Afli acum, dacă nu știai înainte, că am unele idei și revelații în momente ciudate. Rândurile ce urmează intră în această categorie. Și dacă ai răbdare cu mine poate afli ceva util!
Poate aș fi sărit peste această idee de articol, dar, s-au potrivit câteva momente trăite în ultimele zile cu noua mea descoperire și mi-am zis că poate prinde bine și altcuiva aceste informații.
Bon.
Hai să îți arat mai întâi poza de la care a pornit totul.
Eu sunt în poză.
Este o poză recentă. Făcută într-o zi caldă de la sfârșitul lunii octombrie, într-o dimineață liniștită de pe malul Crișului. Fetița mea a fost cea care a făcut poza. Detaliile sunt necesare pentru a înțelege contextul minunat în care mă aflam.
Inițial am pus poza pe pagina de FB a blogului cu următorul text:
” Outfit-ul meu preferat de toamnă. Bine, prefer mereu ceva lejer, ce să nu îmi dea prea mari bătăi de cap. De data aceasta a fost cu blugi, tricou, cămașă și adidaşi. 🍁🍂
Merge de minune cu toamna caldă. Rar când am părul desfăcut, dar acum așa a fost să fie. Mai am adăugat un pic de machiaj și deja ziua este mai mult decât speram să fie. Astfel de momente îmi dau energie pentru a face față provocărilor zilnice. Care este Outfit-ul tău lejer? ”
Scopul pozei nu a fost de a scoate în evidență ținuta sau peisajul.
Mai bine zis, poza nu avea nici un scop în momentul în care a fost făcută. Eram pe malul Crișului cu fetița și am filmat clipul ce se vede în articolul Agendă personalizată. Jurnal de ADN.
Și toate pozele făcute în acea dimineață au fost minunate. Căci mă simțeam minunat în momentul respectiv!
Mai ai răbdare cu mine?
Ajung acum și la ceea ce contează cu adevărat.
Când am urcat poza pe pagina blogului mă gândeam la cât de frumos m-am simțit. Cât de liniștită eram. Cât de împăcată eram cu tot ceea ce aveam în jur. Căci de obicei îmi este mult mai greu să fac materiale pentru blog când unul din copii este cu mine. Să fiu creativă, să fiu atentă, să fiu cum știu că pot fi.
Când am distribuit poza de pe pagina blogului pe profilul personal am scris ”Când am răbdare cu mine, am și cu cei din jur!”.
Făceam referire în prima fază la faptul că trec printr-o transformare fizică. Una ce este strâns legată de transformarea emoțională.
Abia apoi am stat să analizez ceea ce am scris. Și câtă dreptate am cu ceea ce am zis. Căci și tu dacă stai să te gândești, nu ai cum să fii răbdătoare cu cei din jur dacă pe interior ești mereu pe turbo diesel.
Răbdarea este o calitate!
Aș putea zice că este considerat un lux de unele persoane!
Deoarece în jurul meu cunosc oameni care nu își permit să aibă răbdare. Cred eu că asociază greșit răbdarea cu timpul.
Crezi că trebuie să ai timp pentru a avea răbdare?? În sensul că dacă ești o persoană mereu ocupată, mereu pe fugă, fără prea mult timp liber la dispoziție, poți crede că lipsa răbdării este una justificată. Nu?!
Ei bine, NU!
Răbdare nu are legătură cu timpul, ci cu agitația cauzată de lipsa timpului.
Are legătură cu ceea ce simți când te copleșesc emoțiile și frustrările. Are legătură cu așteptările pe care le ai de la tine. Are legătură cu compasiunea de care dai dovadă atunci când te raportezi la propria persoană.
Mi-a fost greu să ajung în acest moment
Consideram că am răbdare cu cei din jurul meu. Chiar mai multă decât aveam cu mine.
Însă era doar o impresie. Faptul că eram calmă și logică în cele mai multe situații îmi dădea această impresie. Răbdarea este altceva. Este combinarea dintre starea calmă și logică a mea cu lipsa contorizării timpului.
Am încetat să mai mă uit mereu la ceas. Și să îmi zic că voi sta x ore sau minute făcând o treabă.
Am început să am răbdare cu mine. Să las presiunea să se domolească și să mă accept și mai mult. Să mă bucur de ceea ce aleg pentru mine, în loc să mă pedepsesc pentru ceea ce fac greșit.
Ăsta-i unul din aspectele ce mă ajută acum să îmi schimb stilul alimentar. Mă ajută să cimentez schimbarea. Iar această schimbare are nevoie de răbdare. Este o educare alimentară. Fiindcă mâncarea poate fi pentru mine Pedeapsa din farfurie. Sau recompensă. Și eu vreau să o transform doar în ”combustibil pentru organism”.
