Adevăratul lux pentru mine * ADN de Femeie

Probabil are și vârsta un rol în definerea acestor idei care arată adevăratul lux pentru mine, dar nu vârsta în sensul ei de ani bifați (39 curând). Ci mai degrabă vârsta ca reper al experiențelor trăite și al obiceiurilor noi formate, al lecțiilor învățate, al limitelor testate și al valorilor dobândite și rafinate în ultimii ani.

De multe ori m-am surpins afirmând că vreau să fac aia, vreau să fac aialaltă sau vreau să devin un anume tip de persoană, fără să am măcar pornirea spre a mă întreba DE CE vreau asta. Vreau să fac multe și știu că pot face multe, dar de ce? Cu ce scop? Ce va schimba asta în viața mea? Va fi mai bine pe termen lung sau doar pe moment? Pot susține pe termen lung ceea ce vreau să fac sau e doar pentru a-mi demonstra că pot face asta?

Mno, abia când mi-am rafinat maxim valorile am reușit să îmi îndrept energia spre ceea ce trebuie să fac, ceea ce îmi aduce împlinire, liniște, pace, echilibru.

Adevăratul lux pentru mine

Da, sunt aspecte care nu pot fi ”cumpărate”.

În ceea ce mă privește, banii sunt foarte joooos în lista mea cu aspecte importante în viață. Știu, am nevoie de bani pentru a ”trăi”, însă, sunt capabilă să-mi ajustez nevoile/așteptările astfel încât partea financiară să fie una de care mă pot ocupa cu ușurință (da, sunt capabilă să gândesc/acționez/ajustez astfel încât să nu ”mor de foame”).

Ce fac pentru mine?

Aleg…….

….. să fiu eu însămi, să nu port măști și să trăiesc cu adevărat momentul.

…. să mă pot îngriji emoțional, mental și fizic, în propriul meu ritm și spațiu.

… să mă exprim și să fiu ascultată cu deschidere, fără critici distructive sau negativitate toxică.

…. să îmi onorez autenticitatea, chiar și atunci când e mai comod să port o mască.

…. să caut să fiu prezentă, nu să fug — mă opresc, respir, simt.

… să am grijă de mine, nu din egoism, ci din iubire.

…. să îmi ofer spațiu, timp și libertate să-mi ascult ritmul interior.

… să vorbesc cu sinceritate și să primesc cu deschidere, dar protejându-mi granițele. Nu tolerez critica distructivă, zgomotul toxic sau negativitatea nehrănitoare.

Corpul și mintea mea merită liniște, nu epuizare.

Știi care este ironia sorții?

Atunci când reușesc să bifez mai mult de jumătate din cele de mai sus (pentru că nu îmi iese mereu, să fim serioși), atunci se leagă cel mai bine treaba atât pentru mine dar și pentru cei din jurul meu (familie și oameni apropiați)

Ceva în genul celor scrise acum ceva timp aici Dacă am răbdare cu mine, am și cu cei din jur.

Contrar sloganului ”Doar o viață avem, hai să o trăim la maxim”, care pune din punctul meu de vedere o presiune pe timp, pe bifat cât mai multe, pe trăit cât mai multe, eu gândesc altfel.

Nu mai mă grăbesc nicăieri!

Sunt totuși atentă la ce se întâmplă în jur și conștientă de ceea ce se întâmplă. Aleg însă cu răbdare situațiile care au nevoie de atenția mea și încerc să ofer mai mult credit momentului prezent.

Asta nu înseamnă că am o părere proastă despre persoanele care pun accent pe obiectele materiale, pe banii din cont sau mașinile din garaj. Eu pot să dorm liniștită noapte știind că altcineva mănâncă la un restaurant de lux sau alimentează o mașină de lux sau își cumpără bijuterii scumpe. Și chiar mă bucur pentru persoanele care reușesc să facă toate astea prin metode cinstite. Nu sunt deloc o persoană invidioasă!