Acum a fost altceva. Am ales să reduc stresul pregătiriloe la minim şi am comandat pizza şi tort. Dar, ceva a fost ciudat. Prea au mers bine toate cele. Astfel încât, în ziua petrecerii, am sunat peste tot ca să confirm că sunt toate în regulă. Nu am uitat nimic acasă, nu au existat evenimente tensionante.

Totul a fost bine!

Calm anormal

Să fie acesta calmul de care scriam mai sus, cel dinaintea unei furtuni?! Sau sunt eu prea obosită şi un pic paranoică.

Adică, obosită ştiu că sunt. M-a văzut şi o prietenă, care de dimineaţă m-a întrebat ce am păţit la ochi, că sunt umflată un pic şi ciudat de calmă. M-am uitat în oglindă şi parcă eram în transă :)))

Eu, aia care mereu zice „zen”. Fii calm, nu te agita, lasă lucrurile să se aşeze, nu te enerva, nu îţi irosi energia….

Am băut deja două cafele. Copiii sunt ok. Eu sunt ok. Mai bine mă pun în pat. Şi ştiu o treabă 😛

Căci mai ştiu şi varianta cealaltă, descrisă aici – De unde primesc energie pentru a face faţă provocărilor?

Voi cum staţi cu starea de spirit?

calm anormal

About adndefemeie

Alexa Carmen. Acesta este numele meu. Numele omului din spatele rândurilor scrise pe acest blog Acest blog este unul personal! Am ajuns aici fiindcă mi-am dorit să am un loc virtual al meu, unde să îmi pot aşterne toate gândurile, într-un mod frumos, într-un mod decent, fără a exista presiune. Să ne citim cu bine! Despre mine ⇢

View all posts by adndefemeie →

38 Comments on “Calm anormal”

  1. Ooh da! sa stii ca si eu simt calmul de inainte de furtuna! Eu eram impulsiva in trecut, insa acum vreau sa cred ca m-am schimbat. Inca mai lucrez la partea cu calmul, iar de cele mai multe ori reusesc sa fiu echilibrata

  2. cand se apropie un eveniment asa sunt si eu. calma pana incepe agitatia si cand credeam ca am rezolvat totul, ma aglomerez si mai tare

      1. asa este, mereu intervine ceva, dar ce sa zic, m-am obisnuit si cred ca din momentul in care ai copii, mereu exista o neliniste, o grija care este mai usoara atunci cand mai cresc, desi nu trece de tot. Cred ca intelegi ce vreau sa spun.

  3. Bună! Sunt într-o pasa proasta, într-un calm anormal, nu cu mine, cu…cineva… Sunt aproape sigură că va începe o furtună… Poate că mă voi apuca de scris. Reapuca.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Caseta cerută de GDPR

*

Sunt de acord