Nu mai mă grăbesc nicăieri! Sunt totuși atentă la ce se întâmplă în jur și conștientă de tot. Aleg însă cu răbdare situațiile ce au nevoie de atenția mea.
Fiindcă știu că răbdare mea cu mine mă ajută cu răbdarea oferită celor din jur, uite câteva exemple din viața mea:
- Am mai multă răbdare cu tot ceea ce înseamnă copiii mei. Da, știu. Greu de crezut că poate fi mai multă răbdare. Sau poate zici că înainte nu aveam :))) Pfff, greu, dar realizabil! Mă accept, mă iubesc, atunci îmi este mai ușor să dau ce am mai bun. Să transmit asta prin toți porii!
- Am mai multă răbdare cu cei ce nu înțeleg nici acum că blogul este imporant pentru mine. Înainte terminam repede pe acest subiect. Însă ai fi surprinsă și tu să afli că mai sunt oameni, mulți, ce încă nu înțeleg puterea mediului online.
- Am mai multă răbdare cu soțul meu. Și el se bucură de acest lucru. 🙂
Toate la timpul lor!
Un articol foarte interesant si ma regasesc de multe ori in el!Vreau sa fiu rabdatoare si calma cat mai mult timp!E o lupta grea dar eu cred ca putem invinge cu perseverenta!
Ma bucur ca rezonezi cu ceea ce am scris. In loc de lupta cu sine, eu merg pe modelare. Ca sa evit confruntarile in care doar eu as avea de pierdut… ca mereu am fost cel mai aprig dusman al meu.
Eu vad rabdarea ca pe o virtute si cred eu ca o detin, dar nu intodeauna, mai am de lucrat la mine si abia apoi probabil ca va fi ceva commplet.
De acord, totul începe cu noi, răbdarea, stima, iubirea, aprecierea, acceptarea! Un articol foarte plăcut!
Este adevarat! Totul începe cu noi, daca avem răbdare cu noi intai, le putem oferi celorlalți ceea ce avem mai bun. Consider că este un atu, deținerea răbdării, mai ales în secolul vitezei.
Mda, intr-adevar am mai multa rabdare cu cei din jur. Cu mine mai deloc… e trist, e greu de schimbat asta. Am nevoie de mai mult timp cu mine, dar ia-l de unde nu-i!
Hmm,articolul tău m-a pus pe gânduri și am constatat că am mai multă răbdare cu cei din jur decât am cu mine! Ca o fi bine sau nu poate o sa îmi dau seama în timp.
Aceași concluzie am tras și eu când am stat să analizez ce și cum am în jurul meu. Și de atunci am început să lucrez mai mult cu răbdare pentru mine. Și rezultatele sunt uimitoare. Sper să poți și tu să găsești soluția potrivită!
In ultima vreme am inceput sa am mai putina rabdare cu mine. Ar trebui sa schimb acest lucru si sa ma obisnuiesc din nou cu mai mult timp acordat mie.
Cred ca sunt perioade si perioade. Insa niciodata sa nu uitam ca noi suntem cei mai importanti. Fara a fi egoisti!
Corect
MA bucur ca sunteti de acord cu mine 🙂
Foarte interesanta abordarea ta si ai mare dreptate, linistea interioara iti asigura si o mai buna comunicare cu cei din jur. Marea provocare este sa reusesti sa o obtii.
Da, este chiar o provocare. Dar una care iti aduce multe satisfactii daca reusesti sa o depasesti!
Hmm, am ajuns intr-o perioada in care parca nu mai am rabdare pentru nimic. Cu greu reusesc sa imi dau cate un restart.
Poate ai nevoie de o mica pauza si aprofundare a ceea ce te inconjoara si te defineste 😉
Un articol ce mi-a mers direct la suflet. Răbdarea este o calitate de mare preț si cred că ne duce departe…
Ma bucur mult ca ti-au placut gandurile mele!
Stau prost cu rabdarea, dar necazurile m-au invatat ca rabdarea este cheia.
Offf… fara necazuri ar fi greu sa apreciem partea buna a lucrurilor! Din pacate 🙁
Hmm răbdarea pentru mine e ceva care încerc să o stăpânesc cât pot de bine. Nu sunt cea ami răbdătoare persoana si nu imi place deloc treaba asta
Cred ca daca nu vei cauta sa o stapanesti si vei invata sa o accepti cum este ea (putina sau nu), rabdare te va ajuta mult!
Nu stau prea bine cu rabdarea dar ma straduiesc, frumos articol 🙂
Ei… cred ca stai mai bine decat vrei sa recunosti :))
Nu sunt cea mai rabdatoare persoana din lume dar incerc sa schimb asta.
Cu rabdare inainte!
Rabdarea e pretioasa si valoroasa, te ajuta atat pe tine ca om, cat si pe cei din jur..
Foarte frumos articol.
Multumesc pentru apreciere 🙂