Am plâns, acum scriu

În primă fază am avut o zi de neliniște profundă, de apăsare. Apoi a fost o zi de plâns. Și, la o săptămână distanță, acum scriu.

Scriu ca să dau o formă finală gândurilor. Scriu pentru a închide ”capitolul”. Scriu pentru că nu pot scrie despre altceva până nu scot acest of din mine.

Știi acel moment când simți că ceva nu este bine sau ceva va fi foarte greu de dus, de gestionat?!

Așa a fost pentru mine sfârșitul săptămânii trecute.

Știam că voi avea o zi grea și credeam că sunt pregătită pentru acea zi. Și probabil ar fi decurs lin greul dacă nu ar fi apărut altă situație, mult mai nasoală, care m-a luat pe nepregătite și care mi-a perturbat maxim calmul fragil găsit cu greu pentru ziua aia grea.

Pe scurt, m-am trezit într-o situație în care m-am simțit mincinoasă. Și abia după două zile mi-am dat seama de ce sunt atât de afectată de situație. Nu mi-a zis nimeni direct asta, dar, indirect acolo duceau ”săgețile”. Iar eu NU MINT!

Atunci când vorbesc cu cineva, despre orice, eu afirm doar lucruri în care cred cu adevărat. Sau, dacă e cazul, afirm că recomand în urma experienței mele, dar nu garantez pentru același gen de experiență. Nu doar pentru ceea ce ține de aspectele de promovare la nivel profesional, ci și în viața personală.

Colac peste pupăză, aceste trăiri grele au venit și în contextul lansării proiectuluiClubul Sunt Bine Cu Mine ”.

Poate acesta este și un motiv secundar pentru care scriu acum, pentru că ceea ce ofer în club este o expunere autentică în primul rând a propriei persoane, apoi a valorilor în care cred și care m-au format până acum.

Am plâns

Vineri am plâns. De dimineață am plâns ”de greu”. Abia atunci am realizat din ce cauză eram atât de afectată de situație. Abia atunci am realizat că indirect am fost pusă într-o situație extrem de neplăcută, de a mă simți mincinoasă. Și eu nu mint… urăsc minciuna. Și din cauza aceasta mi-am clădit TOT pe adevăr. Eu, de fapt lucrez pe a reformula adevărul în unele situații, pe a-l îndulci unde e greu de dus, pe a-l ajusta astfel încât să nu rănească atât de tare. Dar, pentru că a trăi în minciună, este a trăi în stres legat de aflarea unor adevăruri, în minciuni care să acopere alte minciuni și a sta ca pe ace că poate poate vei fi descoperit…. aleg să nu trăiesc asta. Aleg adevărul.

Am plâns și m-am descărcat de acea apăsare grea.

Ca după-masă, să primesc un mesaj care m-a făcut iar să plâng…. de bucurie, de recunoștință, de ușurare. Cumva dintr-o idee că ”chiar fac bine ce fac și ține de fiecare cum mă percepe”. Îmi scrisese un om fain, care-și exprima recunoștința pentru ceea ce îi oferisem cu câteva zile înainte și care-i făcuse bine – legat de consilierea de dezvoltare personală pe care o fac în paralel cu alte proiecte.

Am plâns și m-am încărcat cu bucurie și recunoștintă, ”spărgând bolovanul” care se instalase în gât și făcea fiecare cuvânt să iasă greu.

Acum scriu

De vineri nu am mai putut scrie nimic. Nici pe facebook, nici pe instagram, nici pe tik-tok, nici pentru colaboratori.

Simțeam că orice aș scrie nu este în concordanță cu starea mea. Așa că am ales să las lucrurile să se așeze. Să mă concentrez mai mult pe viața reală, pe cum mă raportez la cei din jur și cât de tare le permit să mă afecteze. Mi-am analizat limitele sâmbătă în timp ce frecam de zor cu buretele de sârmă cuptorul, duminică în timp ce gâfâiam în alergarea de dimineață, luni, marți și miercuri în timp ce mă gândeam la tot și nimic.

Acum scriu. Și mi-e mult mai bine. Vezi și o altă perspectivă asupra scrisului aici – De ce ajută scrisul de mână

Care mi-a fost lecția

Nu doar una… mai multe.

  1. Mă bazez doar pe mine, astfel că indiferent de situație, instinctul meu va avea întâietate – aici este mai mult vorba despre partea profesionala – vezi și aceste gânduri – Valori personale versus bani. Se poate un echilibru?
  2. Mi-e milă de tine, dar de mine mi se rupe sufletul – am ”suferit” ca urmare a situației create și din cauza faptului că am vrut să ajut și am căzut la mijloc – mai multă grijă pentru mine.
  3. Să-mi păstrez autenticitatea în detrimentul apartenenței – când am ales invers mereu m-am trezit ulterior într-un cerc în care nu puteam fi niciodată autentică fără să fiu judecată sau jignită elegant cu scopul de a fi manipulată, ajungând astfel să rup legăturile care puteau fi evitate de le început.
  4. ”Evită să bagi sub preș gunoiul, oricât de mic pare” – asta mi-am zis mie și asta m-a ajutat să fac lumină asupra gândurilor mele negre care-mi sculptau grosolan în stima de sine.
  5. Nu pot afirma mereu că ”Sunt Bine cu Mine” și asta este normal!

Pot duce multe dar asta nu înseamnă că și trebuie să tolerez situații în care sunt nevoită să duc….. pentru ce?! Ca să le fie altora mai bine …. pe suferința mea?! Nu, mulțumesc!

Oi fi eu altfel, rea, arogantă, directă … tocmai asta a adus oameni de calitate în viața mea, cu care am creat acțiuni și am legat prietenii bazate pe valori sănătoase.

Tu cum procedezi când te afli în situații grele?

am plâns acum scriu

One Comment on “Am plâns, acum scriu”

Părerea ta contează pentru mine!

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.